2,311 matches
-
careva bricheta și țigările?... Am recunoscut discuția celor trei care veneau primele la adunările din sat. Dar cum ajunseseră acolo?... Am trecut de colțul stâncilor, în încăperea din grotă, și chiar în mijloc, le-am văzut discutând. Erau acolo, cam nedumerite, și la vederea noastră, au rămas uimite total. Apa care se auzise era de la chiuvetă... care chiuvetă?! Voi de unde-ați apărut? Dar voi cum ați ajuns aici? le-a întrebat Iasomia amuzată, părând să nu se mire însă prea mult
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
niciodată nu ești sigur de ceea ce vezi, raționalul și analiza nu pot străbate, tot ce îți rămâne de făcut este să privești fascinat potopul, să îl aștepți să treacă și apoi să te freci la ochi și să te întrebi nedumerit "ce a mai fost și asta?". Romanul este cronica unei singure săptămâni (2-8 februarie, nu este precizat anul, dar acțiunea se petrece în stricta actualitate) în care se petrec însă o mulțime de lucruri. Totul este o succesiune de flash
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
Ștefan, ieșind Înainte ca acesta să reacționeze În vreun fel. Ștefan Girovescu fierbea de mânie și de rușine că nu reacționase la palma primită. Realiză că lucrurile sunt extrem de serioase și luaseră o turnură complet defavorabilă pentru el. Se Întreba nedumerit ce rol are familia În toată această poveste despre care nu știa nimic, ce valută, ce conturi și ce Maroc? Cum să-i facă rău familiei, sigur că la mijloc este o neînțelegere pe care el o va elucida complet
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sosi direct de la serviciu, Își Îmbrățișă tatăl, o sărută pe Sorina și privi Întrebător. Asistenta medicală Îl privi direct și neobservând nici un semn de om spășit, Îl Întrebă: Și cu scuzele față de mine cum rămâne, nene Rik?! Acesta o privi nedumerit, iar Victor Olaru simți nevoia să spună lămuritor: Domnișoară Sorina, numai tu ai știut și cu mine, cu Maria și cu Ștefan! Nici fiului meu nu i-am spus și dacă nu ar fi fost nevoie de doctor și medicamente
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nu au putut lucra fără cafea, și cei de la Partizanul consumau pe rupte. Rică reparaseră câteva la care a turnat mânere noi și a păstrat, pe cât posibil, forma inițială, găsea Întrerupt conductorul În mâner, ori mânerul topit În Întregime. Urcă nedumerit la etajul I, ajunse la ultima ușă pe stânga și nu-și putu reține o anumită curiozitate produsă de vorbele șefului său. Bătu la ușă și când auzi un „intră” foarte feminin deschise ușa cu o oarecare reținere. De la biroul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
a întrerupt moș Dumitru. Am fost și copchil, Dumitre. Si cum spuneam...Să vezi și să nu crezi. Era în sat la mine un flăcău ca un Făt-Frumos nu alta... Da’ din ce sat ești matale, moș Pâcule? a întrebat nedumerit Mitruță Ogaș. Eu îs din satul de pe Măgură. Atunci cum de ai ajuns în sat la noi? Eu credeam că ești din satul nostru. Cum să ajung? Iaca m-am măritat și eu în sat la voi și pace. Adică
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în spital, bădie.” „Si de ce o murit, mă rog matale?” „Pentru că n-o mai avut zile.” „Da’ când să trec s-o iau acasă?” „Cam peste vreo câteva zile.” Omul și-o îndesat cușma pe cap și o plecat acasă, nedumerit încă ce înseamnă „otopsia”. Tot drumul până acasă numai cuvântul aista i-o umblat prin cap și se întreba mereu: „Măi, ce înseamnă asta? Te pomenești că o spală, o îmbracă frumos, o...Am să-l întreb pe popă, că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
înnoptate. — Poate viitorul nostru francez...? încearcă Albanezu’. Kiril și Roman râd în cor. Albanezu’ își dă seama de ce râd și zice: — Pardon, am uitat că azi e prima duminică din lună. Toți râd și mai tare, în timp ce Lionel îi privește nedumerit. — Atunci, plec. Știți unde mă găsiți. Oferta rămâne valabilă până la miezul nopții. Albanezu’ își ia fetițele și iese. Claude scutură un clopoțel. — Atențiune, ultima comandă! Îmi pare rău pentru voi - și pentru mine -, dar la ora opt e razia lunară
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
