263 matches
-
sau a II-a în enunțurile cu pronume indefinit (Unii am plecat, Fiecare ați venit) sau numeral (Doi am plecat), se pot propune două ipoteze: (i) pronumele indefinit sau numeralul face parte dintr-o sintagmă partitivă în care N2 este neexprimat; verbul se acordă semantic, cu acest pronume personal neexprimat: (69) a. Unii am plecat mai devreme. = Unii dintre noi am plecat mai devreme. b. Fiecare am contribuit cu ceva. = Fiecare dintre noi am contribuit cu ceva. c. Faceți o recenzie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Unii am plecat, Fiecare ați venit) sau numeral (Doi am plecat), se pot propune două ipoteze: (i) pronumele indefinit sau numeralul face parte dintr-o sintagmă partitivă în care N2 este neexprimat; verbul se acordă semantic, cu acest pronume personal neexprimat: (69) a. Unii am plecat mai devreme. = Unii dintre noi am plecat mai devreme. b. Fiecare am contribuit cu ceva. = Fiecare dintre noi am contribuit cu ceva. c. Faceți o recenzie careva. = Faceți o recenzie careva dintre voi. d. Doi
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
toți până la sfârșit. = *Nu am stat toți dintre noi până la sfârșit. b. Amândoi am plecat. = *Amândoi dintre noi am plecat. (ii) subiectul propoziției nu este exprimat, ci este inclus în forma verbului; pronumele indefinit sau numeralul sunt coreferențiale cu subiectul neexprimat al verbului: (71) a. Unii am plecat mai devreme. = Noi unii am plecat mai devreme. b. Fiecare am contribuit cu ceva. = Noi fiecare am contribuit cu ceva. c. Să faceți o recenzie careva. = Voi să faceți o recenzie careva. d.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
putea fi o apoziție sau o secvență incidentă. Dacă considerăm că sintagma calificativă este o apoziție, trebuie să presupunem că două enunțuri cu aceeași termeni, care diferă doar prin acord, au o structură sintactică diferită. Un enunț este cu subiect neexprimat și apoziție (prostul de mine), ca în (152a), dacă acordul nu se face la persoana a III-a. Enunțul în care verbul este la persoana a III-a are subiect exprimat, sintagma prostul de mine, ca în 152b: (152) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu numeralul: (22) este ziua fiecăruia dintre cele 22 de milioane de români (Realitatea TV, 1.XII.2007) ar fi putut dosi cei opt miliarde și se-ntoarce acum (Info Pro, 19.X.2007) - acordul se face cu un substantiv neexprimat (cei opt miliarde [de lei]) 1.9. Dezacordul pronumelui relativ care Pronumele relativ care marchează genul și numărul la cazurile genitiv și dativ, având forme distincte pentru feminin, singular (căreia), masculin, singular (căruia) și plural, feminin sau masculin (cărora). El
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
fiind corespondentul pasivului din limbile acuzative, antipasivul (vezi infra, 6.) 65. Autoarea pornește de la posibilitatea coexistenței pasivului și a antipasivului în aceeași limbă − inuktitut (o formă a eschimosei), limbă în care e posibilă pasivizarea unei propoziții antipasive active cu obiect neexprimat −; morfemul antipasiv este omis în pasivizare (Spreng 2001). Investigațiile făcute de autoare (Spreng 2000) asupra limbii basce (în cazul căreia există numeroase discuții privitoare la existența pasivului) o conduc spre concluzia că această limbă nu are pasiv. Oyharçabal (2000) arată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
comună de a nu admite vecinătatea unui nominal în acuzativ. Definiția foarte largă a pasivului, a cărui unică trăsătură definitorie este inversarea dintre subiect și obiectul direct, îi permite autoarei să subordoneze pasivului atât construcțiile reflexive cu subiect de adâncime neexprimat (Fereastra se aburește, Pulsul se accelerează, Ridurile se adâncesc), cât și toate construcțiile ergative ( Ședința începe, Fântânile seacă, El îmbătrânește). Definiția largă a pasivului determină identificarea a trei tipuri de pasiv: cu auxiliar, reflexiv și ergativ, ultimele două fiind caracterizate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de specificare a evenimentului cauzator (de unde și posibilitatea diverselor tipuri de subiect). Pornind de la această constatare, autoarele (Levin și Rappaport Hovav 1995: 107) formulează condiția de detranzitivizare: un verb care denotă un eveniment având cauză externă poate lăsa argumentul Cauză neexprimat numai dacă natura acestei cauze a rămas complet nespecificată. Levin și Rappaport Hovav (1995: 110) arată că, în engleză, există perechi verbale identice morfologic − un verb intranzitiv cu cauză internă și un verb cauzativ −, pe care autoarele le numesc perechi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanțe ca fiind o operație de cauzativizare, deoarece această interpretare nu explică de ce unicul argument al variantei intranzitive trebuie să fie intern. Pornind de la constatarea că argumentul implicit al pasivului (Agentul neexprimat) poate controla o propoziție cu statut de adjunct, în timp ce argumentul implicit al inacuzativelor nu este capabil de control în acest caz: The boat was sunk [PRO to collect insurance] ' Vasul a fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]' *The boat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
