3,146 matches
-
Poetul este copleșit de prea multele absențe: Trăiesc fără iubire și neîncercat de iubire, asta mi-e crima. Și o expiez din belșug cu libertatea mea, care e mai teribilă decât orice constrângere și decât orice carceră. (Cel mai tare) Negarea de sine, necunoașterea, nevederea, nici măcar în oglindă, ("Era scris cu creta acolo, pe figură: Nimic", Hop-la!) pot fi citite ca absolutizare a absenței, ca instaurare a acesteia, autarhică. Absurdul este la el acasă. Avem o lume din care lipsește toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
reflectă în afirmația lui Heidegger potrivit căreia, după două veacuri, germanii nu sunt încă pregătiți să-l înțeleagă pe Hölderlin. Analog, nici românii, nu sunt pregătiți să-l înțeleagă integral pe Eminescu. Dovadă pletora de critici aberante sau confuze, până la negare. Există însă trei nume de excepție ale căror studii eminesciene se disting prin revelații făcute cu ochiul transcendental al unor vizionari: Dumitru Caracostea Arta cuvântului la Eminescu (1938) și Creativitatea eminesciană (1943), Rosa del Conte Eminescu o del' Assoluto (1961
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
lirică intelectualizată a lui Sappho, și poezia mistică a indienei Lala Lal Ded. Prin excelență, lirica lui Lucian Blaga poet-filozof și filozof-poet este străbătută de suflu cosmic, fie că neagă, fie că afirmă viața proprie și a lumii. De la "aminul" negării, un nu care se voia radical în Lauda somnului, poetul din Lancrăm va sui către un da nietzschean al celebrării frumuseții firii și al tărâmului natal, al vieții în diversele ei hipostaze, iubirea peste toate. Fascinația liricii blagiene vine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
voi fi trăi ca zeii și mai mult nu am râvnit", rezultă că bucuria creării tragicului este un catharsis, care pentru Hölderlin constituia o bucurie mai înaltă decât atunci când poetul celebrează optimist faptul de a trăi, de a iubi. Apofaticul negarea cea mai dramatică, este transfigurată apofantic, în spusul cel mai strălucitor și vizionar. Dar nu este numai satisfacția unei reușite a imaginarului și a realizării artistice, ci mai ales a conștientizării la nivel cosmic a valorii existenței. Este o bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vorbea Eminescu. Gândirea lui Nietzsche ne menține într-o tensiune continuă, poetică, străbătând prin apofantic și apofatic, prin afirmații și negații, nu ca un joc speculativ, ci ca înțelegerea că totul este contradictoriu, astfel că, scrie Jaspers, se poate ca negarea să ne înalțe, iar ceea ce credeam în mod curent că este pozitiv, să ne coboare. Fugind de dogmatismul unor sisteme filozofice, Nietzsche ne cere să nu-l dogmatizăm, ci ne învață cum să ne creăm propriile deschideri, drumuri spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Georg Trakl semnează una din cele mai tragice poezii oglindind suferința metafizică La Eminescu, suferința apare sub cele mai felurite hipostaze. Ea începe încă din prima tinerețe cu evocarea morții copilei de la Ipotești, în Mortua est! injustiție cosmică ducând la negarea de către poet a oricărui sens și a însuși creatorului. Această suferință metafizică va marca întreaga viață pe poet, așa cum a remarcat cu multă subtilitate Svetlana Paleologu Matta în cartea sa, Eminescu și abisul ontologic. Din abisul ontologic profund tragic, suferința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
îndelungate ce tind să atingă prea-plinul, la întâlnirea a două ființe în care stă gata să se spargă în bucăți același prea-plin sintetizat de specie. Chemarea elementară spre perpetuarea ei (a speciei), spre realizarea cuplului de elită atinge paroxismul, până la negare de sine prin ieșirea din timpul propriu (istoric). Prea-plinul se întoarce asupră-și, devenind durată pură. Receptaculul de carne în care clipa s-a epuizat trebuie să dispară, moartea pare unica rezolvare. Explicația mi se pare destul de la îndemână: un
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ciudata senzație că, izvor fiind, îți ești ție izvorâtor? Ce este ultimul său roman dacă nu robinetul deschis pentru a nu exploda cazanele sub presiune? Apa bolborosind, aruncând stropi de cristal pe zidul dur al realității, nu evocă bulversare, dramatism, negarea linearului pe traseul existentului? Sunt întrebări cărora le-a căutat mereu un răspuns în proza scrisă până la această oră, întrebări ce fac și acum să-i transpire abundent fruntea prelungită de chelia-i modestă. Oricât ar teoretiza, nu-și poate
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
spontaneitatea" și corespunde originalității, exprimând expectanța, variabilitatea și dorința de expansiune și de a fi activ. Interpretarea culorilor auxiliare Cele patru culori auxiliare sunt violet, maro, negru și gri. Ultimele două nu sunt propriu-zis culori, ci reprezintă mai degrabă o negare a culorii. Violetul este un amestec între albastru și roșu, în timp ce maroul este un amestec între roșu și negru. Violetul încearcă să unifice impulsivitatea roșului cu atitudinea pacifistă a albastrului. Este o culoare mistică, magică, reprezentând înțelegerea intuitivă și senzitivă
