328 matches
-
corticală, dar nu se extind către zona corticală. Perpendicular pe arterele arcuate ies arterele interlobulare, ce intră în zona corticală până la nivelul capsulei. Venele renale urmează riguros același traseu și același model de ramificare. Venele interlobulare primesc sângele drenat de la nefroni, se unesc în venele arcuate, apoi formează venele interlobare ce se vor uni în vena renală. 23.1. Microvascularizația Rinichiul are trei rețele capilare distincte, fiecare cu o funcție aparte. Arteriolele aferente și capilarele glomerulare. Fiecare glomerul primește sânge de la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
vasele arcuate, care transportă sângele în și din zona medulară. Agregarea paralelă a fluxului arterial și venos creează un sistem de schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Agregarea paralelă a fluxului arterial și venos creează un sistem de schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
schimb în contra-curent în așa fel încât fluxul sanguin să nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
nu îndepărteze gradientul osmotic al zonei medulare. 24. Microanatomia nefronului Unitatea de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de bază structurală și funcțională a rinichiului este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
este nefronul. Fiecare tub renal și glomerulul său reprezintă o unitate funcțională (nefron). Dimensiunea rinichilor este în mare parte dependentă de numărul nefronilor pe care-i conține. Există aproximativ 1-1,5 milioane de nefroni în fiecare rinichi uman (fig. 93). Nefronul prezintă toate componentele esențiale ale unei glande, cu unități secretorii cu modificări foarte importante si cu tuburi excretoare de înaltă specializare. Cea mai mare parte a unei glande este alcătuită din celulele secretorii, de origine epitelială. Unitățile secretorii renale, numite
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
reprezintă doar o mică parte din masa renală. Cea mai mare parte a rinichiului este alcătuită din tubii renali, formațiuni înalt specializate ce corespund ductelor excretorii ale glandelor. Impreună, un corpuscul renal și cu tubul asociat formează o unitate numită nefron. Intr-o glandă exocrină tipică, fiecare acin folosește materia primă extrasă din sânge pentru a sintetiza un produs de secreție. Pe măsură ce produsul este eliminat, el poate fi supus concentrării printr-un duct striat. La nivel renal, fiecare corpuscul este în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
de filtrare”. Fantele de filtrare au aprox. 20 nm și sunt acoperite de o diafragmă alcătuită dintr-o proteină numită nefronă, care formează o structură ca un fermoar. Podocitele sunt celule epiteliale, deși natura lor este greu de identificat în nefronii maturi, totuși, în cursul dezvoltării embrionare, se observă că acestea evoluează din stratul extern al capsulei Bowman. Fantele de filtrare permit trecerea unor molecule cu greutate moleculară < 40 kDa - mai redusă decât cele mai mici proteine plasmatice - albuminele și a
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
mai ales), fagocitează complexele imune și sunt o țintă frecventă a proceselor patologice la nivel glomerular. Mezangiul se extinde și extra-glomerular sub forma lacisului (celulele Goormaghtigh), ocupând spațiul dintre glomerul și macula densa tubului distal. 24.4.Aparatul juxtaglomerular Fiecare nefron formează o ansă, iar ramul ascendent gros (porțiunea inițială a tubului contort distal) atinge polul vascular al glomerulului. Aici există aparatul juxtaglomerular, o regiune compusă din macula densa, celulele mezangiale extraglomerulare și celulele granulare (fig. 97). Macula densa este alcătuită
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
urina finală nu se regăsește glucoză iar clearance-ul său este zero. Pragul de apariție al glucozei în urină apare la o glicemie de 8,3 mM sau 150 mg%). Acesta nu este pragul efectiv la care toți transportorii de la toți nefronii sunt saturați, ci când primii nefroni și-au depășit capacitatea de transport și glucoza apare în urină. Pragul real de saturație este punctul în care toți nefronii sunt saturați cu glucoză este mult mai înalt (peste 13,3 mM; 180-200
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