35 Vezi limbi ca: tacanan, cavineña. 36 În anumite limbi din familia tupí-guaraní. 37 Interpretarea "Tata a văzut-o pe mama și mama s-a întors" nu este posibilă pentru situația în care nominalul S din a doua propoziție este neexprimat, ci numai pentru situația în care este reluat printr-un pronume: Tata a văzut-o pe mama și ea s-a întors. 38 Exemplul este agramatical pentru citirea " Mama l-a văzut pe tata", nu și pentru "Mama a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de băiat frumos, sensibil, inteligent, rasat cum puțini adolescenți În secolul trecut au pășit pe iarba pieritoare și veșnic verde a prezentului, Nichita a luptat, zi și noapte, ca o fiară - zâmbind și roșind de fiecare dată și la gânduri neexprimate, dar și la gesturi numai pe jumătate făcute, da... ca o fiară tânără și de-o energie genială pentru a-și tipări versurile, atacate iute de confrați și de funcționarii puterii, dar semn mare și cert al unei Înnoiri formidabile
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
încă de intervenția enunțului, adică a judecății; "ca"-ul operează la nivel antepredicativ (pre-judicativ). Funcția sa este, în registrul antepredicativului, similară enunțului în registrul explicitării depline și, mai departe, celei a discursului. Dar el poate, tocmai de aceea, să rămână neexprimat, afirmă Heidegger. Acest "ca" rămas neexprimat este tocmai "ca-ul existențial-hermeneutic", propriu explicitării corespunzătoare unei înțelegeri la nivelul privirii- prealabile. De la bun început, așadar, Dasein-ul "înțelege" ceea ce se ivește în orizontul său de viață. El poate rămâne chiar la acest
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judecății; "ca"-ul operează la nivel antepredicativ (pre-judicativ). Funcția sa este, în registrul antepredicativului, similară enunțului în registrul explicitării depline și, mai departe, celei a discursului. Dar el poate, tocmai de aceea, să rămână neexprimat, afirmă Heidegger. Acest "ca" rămas neexprimat este tocmai "ca-ul existențial-hermeneutic", propriu explicitării corespunzătoare unei înțelegeri la nivelul privirii- prealabile. De la bun început, așadar, Dasein-ul "înțelege" ceea ce se ivește în orizontul său de viață. El poate rămâne chiar la acest nivel de constituire factică a sa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Sinelui prin ceilalți. Lor le este caracteristică o anumită flexibilitate, natura indirectă a angajării în comunicarea interpersonală. în structurile interdependente Sinele și "celălalt" nu sînt separați, iar tipul interdependent înclină spre comunicarea indirectă, e mai atent la trăirile și gîndurile neexprimate ale celorlalți (comunicarea nonverbală, paraverbală). Desigur, cadrul ideal pentru dezvoltarea unei astfel de structuri este cultura colectivistă. Hui și Triandis (1986) descriu o structură personală tridimensională, și anume: 1. Eul personal, ce include comportamente și stări ale persoanei; 2. Eul
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
o frumusețe aparte”. Enunțuri precum „Are o inteligență...”, „Are o voință...”, „Se distinge printr-o frumusețe...” nu sunt reperabile, decât dacă articolul nehotărât este încărcat, prin accentuare, cu valori stilistice deosebite, preluând și sarcina semantică a unui determinant superlativ lăsat neexprimat; „Are o voință!” înseamnă „Are o voință nemaipomenită!” • Substantivele abstracte sunt incompatibile cu sensul gramatical de plural; când sunt întrebuințate la plural, în limbajul popular, mai ales, substantivele trec în clasa substantivelor concrete, odată cu producerea unor modificări în sfera lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimă amândoi termenii comparației sau rămâne subînțeles primul termen: „Așa că închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene,/ Ți-ar părea mai mândră decât Venus Anadyomene.” (M. Eminescu, I, p. 160). În cel de-al doilea caz, termenul al doilea al comparației rămâne neexprimat: „Atunci puse să-i facă altul mai greu - îl aruncă în sus...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 4) Opoziția internă a categoriei gramaticale a intensității obiective (comparative) se realizează în patru termeni corelativi, purtători de sensuri gramaticale: echivalență, superioritate, inferioritate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăsătura semantică ‘reflexivitate’. Prin aceasta, el se impune ca un coreferent al unui pronume personal sau nepersonal sau al unui substantiv; este ipostaza de obiect (direct sau indirect) al verbului pentru care pronumele ‘prim’ sau substantivul în nominativ (rămas adesea neexprimat sintactic) este ipostaza de subiect: „Tu așează-te deoparte,/Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote deșarte/ Vreme trece, vreme vine.” (M. Eminescu, I, p. 194) Ipostaza de obiect poate