1,600 matches
-
și îmbătrânite îl face să se întoarcă asupră-și cu întrebări de-a dreptul „dezastruoase”: - Cu cât a reușit el să facă mai bună această Lume? A răspuns cum trebuie poruncii înscrise în dreptul său pe Marele Zid dintre Ființă și Neființă? Aici „eroul” lui P.H.L. se oprește, fulgerat de un gând „salvator”: un copil este, cu certitudine, ceea ce cu adevărat trebuie să faci! Răspunzi astfel unui „imperativ universal” al existentului, intri „în firea lucrurilor”, în curgerea dinspre nimic spre ceva, de la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
titluri, beneficiind de reduceri), precum și pagina de facebook a editurii Junimea. (c) GEORGE POPA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA George POPA Ars Poetica Editura Junimea Iași 2016 Poezia a treia stare Martin Heidegger: arta propune o stare între ființă și neființă, posibilul devine real, și realul ideal Dacă, așa cum afirma Arthur Rimbaud, "La vraie vie est absente" adevărata viață este absentă omul fiind un străin în lume, experiența poetică încearcă să împace sufletul cu lumea, să pună acordul între ele, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mori neîncetat în Euridice, și suie cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. Fii și cunoaște și a neființei stare, infinit întemeind lăuntrica-ți vibrare, deplin s-o desăvârșești în această unică oară. Printre uzatele, ca și printre mutele, fără de nume, rezerve ale deplinei naturi, negrăitele sume extatic să te numeri și numărul fă-l ca să piară. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca evadare din finitudine. După Elegiile duineze, care încercau să împace viața cu moartea într-un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare. Fulgerarea dicteului a survenit astfel pe crestele viziunii antinomiei esențiale a lumii ființă/ neființă, dincolo de care putea avea loc zborul ultim. Nașterea acută a dicteului de către daimonul, "dublul lăuntric", deschiderea la fel de acută a primirii dicteului și energia acestui zbor fulgerător au fost o revoltă-limită împotriva morții. Nedreapta, inacceptabila prăbușire în neant a unei ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Eminescu definește natura geniului ca fiind o entitate în afara planului Creației, încât nici Dumnezeu nu-i poate dezlega cifrul. Ca atare, tensiunea metafizică suie într-un transorizont extrem al gândirii, de unde începe "ne-lumea", netimpul, nespațiul și încetează diada ființă/neființă în radicala anterioritate. Eminescu dezvoltă cel mai înalt simț axiologic din literatura noastră, așa încât, chiar când este apofatic, neagă pentru că nu este respectată afirmarea ființării, armonia existențială. Lucian Blaga atunci când neagă, o face mai detașat, ca un ritual artistic, înțelepciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
entuziaste sau dureroase cutremură rodiniana Poartă a Infernului, în arta lui Brâncuși retrăim Ziua Dintâi a formelor originare, a Începuturilor. De cealaltă parte a lumii, statuile lui Buddha ne insuflă pacea nirvanică a unei a treia stări, dincolo de ființă și neființă. Amintim acea "lacrimă de pe obrazul veșniciei", cum a denumit Rabindranath Tagore templul iubirii Taj Mahal de la Agra, India, replică sublimată a efervescențelor erotice de pe pereții exteriori ai diverselor temple hinduse, iar pe de altă parte, seninătatea solemnă, augustă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
coborât în "corpul cel urât", și anume: prin iubire, prin unirea lui tu cu eu să devină Dumnezeu din Dumnezeu, întorcându-se în Spiritul divin din preziua creației, care este astfel anulată. Iar mai sus, transcenderea solitară dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice formă de lume, în anterioritatea absolută cea mai înaltă viziune a libertății spirituale din istoria gândirii. Posibilul uman este bolnav de imposibil. Salvarea este transcenderea dincolo de ființa și neființă. Așa cum am notat și în alte scrieri, Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Iar mai sus, transcenderea solitară dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice formă de lume, în anterioritatea absolută cea mai înaltă viziune a libertății spirituale din istoria gândirii. Posibilul uman este bolnav de imposibil. Salvarea este transcenderea dincolo de ființa și neființă. Așa cum am notat și în alte scrieri, Nietzsche a întrevăzut și el necesitatea transcenderii radicale: "Eu nu sunt nici trup nici suflet, sunt homo sui transcendentalisom transcendental sie însuși. Cei doi au fost contemporani. Din păcate, epoca noastră este prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