iar clearance-ul său este zero. Pragul de apariție al glucozei în urină apare la o glicemie de 8,3 mM sau 150 mg%). Acesta nu este pragul efectiv la care toți transportorii de la toți nefronii sunt saturați, ci când primii nefroni și-au depășit capacitatea de transport și glucoza apare în urină. Pragul real de saturație este punctul în care toți nefronii sunt saturați cu glucoză este mult mai înalt (peste 13,3 mM; 180-200 mg/dl). Când glucoza plasmatică depășește
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
150 mg%). Acesta nu este pragul efectiv la care toți transportorii de la toți nefronii sunt saturați, ci când primii nefroni și-au depășit capacitatea de transport și glucoza apare în urină. Pragul real de saturație este punctul în care toți nefronii sunt saturați cu glucoză este mult mai înalt (peste 13,3 mM; 180-200 mg/dl). Când glucoza plasmatică depășește aceste valori (diabet zaharat decompensat), glucoza se regăsește în urină, producând fenomenul de glucozurie. Aceleași fenomene se regăsesc la reabsorbția aminoacizilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
înapoi în interstițiu, păstrând apa în sânge, datorită presiunii coloid-osmotice date de proteinele plasmatice, care nu pot trece prin peretele capilar. Astfel, electroliții rămân captivi în medulară, iar apa este recuperată în circulație. Ansa Henle este un component esențial al nefronului deoarece permite concentrarea urinii (creșterea osmolarității acesteia peste osmolaritatea plasmatică). Cu cât necesitățile speciei cer o mai mare economie de apă, cu atât ansele sunt mai lungi (la animalele de deșert coboară de la corticală până la limita inferioară a medularei, cu
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Funcția căilor urinare intrarenale este de a conduce urina finală către bazinet, de unde va fi preluată de uretere și condusă la vezică. Tuburile drepte sau colectoare apar în zona radiată a cortexului renal, de unde primesc capetele tubilor contorți distali ai nefronilor. La intervale scurte se unesc între ele, crescând și în calibru, în așa fel încât vor forma piramidele renale. In zona medulară tubii fiecărei piramide converg pentru a se uni într un tub central, numit ductul Bellini sau ductul papilar
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
folosește denumirea genetică. Pentru ca terminologia actuală de ADPKD să fie acceptată și utilizată adecvat în practica curentă, ea trebuie explicată și motivată. Chistul renal este o leziune anatomopatologică relativ frecventă, fiind reprezentată de o dilatație chistică a unui segment de nefron sau o cavitate închisă, delimitată de un epiteliu simplu (monostratificat) și umplută cu un conținut lichid sau semisolid; ambele forme au dimensiuni mai mari de 200 mm (6). Chiștii renali se pot dezvolta în orice segment al nefronului, de la glomerul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
segment de nefron sau o cavitate închisă, delimitată de un epiteliu simplu (monostratificat) și umplută cu un conținut lichid sau semisolid; ambele forme au dimensiuni mai mari de 200 mm (6). Chiștii renali se pot dezvolta în orice segment al nefronului, de la glomerul la tubul colector (2). Un rinichi poate conține unul sau mai mulți chiști. Termenul de rinichi chistic este rezervat pentru rinichiul cu trei sau mai mulți chiști (6). Localizarea chiștilor multipli poate fi unilaterală (ex. boala multichistică congenitală
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
implicare difuză a ambilor rinichi (măriți de volum), dar diferite ca perioadă de debut și transmisie ereditară: ADPKD sau forma adultului și ARPKD sau forma infantilă (2). în ambele forme lipsesc leziuni de displazie și există o continuitate a lumenului nefronului. în ultimii 20 ani a devenit evident că ADPKD se poate manifesta la orice vârstă, inclusiv la copii (și chiar în stadiul fetal). Deci, nu vârsta de debut, ci tipul ereditar este factorul major care diferențiază cele două boli. Problema
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