fi conținutul semantic-sintactic al pronumelui sau poate fi conținutul semantic-morfologic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiect și complement direct - compliniri semantico-sintactice obligatorii - de către nume/pronume sau propoziții, distincte prin planul lor semantic: Copiii au descoperit drumul. Copiii: subiect gramatical au descoperit: predicat drumul: complement direct Observații: Termenul subiect poate rămâne (și rămâne cel mai adesea) neexprimat (subiect subînțeles sau subiect inclus): „Puse-o floare atunci în arcu-i, / Mă lovi cu ea în piept. Și de-atunci în orice noapte / Plâng pe patul meu deștept.” (M. Eminescu) În plan semantic, verbul la diateza activă se caracterizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a căror semantică se situează între pasiv și reflexiv: a se bărbieri, a se tunde, a se coafa (la frizer, coafor), a se trata (la/de către medic), a se naște. Observații: Autorul acțiunii verbale (complement de agent) rămâne de obicei neexprimat: Școala s-a închis. (de către autorități); S-a descoperit o nouă peșteră. În plan semantic, verbul la diateza pasivă se caracterizează prin trăsătura + pasivitate, în înțeles sintactic, preluată de la subiectul gramatical: „obiectul” exprimat prin substantivul (pronumele)-subiect suportă, „suferă” acțiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O rază diandins, În calea timpilor ce vin / O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci / Și rânduri de vieți, / Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț.” (M. Eminescu) Construcția sau propoziția condițională pot rămâne neexprimate; trebuie numai să se subînțeleagă. În asemenea cazuri, imperfectul este numai aparent un timp absolut: „- Mihai nici nu te-a văzut... Puteam să te trimitem cu trăsura noastră.” (D. Zamfirescu) • În legătură cu un alt imperfect (rar) sau cu un potențial, dezvoltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cânți; cântați! (voi)/cântați... La nivel sintactic, opoziția se manifestă în felul în care se desfășoară în plan sintagmatic relațiile sintactice dintre imperativul unui verb-predicat și termenii realizând diferite funcții sintactice. Relația cu subiectul gramatical La imperativ, subiectul sintactic rămâne neexprimat; este „realizat numai ca” subiect inclus (în dezinența verbului); „reprezentat” în text printr-un vocativ, interlocutorul aparține de regulă câmpului semantic uman. La indicativ, posibilitatea de selecție a subiectului gramatical este condiționată doar de înțelesul lexical al substantivului (mediat, al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se amplifică prin construcțiile gerunziale absolute (în termenii Gramaticii Academiei, vol.II, p. 82) - o variantă specifică de constituent dezvoltat; în structura acestuia, ca și în cazul construcțiilor infinitivale relative, intră gerunziul și complementul său semantic principal (care poate rămâne neexprimat), diferit de subiectul gramatical - realizare sintactică a complementului semantic principal al verbului-predicat sau fiind coreferențial cu acesta. Alături de funcția de circumstanțial: „Odată, slujind un episcop oarecare de hramul bisericei la Buna Vestire din Iași, părintele Duhu intră în biserică.” (I.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență - cu regentul nominal (pronominal) - subiect (exprimat sau neexprimat): „Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită, Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită.” (M. Eminescu) „Întors în țară, se văzuse jefuit de ai săi, înlăturat, hărțuit, prigonit și trădat de toată lumea...” (Mateiu I. Caragiale) • sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexical-sintactic numai predicatul. Subiectul, existent funcțional în planul semantic al relației de interdependență implicită în structura morfematică a verbului-predicat, nu primește formă concretă, lexical-sintactică. Modul în care se implică prezența și identitatea lui în enunț impune două tipuri de subiect neexprimat: inclus și subînțeles. Subiectul inclustc "Subiectul inclus" Când verbul-predicat (sau component al predicatului) se află la persoana I sau a II-a, în general, subiectul nu primește expresie sintactică. Suprapunerea sferei protagoniștilor comunicării cu cea a protagoniștilor enunțului lingvistic face
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mascat de elemente adverbiale cu funcție sintactică nedefinită: „Atunci, înseamnă că-ți rămân dator pe viață, părinte, spuse Isaac.” (P. Sălcudeanu) În funcție de desfășurarea raportului dintre planul semantic al enunțului sintactic și contextul său extralingvistic, se disting două categorii de subiecte neexprimate: a. subiect determinat; sfera lui semantică se înscrie în limite informaționale date, precis determinate sau determinabile în contextul extralingvistic al enunțului. În enunțul „- Dar unde-ai fost până acum de nu te-am văzut?” sfera subiectelor incluse este identificabilă în interiorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]