suprema deschidere: transposibilul. Foarte succint spus, eliberarea în transposibil însemnează depășirea cercurilor de condiționări care îngrădesc libertatea spirituală nelimitată: mai întâi transcenderea eului empiric, de serviciu în lumea zilnicului, apoi depășirea formulei ontologice de ordin uman, urmează transcenderea diadei ființă/neființă și, finalmente, a diadei posibil și imposibil. De precizat că eliberarea radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o goană neîncetată a intelectului de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
depășirea focului înghețat, astral din finalul poemului. Astfel, sinele va medita la forme ale eliberării ultime, depășind realitățile fundamentale care aparțin ordinei umane. Iată textele esențiale în acest sens: Ah! Cum nu suntem pe atunci când Nici ființă nu era nici neființă , Nimic cuprinzător, nimic cuprins. Nu era moarte, nemurire nu Și fără de suflet răsufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost. "O, de-am fi fost ca la 'nceputuri, Chaos/ Plutind etern în cosmicul abis!" (ms.2290
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
transposibil dispare orice individuație oricât de decantată, persistă doar transfigurarea eliberării ca atare. Experiența transposibilului din adolescență mi-a dat deschiderea înțelegerii libertății metafizice în radicalitatea ei la Eminescu și Giordano Bruno: tensiunea infinită a intelectului "eroic" dincolo de ființă și neființă și dincolo de orice datum care alcătuiește o lume nelumea conceput de Eminescu în Archaeus. Viziunea din Luceafărul "Nu e nimic și totuși e/ O sete care-l soarbe, / E un adânc asemene/ Uitării celei oarbe" reflectă desprinderea abisală mergând până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lui. Ironic, nu? Istoria l-a măturat din poveste. I-a șters ochii verzi și țeasta pe care în zadar a încercat s-o zdrobească de pereții palatului său din Damasc. I-a oprit respirația și l-a trecut în neființa fiului, într-un mod poetic și perfect plauzibil. ...și ăsta e, de fapt, sfârșitul. După tine. Nu. Ăsta e începutul. În noaptea aceea, aerul s-a încălzit brusc, ca și cum ar fi trecut prin el o vâlvătaie nevăzută. Efluviile au început
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
La decesul unui starover acesta e ținut în camera din față a locuinței timp de 3 zile, timp în care se citește neîntrerupt Psaltirea. După slujba de înmormântare de la biserică se organizează un praznic fie la casa celui trecut în neființă, fie la casa de prăznuire din apropierea bisericii. Ocupații În trecut, lipovenii, mai ales cei din mediul urban, erau cunoscuți ca buni mici comerciați, birjari sau căruțași, dar și ca meșteșugari pricepuți (tâmplari, fierari, croitori, cizmari, etc.). De asemenea, unii dintre
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
moarte de obscura dorință ca momentul unic, clipa să devină eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii: „Deoarece nimic nu ține prea mult, ei, bine! îmi voi da viața (cui? - nota dactilografei) pentru ca măcar ceva să țină o eternitate: neființa mea traversând această clipă!” Presupun că așa s-ar raționa atunci, dacă acceptăm că pe marginea prăpastiei (prăpastia ... înaltului!) se mai pot face raționamente ... Fiindcă, se pare, un coeficient de iraționalitate dilată sacrificiul de bunăvoie. Mă întreb iar: de bună
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu coboară în rând cu ei, prin moarte, pentru a pune umărul exact cât este în stare, conform legii, adică legăturii cu precursorii. Astfel, iubirea îl scoate din timp. Ceva ce nu mai ține de voința lui îl cheamă în neființă. Prea marea fericire este semnul: când ea îi umple sufletul, moartea... imortalizează, inexorabil, marea șansă de a fi ales pentru împlinirea voinței speciei, spre satisfacerea orgoliului acesteia. Privilegiu și... pedeapsă! Unde văd eu orgoliu? În aceea că generațiile țin să
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lumi, ca niște îngeri triști și bolnavi. Este vremea când nu mai au nevoi prea multe, căci s-au împăcat cu ele, dar o vorbă blândă și o mângâiere ar însemna foarte mult pentru ei, deoarece îi pot aduce din neființa spre care alunecă lin, în ființa care au fost odată, când tare multă nevoie mai aveam de ei: “Fiule, sprijină pe tatăl tău la bătrânețe și nu-l mâhni în viața lui.” (Ecclesiasticul 3, 12). Părintele Arsenie Boca arată prețul
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
iată că posaca tot nu se luminează la față. Atunci îi spui cum a sfârșit Massoud, sfârtecat de bomba cu cuie pitită în camera de filmat a celor doi falși ziariști marocani veniți special din Belgia ca să-l păcălească întru neființă; iar ea îți arată că de fapt așteaptă pe altcineva. Atunci de ce s-o mai fi uitat la inele? îi întind unul, pe care-l ia mașinal, surprinsă, dar cu figură disprețuitoare. Deodată îi vine bărbătușul. Vezi că e la fel de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
