1,595 matches
-
iarna pe guvernanți, te ia întotdeauna pe nepregătite. Atunci când este autentică, ea nu ține seama nici de statutul social, nici de calitățile fizice ale celor în cauză, nici de reacțiile, adesea reprobatoare sau doar mirate, ale celor din jur. Fericiții/nefericiții implicați într-o astfel de relație pot atinge fericirea supremă, dar și dezastrul absolut, atunci când, sacrificând totul în numele iubirii (familii consolidate, situații profesionale, averi), ajung în final, dintr-un motiv sau altul, să se trezească singuri. Idei precum cele înșirate
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
de infometare a unor regiuni întregi, unde populația a fost literalmente decimată sau adusă la treapta cea mai de jos a sălbăticiei, antropofagia. Regimul așa-zisei "Dictaturi a Proletariatului este o culme a terorii". Aceasta frânge rezistența a milioane de nefericiți. Factorul principal, care a făcut ca pretutindeni să se înstăpânească frica este G.P.U.-ul, viitorul N.K.V.D., și mai nou, K.G.B., responsabil de cele mai abominabile crime. Din cauza persecuțiilor se înmulțesc sinuciderile. Comunismul sovietic, la care unii mai visează și
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
veche de cînd lumea, are parte și de un episod biblic, străbate o întreagă fîșie, foarte riscantă din punct de vedere estetic, a istoriei literaturii. Sonetele lui Ronsard, romanele lui Nabokov, Jorge Semprun, Gabriel Garcia Márquez, Philipp Roth stau mărturie nefericitei și celei de pe urmă iubiri pentru o mult prea tînără femeie, a unui bărbat trecut de pragul senectuții... Copios recenzat deja înainte de apariție, romanul lui Martin Walser polarizează spiritele devenind un adevărat "eveniment" al primăverii literare germane. Curajul de a
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
complex în impactul său cu societatea ce-l găzduia. A realizat, la vîrsta de 35 de ani, cea a "demonului amiezii", că se cuvine a lua viața de la capăt: "Am înțeles repede că francezii nu aveau a-i sărbători pe nefericiții veniți să se adăpostească în țara lor, și cu atît mai puțin, să le ofere pe un platou avantajele sociale pe care le putuseră cunoaște în lumea lor de origine". O decepție, așadar, ce ni-i reamintește pe alți scriitori
Clasicul romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8141_a_9466]
-
povestire ce trece de la simpla relatare la persoana a III-a singular, cea mai obișnuită în proza de observație, la povestirea întîmplării de către o entitate complice, aflată alături de anumite personaje și opusă altora, o voce căreia îi este milă de nefericiți și îi condamnă pe cei răi. Farmecul indicibil al marilor nuvele scrise de Slavici constă tocmai în postura autorului de simpatizant discret cu destinul personajelor sale; nimic mai îndepărtat de naturalismul ce făcea atunci ravagii în proza europeană. Lumii pe
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
dintre ei: Marcel Hoctin, douăzeci de ani, ucis în fortul Douaumont de la Verdun, unul dintre acele forturi cucerite și pierdute de mai multe ori, din orgoliu național mai mult decât dintr-o necesitate militară. M-am gândit la moartea acelui nefericit, hotărâtă de niște generali pitiți în spatele frontului. Adăugasem: "Pentru a respecta convingerile religioase ale celor mai mulți dintre voi, îi dau cuvântul preotului vostru ca să rostească o rugăciune." " Nu suntem obișnuiți cu un asemenea limbaj omenesc" mi-a spus o călugăriță. 14
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
cele mai prost inspirate cadouri pe care le-au primit vreodată de Crăciun. Pe locul întâi s-a situat un spărgător de gheață electric, menit a fărâmița gheața pentru a obține cuburi de pus în paharele cu băuturi. După spusele nefericiților care primiseră un astfel de cadou de Crăciun, aparatul cu pricina este complet nefolositor; operațiunea de obținere a cuburilor este extrem de dificilă și se termină de cele mai multe ori cu o imensă băltoacă pe masa din bucătărie, în timp ce bucățile de gheață
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
într-o elegantă „serie de autor”. Oamenii din Dublin, suita celor cincisprezece povestiri dedicate „orașului paralitic” irlandez, beneficiază de o inspirată transpunere datorată lui Radu Paraschivescu. Prefațat de Dana Crăciun, volumul ne trimite în atmosfera tulbure, depresivă, plină de ratați, nefericiți ori învinși ai unei istorii nedrepte. Recitirea cărții evidențiază similitudini - în zona grotescului și a mizerabilismului - cu brava lume în care ne e dat să trăim. Deși numele lui Joyce e legat de experimentalism, de explorarea tehnicilor monologului interior și