eșarfă roșie înnodată la gât. Pare descins direct din Tragedia optimistă. — S-a terminat programul. M-a sunat Kiril pe mobil: a făcut toate livrările de pepperoni și vrea să ne facă cinste de... ziua morții lui. Mathieu îl privește nedumerit și presupune că polonezul a băut iar în timpul serviciului. Iese. Lionel își desuflecă mânecile, își pune haina de la costum, stinge luminile și iese împreună cu Roman. Despre Kiril E timpul să spunem câte ceva, succint, despre bulgar pentru că, dacă ar fi să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și-o să te trezești pe cap cu toți profitorii. Nu deschizi decât la cine știe parola: bogdaproste, citește ea, de data asta mult mai bine. Ne-am înțeles? — E clar. — N-ai vrea să-ncepi cu mine? — Ce? întreabă Lionel nedumerit. — Împărțeala. Toată viața mi-am dorit un robot de bucătărie. Ia-l, madame Agnès. Să fie de sufletul lui Lionel. — Bogdaproste, spune Agnès sigură pe ea, fără să mai fie nevoie de bilețel. Scoate robotul din priză și pleacă spre
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
este vorba de indicatorul rutier Atenție, cad chinezi! Dar mai multe amănunte o să aflăm de la acești simpatici francezi. Se apropie cu microfonul de muncitori și-i întreabă, în engleză (fără greșeală): — La ce lucrați voi aici? Martinicanii îl privesc complet nedumeriți. Reporterul le repetă întrebarea prin semne. Un martinic îi răspunde (într-o franceză aproximativă): — Monument erou luptă Est. Serbia. Triplu Ve, care nu știe o boabă franceză - în afară de mersi și de expresia déjà vu, pe care o pronunță cu accent
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți! (Toți mănâncă, rumoarea de circumstanță. Gras și Slab își fac negoțul lor. Pricină gustă, pare nedumerit, se uită la ceilalți. Gustă iar.) PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu prea se-ndeamnă la mâncat. O fi bolnav sau o fi având vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
depărtează grăbit. Cei doi continuă să-și vadă de treabă. După câteva clipe se simte, mai mult decât se aude, un zumzet confuz. Rumoarea crește ușor, se adaugă, în depărtare, clopote, cântări bisericești, voci speriate. Habacuc și Pafnutie se ridică nedumeriți. Cei trei cuvioși ai lui Pafnutie se lasă la pământ, înghesuindu-se ca oile. Intră în fugă, panicat, Sfântul Farnachie. Aură modestă. Caută cu ochii în toate părțile.) HABACUC: Da' ce-ai prăpădit, Sfinte Farnachie? FARNACHIE: Văzutu-l-ați cumva pe fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-a aruncat de gâtul lui Costăchel. Costăcheleee! Te-ai întors? Ai înviat? Noi nu mai știam nimic de tine. Credeam că ai murit! Doamne, ferește! De unde vii, măi omule? Vorbește! Spune ceva! Cu mâinile căzute pe lângă trup, Costăchel privea nedumerit, când la Petrache, când la Didina, străduindu-se să priceapă cine sunt cei doi din fața lui... Dimineața se arăta calmă și caldă. Cerul înalt și plin de lumină aurie stăpânea întreaga fire. Măriucă, vezi de silește să fiți gata la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
plutească în atmosferă. Uite la el. Poate să moară omul de inimă și el o ține într-o șagă, bată-l norocul - a izbucnit în râs învățătorul. O bătaie în poartă i-a curmat râsul. Cei doi bătrâni au privit nedumeriți unul la altul. Iaca musafirul nepoftit. Pot să-i deschid eu poarta? a întrebat Costăchel, îndreptându-se spre ușă. Mai întrebi? Până ajung eu la poartă, se face miezul nopții și unde mai pui că nici nu l-oi cunoaște
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
-i spun că te-ai întors - și-a oferit Petrache serviciile. Roagă-l să treacă pe la noi. Poate mâine seară - a propus Măriuca. În timp ce Petrache și Didina au trecut pârleazul în curtea lor, în poartă s-a oprit Tăchel. Privea nedumerit spre Costăchel și Măriuca, rămași în cerdac. Ședea ca o strajă. Drept. Cu privirea țintă... După un timp, a făcut un pas în ogradă și a închis poarta. Costăchel a tresărit. A întors fulgerător capul, gata să dispară în casă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fără știrea mea, Cel de Sus mă va chema la el și nu știu dacă voi mai avea când să-ți fac o mărturisire ce o port încă din tinerețe ca o grea povară pe sufletul meu. Simona se arătă nedumerită, dar nu scoase nici un cuvânt. Niciodată mama ei nu-i vorbise căutându-și cu atâta grijă cuvintele. Ce te frământă, măicuță dragă, de ce ți-e sufletul așa de îngreuiat? Spune, hai spune! Mama ei tăcu iar un timp, își privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cele din urmă: „Hotărât lucru: eu vreau și trebuie să fac neapărat parte din prima categorie, și numai din prima! Asta, căci îmi propun să merg drept înainte și total neabătut pe drumul vieții mele, și nu să lopătez jalnic, nedumerit și la întâmplare prin mlaștinile de pe marginea lui!” Și, ei bine, s-ar părea că n-am făcut întocmai alegerea cea mai bună, căci acel „mers drept înainte” m-a condus nu mai departe de bârlogul întunecat, în care se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