citească cum el și Tanti Justina, numiți în carte Yakul și Hâca, au făcut istoria lumii. Capitolul întâi începea așa: Când lotrul Nebunelea, zis Yakul, zări niște mogâldețe venind pe drumul Fălticenilor, odată slobozi de Yakul Hâca Mozol Aurel Vlaicu Neființă Avion la oblânc pe piticul Ghencea, care-i era șerb, și-l trimise într-un suflet să culeagă niscai bureți, câtă vreme dumnealui Nebunelea se va răfui cu neferii. — Ia aminte, cobure! îi zise voinicul. Să nu te faci nevăzut
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Gurile se deschid și se închid spasmodic, iar acea moarte inevitabilă care se apropie tăcută le așterne ceață lăptoasă peste ochi, încetul cu încetul, în timp ce cozile mici tresăltă din ce în ce mai slab pe fundul bărcii. Este o trecere graduală și agonizantă către neființă, dar cei doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se apleacă, apucă o sticlă cu lichid incolor, deșurubează dopul metalic, apoi o duce la gură și ia câteva gâturi. Se scutură, apoi râgâie și, privind pluta
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
aflat că Florin Cioaba a decedat la un spital din Turcia. “Nu este în firea mea să vorbesc despre persoane pe care nu le cunosc. În fond, astăzi vreau să RÂD CU LACRIMI, nu de cel care a trecut în neființă, Doamne ferește! Eu sunt un om de bun simț și o adevarată creștină. Pur și simplu, întâmplător persoană decedată, un anume rege al unei etnii “fooooooooarte îndrăgite de mine”... a murit la un spital din cauze anumite cauze. Până aici nimic
Ce mesaj a postat Oana Zăvoranu în ziua morţii regelui Cioabă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71870_a_73195]
-
pot trece cu vederea cum de a fost cu putință că sutele, miile de pirande, făcătoare de minuni, din etnia asta reușită, să nu poată, prin “harul lor hărăzit de la Dumnazau” să facă ca rudă lor să nu treacă în neființă... Ceva nu e ok în ecuația asta. Va dati seama, românilor, ca pentru o căpetenie de asemenea importantă n-au putut face nimic. Au lăsat familia îndoliata cu o notă de plată de 300 și ceva de mii de euro
Ce mesaj a postat Oana Zăvoranu în ziua morţii regelui Cioabă by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71870_a_73195]
-
destul de greu să-i distingi, fapt ce nu poate fi întâmplător), pe care Moartea le urmărește din umbră și le sfidează cu un râs sardonic. Frământările - în căutarea unui rost, în alegerea partenerului, în înfruntarea suferinței și nenorocului, în acceptarea neființei - sunt însoțite de trăiri "fierbinți": neliniștea, anxietatea, agitația frenetică, extazul, transa și moartea. Trăirile sunt figurate prin mișcările dansatorilor și muzicienilor (care participă la jocul de scenă în straiele lor sumbre, de păsări funerare), prin sunete, costume, lumini și câteva
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
ca rezultat tot numărul zero. Dar dincolo de sensul operațional al simbolului zero, cuvîntul ca atare nu ne stîrnește nici o semnificație în minte. Putem în schimb să-l asociem pe zero unor noțiuni cu sens asemănător, precum vidul, neantul, nimicul sau neființa. Caz în care nu facem decît să ne înrăutățim situația: există vid cu adevărat? Sau neant? Sau neființă? Principala cauză a acestei situații supărătoare stă într-o neputință a imaginației noastre: nu avem intuiția lui zero, cum nu o avem
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
nici o semnificație în minte. Putem în schimb să-l asociem pe zero unor noțiuni cu sens asemănător, precum vidul, neantul, nimicul sau neființa. Caz în care nu facem decît să ne înrăutățim situația: există vid cu adevărat? Sau neant? Sau neființă? Principala cauză a acestei situații supărătoare stă într-o neputință a imaginației noastre: nu avem intuiția lui zero, cum nu o avem nici pe cea a neantului. Cu alte cuvinte, nu putem să-i găsim un corespondent în realitate. E
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]
-
care, avînd o mărime nulă, pe deasupra mai și există, deoarece nulitatea ei echivalează cu inexistența lucrului. Cu alte cuvinte, nu poți spune despre un lucru că este și că în același timp că are o mărime zero, căci zero înseamnă neființa acelui lucru. Iar a vorbi despre mărimea unui lucru care nu există înseamnă a te juca cu vorbele. Trecînd în extrema cealaltă, adică în celălalt capăt al șirului numerelor, ne lovim de o situație similară. Infinitul, pe care îl notăm
Numere de temut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8834_a_10159]