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
din companie poate să acceadă la stilul meu de viață. Verific agenda și observ că la Sibiu sunt probleme din cauza unor rumori legate de salarii. În cazurile astea, trebuie numai să identific liderul de opinie sau nemul țumitul fruntaș. Acel nefericit care speră la negocieri și cârcotește împotriva unui sistem perfect. Sunt așa-zișii rebeli din corporație, niște indivizi care vin cu bicicleta sau tramvaiul la birou, care ascultă rock și punk în căști sau care citesc propagandă și publicații antisistem
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
brațele Dezmățatei ca de pe bara fixă a unui trapez. (Nab) Alteori, motivul ferestrei apare în mod implicit: Afară ploua, și acel nefericit cap al meu se deschisese ca o pâlnie. (Liniștiți și neliniștiți) Aici, deschiderea, translația este realizată de "acel nefericit cap" care uzurpează geometria. O explozie gălăgioasă, lăudăroasă, care a intimidat cu pălăvrăgeala ei copacii. (Hop-la!) Oglinda este, am văzut, o lume a tăcerii. Fereastra presupune gălăgie, sărbătoare, carnaval. Și, în peretele alb, vedeam fereastra, spărgătoarea geometriei. (Terra incognita) Fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Parcă eu am știut că o să iasă așa? Virgil rămase mut cu desăvîrșire. Chiar la o asemenea năpastă nu se aștepta. Căscă gura să spună ceva, dar nu putu. Ochii i se umeziră, iar gîndul că Ilinca e atît de nefericită îl durea mai tare ca toate. Nici măcar nu fu în stare să observe că de ei s-a apropiat Tomiță. Vlad nu poate veni, zise acesta cu un fel de nepăsare în glas și se așeză pe bancă, lîngă Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îi frigi, adică? întrebă Nuțu cu ochii măriți de poftă și cu nările umflate, de parcă ar fi simțit atunci mirosul păstrăvilor fripți. Cum?... Ehe, exclamă Bărzăunul urmărind în apă jocul păstrăvilor și gîndindu-se în sinea lui cam așa: "cît de nefericiți trebuie să fie oamenii care n-au mîncat încă păstrăvi fripți pe piatră!". Apoi continuă cu voce tare: Chiar nu știi cum se frig păstrăvii pe piatră? N-nu, răspunse Nuțu înroșindu-se de rușine. Se cunoaște că trăiești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
certitudinea vieții sau incertitudinea. Într-o poezie care este un heteroclit lax, sfărâmicios, cuvintele se risipesc fără a lăsa amprentă în memoria cititorului. Ca atare, preocuparea poetului este tocmai această alcătuire armonioasă a liricii sale: Și eu, eu sunt copilul nefericitei secte Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte scrie Eminescu. În ce privește apriorismul secundar, el este, pe de o parte, cel al originilor modulând o anumită viziune despre viață și lume, iar pe de altă parte, experiența socio-culturală a valorilor, factorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tâ nă ră să-mi fie mamă, dar m-a ținut de mână de câte ori mi-a fost greu și și-a deschis brațele larg pentru mine de câte ori a fost nevoie. A îmbătrânit foarte repede, așa cum se întâmplă uneori cu cei nefericiți, care aleg să se retragă în ciudățeniile lor și să-și exerseze tabieturile de dimineață până seara, numai ca să uite că nu trăiesc viața pe care și-au dorit-o. Mai știi cum îi spuneam cu David, Miss Havisham? Într-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unul capabil să lupte cu aceeași hotărîre ca și el pentru redobîndirea întregului areal! Nu renunțase nici o clipă să spere. Familia lui merita mai mult. La asta și la multe altele s-a gîndit Arus cînd l-a studiat pe nefericitul Lupino. Fără îndoială, micuțul ar fi murit dacă n-ar fi fost adoptat de haită. Dar, între a salva un lup, cînd numărul celor din tagma lor se împuținase dramatic și orice exemplar sălbatic era un bun neprețuit, într-un
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era cel mai minunat interlocutor. Sînt cîțiva ani buni de cînd am văzut lumina soarelui. Am cunoscut multe animale la viața mea. Dar povestitor mai priceput la vorbe decît era lupul acesta, îți jur că nu există. Părea să cunoască, nefericitul, jumătate din lumea asta; povestea despre călătorii nesfîrșite, despre anotimpuri ciudate și ținuturi nemaiîntîlnite. Și era grozav de așezat și incredibil de imparțial. În scurt timp, cuvîntul lui a devenit la fel de ascultat precum cel al marilor noștri înțelepți. Îl veneram