află o florărie. Am traversat strada și am cumpărat câteva garoafe. În fața Casei de Cultură se aflau doar șase-șapte persoane. „Trebuie să fie Înăuntru”. Și totuși era prea multă liniște. În sală erau doar câțiva elevi din clasele 9-10. Eram nedumerită. Unde este profesoara C. și unde sunt elevii clasei a XII-a? Trebuia să ajung urgent la baie, care era situată la etajul unul. Din stradă răzbăteau anumite zgomote, inexistente până la acel moment. Am coborât repede și am ieșit În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
În acest labirint al singurătății, această sugrumare lentă care mă Îngheață de spaimă. Zilele sunt pline de surprise. Și iată, pe neașteptate, cineva s-a strecurat În spațiul meu claustral, aducând curenți calzi, blânzi, producând adevărate tulburări În sufletul meu nedumerit. Totul s-a schimat și se schimbă cu fiecare clipă. Cu fiecare zi ce trece, realizez că În orice activitate Îmi propun În cursul unei zile, ea se desfășoară cu gândul obsesiv la acel ceas de taină pe care-l
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
atât de repede, încât Tatiana nu reuși nici măcar s-o întrebe cine și de unde era. Ieși imediat după ea, ca s-o întrebe, dar nu o mai văzu nici în stânga, nici în dreapta. Intră din nou în magazin și se întrebă nedumerită: - Cine să fi fost această doamnă și cum am putut să-i descriu atât de ușor, unei necunoscute, toată situația mea? Și ea s-a comportat cu mine, de parcă mă cunoaște de toată viața... Tatiana se gândi la cuvintele doamnei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
toată ziua la cai verzi pe pereți, fusese întodeauna o femeie rațională, poate chiar prea rațională, chiar seacă pentru gustul bărbaților. Chiar iubitul ei ficțiune îi reproșase într-o zi că: "are un aer prea sever", se uitase la el nedumerită, nu înțelegea la ce se referă, ea era numai lumină în prezența lui, cine știe, poate el pătrunsese în viața ei reală, acolo, da, era mereu severă, cum ar fi putut altfel să hrănească atâtea guri, să pună la punct
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu lumea". Tresare. Lângă ea a apărut, ca din pământ, doctorul. O ia de cot și o împinge spre ușa cabinetului. "Poftește". Începe să tremure, doctorul o strânge de cot și îi zâmbește cu dinții lui de aur. Se uită nedumerită la el, mai speră că e o greșeală. "Poftește, poftește", spune el ca unei vechi cunoștințe. Faraoana părăsește cabinetul. "Dezbracă-te". Se execută înecată. Merită altă soartă? Nu. Singură și-a băgat capul în laț. În cabinet intră alt bărbat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
împăratul e așa mare împărat, de ce nu zidesc oamenii un zid în jurul lui, așa ca o fântână, până la cer, ca moartea să nu ajungă la el?" "Rău l-ai mai pedepsi pe bietul împărat", zice tata zâmbind. Țiganul e din ce în ce mai nedumerit. Se pare că e prea complicată lumea împăraților și cea a oamenilor cu avere, se gândește țiganul, de aceea nu este în stare să poarte o vorbă cu miez cu acest om. Îl prețuiește fiindcă de câte ori îl întâlnește prin hotar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fi muncit o zi aici, dar îi blestemă pe australieni fiindcă nu e în stare să le învețe limba și dorește instaurarea comunismului și aici. După ea, Ceaușescu este Cristosul secolului XX". "Și cum vă tolerați între voi, îl întreb nedumerită, legionari, comuniști, liberali?". "Greu... Dar mâncăm bine". Îmi pare că îl cunosc de mult pe Jozsi, că azi doar ne-am reîntâlnit. Aerul șăgalnic i s-a șters de pe față. Conversăm ca între bărbați, ca între prieteni. Este prima persoană
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]