extrarenale) și, mai ales, de datele recente ale biologiei celulare care au evidențiat alterări ale interacțiunilor celulă celulă și/ sau celulă matrice extracelulară în diferite organe (4). Chiștii renali în ADPKD sunt multipli, bilaterali, se formează în orice segment al nefronului (printr-o proliferare celulară și activitate secretorie anormală a epiteliului). Ei se dezvoltă difuz și progresiv, cresc lent în mărime, afectând parenchimul renal adiacent (compresie/apoptoză?) și producând IRC. Aceste caracteristici nu sunt generale, deoarece uneori (rar) în ADPKD, dezvoltarea
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
unii pacienți nu progresează spre IRC (7). Explicația acestei variabilități de manifestare a bolii va fi analizată de alți colegi, în capitolele următoare, care vor trebui să găsească răspunsuri și la o întrebare capitală: de ce numai 1-2% (maxim 10%) din nefroni sunt afectați, dacă gena anormală este prezentă în celulele tuturor nefronilor? ADPKD se caracterizează și prin multiple și variate manifestări extrarenale, mai frecvent chiști hepatici, mai rar chiști în alte organe, anomalii cardiovasculare etc. Asocierea lor la manifestările renale este
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
manifestare a bolii va fi analizată de alți colegi, în capitolele următoare, care vor trebui să găsească răspunsuri și la o întrebare capitală: de ce numai 1-2% (maxim 10%) din nefroni sunt afectați, dacă gena anormală este prezentă în celulele tuturor nefronilor? ADPKD se caracterizează și prin multiple și variate manifestări extrarenale, mai frecvent chiști hepatici, mai rar chiști în alte organe, anomalii cardiovasculare etc. Asocierea lor la manifestările renale este variabilă în familii diferite și chiar în aceeași familie la bolnavi
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
de dezvoltare renală normală (nefrogeneză 1) este, în esență, un program de evenimente celulare, dinamice și riguros controlate în timp și spațiu: proliferarea celulară, formarea (diferențierea) de celule specifice, moartea celulară prin apoptoză și morfogeneza sau achiziția formelor tridimensionale (formarea nefronului, ramificarea canalelor colectoare) (3, 10). Aceste procese sunt mediate și controlate prin expresia temporală și spațială a unor gene implicate în nefrogeneză, care codifică diverse molecule efectoare. După terminarea nefrogenezei, aceste gene sunt inactivate. Cunoașterea genelor și mecanismelor moleculare ale
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
sens craniocaudal din mesodermul intermediar, într-o ordine temporală precisă, care amintește de evoluția filogenetică a rinichilor (de la speciile inferioare de vertebrate până la cele superioare și om) (1, 5). Capitolul 2 Deși termenul de nefrogeneză se referă la diferențierea tubilor nefronului, el este folosit și în sens general, la dezvoltarea întregului rinichi (10). Pronefrosul și mesonefrosul Primul element al aparatului excretor, pronefrosul, se formează la embrionul uman, din mesodermul cervical, în săptămâna a patra. Prin condensarea și polarizarea celulelor mesodermale rezultă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
formarea mesenchimului metanefretic. Următoarele structuri care se formează din mesodermul intermediar în regiunea toracolombară, pe laturile coloanei vertebrale, sunt mesonefrosul și canalul mesonefretic (Wolff). Mesonefrosul este reprezentat de 30-40 perechi de tubuli, diferențiați în unități excretorii ce se aseamănă cu nefronii (capătul medial formează cu ramuri arteriale din aorta dorsală un corpuscul renal) și se deschid lateral direct în canalele mesonefretice; aceste canale proliferează și coboară caudal spre cloacă. Unitățile excretorii mesonefretice funcționează în săptămânile 6-10, după care regresează și dispar
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
inducție reciprocă (fig. 2.3) care determină, prin proliferare și diferențiere celulară, două evenimente (5, 10, 11): -ramificarea corectă a mugurelui ureteric, care va forma sistemul excretor arborescent canalele colectoare, calicele, pelvisul renal și ureterul care drenează urina din tubii nefronilor la vezica urinară; -transformarea (conversia) sau diferențierea celulelor mesenchimale din imediata vecinătate a vârfurilor mugurilor în celule epiteliale polarizate (care vor forma unitățile nefretice alcătuite din glomerulii și tubii) și fibroblastele interstițiale (fig. 2.3); o parte din fibroblastele interstițiale
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]