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe ceea ce spunea, dar adevărul era că-i tremurau picioarele. Nu știa cum să abordeze un lup în delir și nu putea decît să aștepte să vadă ce avea să se mai întîmple. Glasul lui ajunsese, se pare, la urechile nefericitului, care păru descumpănit. Acesta măsură aerul. Era, într-adevăr, confuz. Tu cine ești? De unde vine vocea asta?... Draga mea, te rog, apropie-te. Și spune-mi, pentru sufletul meu!, cine vorbește acolo, lîngă tine? Lupino simți cum i se ridică
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
alăturată mirosului atît de familiar! Hotărî să înainteze. Lupino înțepeni. Lupul își întinse nările înainte, atingîndu-l. Vorbește acum! Spune! răcni animalul, hotărît să înțeleagă neînțelesul. Sînt eu, domnule, sînt numai eu, băiatul orfan rătăcit prin pădure și adoptat de lupi, nefericitul plecat acum în lume să-și găsească părinții, călătorul aflat de vreme multă pe urmele dumneavoastră, cu speranța că veți ști să mă îndrumați către ai mei; sînt numai eu, cel care, adineaori, v-a salvat din ghearele focului. Aici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
obligați; dar acum alegeau de bună voie să-l slujească pe Om! După ce se asigură că nici unul dintre supuși nu-i încalcă indicațiile, Arus îl căută din priviri pe Lupino. Se întîlniră la intrarea în adăpost. Nu cu lupii aceștia nefericiți veniseră ei să se confrunte. Lupino avea de descoperit ascunzătoarea mamei sale; iar el, conducătorul, avea o răfuială mai veche de dus la capăt... Îndepărtară împletitura de crengi uscate care acoperea intrarea adăpostului. Înaintară, precaut. Era beznă acolo, înăuntru. Le
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
atât de prost, încât nu înțeleg că trebuie să-i raportez despre activitatea mea: probleme, greutăți, inițiative, propuneri de îmbunătățire a muncii și câte altele!... Iată, pot pleca, dar mai stau o secundă și mă uit la el, ca un nefericit care nu are înțelepciune nici cât Vasile Spoială, pe care bătrânul sau tată din Balta Oii a Tutovei a avut grijă să-l învețe să nu se bage, ci să asculte și să spună da. Eu, nu! Eu îmi dau
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
și abia despărțiți, trece Clarita candid, să-i răspundă lui Federico. Și gândește: Îmi place acest băiat că prezintă problema foarte clar; vrea să mă despart de Apolodoro pentru ca să mă ia el. Apolodoro, sărmanul, este atât e bun, atât de nefericit, atât mă iubește! Și eu îl iubesc? Și ce este asta a iubi? Ce va să fie asta, a iubi? Nu, nu ar fi bine să scape de el așa, după ce l-a acceptat, dar... de ce nu a fost bine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
așa, după ce l-a acceptat, dar... de ce nu a fost bine făcut? Iar celălalt, mă place mai mult oare? Tatălui meu cred că nu-i face mare plăcere, Apolodoro, îi pare ceva bizar, dar... e atât de bun! Atât de nefericit! Mă iubește atâta! Federico e mai elegant, pare mai ager, ceva rar, este mai... În sfârșit, acolo ei vor aranja; îi voi spune lui Federico da și nu, că sunt angajată dar că nu sunt obligată să-i dau speranțe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Deja s-a însărcinat ea să o facă. Unul din doi este în plus. Dumneata, dacă e cazul. Asta e... trebuie să ne batem... și abia eliberat, își zice: "Dar, cine a spus asta? Eu am fost?" Da vino aici, nefericitule, și nu fi ridicol: cine ți-a băgat asta în cap? A fost cumva imbecilul de Menaguti? Oare dumneata crezi că e nevoie ca cineva să-mi bage asta în cap? Șst! Nu atât de tare; nu trebuie să țipi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se îndrăgostească a posteriori de domnișorul său, de tatăl fructului care acum îl ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și în clipe de disperare meditează la soluții extreme și funeste. Deși o consolează acum nefericitul Avito și soția sa, își răscumpără durerea împreună. Carrascal a adormit și Marina s-a deșteptat în acel moment în care a realizat sărmana Materie că a îngenunchiat cu ea Forma și se roagă în doi, înălțându-și inima către
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ideală, așa cum o concepea el. — Uite, a zis după câteva minute, trăgându-și fer moarul la pantaloni, uite, Îți dau doi pui zdraveni, de la Avicola, două kile fiecare. M-ai făcut fericit... Și numai mama știe cât sunt eu de nefericit. Să trăiești, Ionela. Te sun mâine, OK? Ionela i-a zâmbit sincer, pentru că În vocea lui o infimă nuanță de inocență Își făcuse loc, și asta răscumpăra În ochii ei toată grosolănia individului. A zâmbit Însă și gândindu-se la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]