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
ni se dezvăluie, treptat, În această perioadă de trecere de la o eră la alta, ar putea să ne coste dispariția ca civilizație, așa cum s-a mai Întâmplat de-a lungul istoriei. Salvarea noastră și a Terrei nu se află În negarea fenomenelor care au loc sub ochii noștri, ci, conștientizându-le, să devenim mai puternici. Aplicând legile universale care ne guvernează, vom Înțelege rostul nostru și evoluția vieții pe Pământ și vom continua să evoluăm În plan spiritual. Nu mai avem
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
altă definiție, legăturile trupești anormale au devenit “morale” prin prisma unei “modernizări” a societății actuale. Nu ar fi fost mai bine să se “modernizeze” societatea spre acumularea și păstrarea valorilor morale scrise sub revelația Duhului Sfânt din Biblie? De ce oare negarea tuturor valorilor propovăduite în Vechiul și Noul Testament, care vin de la Dumnezeu și Îl reprezintă pe Dumnezeu, sunt astăzi călcate în picioare cu copitele la vedere, sub așa-numitele expresii de “emancipare” sau “adaptare la timpurile noi”? Pentru că, în aceste vremuri
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mutre când sunt singur, așa încât, pentru o primă seară împreună, am decis spontan să i le prezint, unul câte unul. Altminteri, papucii sunt o invenție violentă și dezgustătoare, semn de moliciune complice și de lipsă de fantezie socială, moștenire otomană, negarea oricărui spirit aventuros al călătoriei și dorința ascunsă de a sta cu țâța în gură. Politica românească se rezumă la papuci... ca și relațiile amoroase dintre români... de unde expresia Înemaîntâlnită prin alte culturi) „a da papucii“ cuiva. — ți-ai adus
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
nu ar exista armată, poliție, școală, sistem de pensii etc.), gândim că impactul impozitului plătit de o persoană este atât de mic încât nu ar afecta rezultatul final, așa că dacă nu ar exista sancțiuni, oamenii nu ar plăti aceste impozite. Negarea autorității deontice de către indivizii unui grup (de fapt ai unei echipe) este o situație adesea întâlnită în organizații atunci când nu există un obiectiv comun clar (sau, chiar dacă există, nu este cunoscut de membrii grupului/echipei) sau când îndeplinirea directivelor este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
Altfel decazi la statutul de turist, al cărui sens pare a veni de la faptul de a face tururi; ceea ce înseamnă de fapt a te învârti în cercul propriei existențe aflându-te într-un spațiu nou. A învăța înseamnă și o negare de sine, în sensul orientării spre alt mod de-a fi. Este o forțare a depășirii de sine înspre sine, ce are la bază non-identitatea determinată de proiectul de sine asumat. Altfel spus, învățarea, în sens tare, este motivată de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
a fi căutători perpetui de șabloane comportamentale în care să ne turnăm existența (ori în care deseori ne odihnim), în care să avem încredere deoarece au fost deja experimentate de alții. Postularea absurdului ca inerent existenței (Albert Camus) înseamnă o negare a atotputerniciei logicii, deci a metafizicii. Deosebirea pe care Aristotel o face între substanță și materie, considerând că substanța este alcătuită din materie și formă, deschide într-un mod specific domeniul științei, orientând direcția multora din cercetările ulterioare. Putem chiar
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai larg, ce include atât întâlnirile mediate de cărțile scrise de ei cât și pe cele mediate doar de limbaj, acesta conținând într-un mod aparte "gândiri". Este nefiresc să vorbești față de părinții tăi de propria ta moarte; e o negare (cu seninătate ori indiferență) a chinului lor de a te în-ființa. Nu înțelepciunea grăiește în noi în acest caz, ci neînțelegerea faptului că în discuție e un sens al existenței lor (deseori singurul). De o astfel de neînțelegere ne vindecă
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
înspre, întâmpinare, așteptare. În felul acesta ea redă una din coordonatele (unei triangulări de altfel imposibile) lui a-fi-în-situație, ale facticității. Nu depinde de noi, dar ne-o asumăm ca fiind a noastră. Iar asumarea poate merge de la identificare totală până la negare (ea fiind prezentă în acest caz drept cea-care-este-continuu-negată). Unul din sensurile permanenței noastre îl reprezintă conviețuirea cu propria sexualitate, care este Eu și Străinul în același timp; o avem și suntem posedați de ea în mod simultan. Capcana pe care
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu generațiile viitoare? De la o anumită vârstă începe să se ivească o fisură între propriul corp și imaginea de sine; e primul semn al unei prăpastii ce se va căsca din ce în ce mai mult. Evident, parcurgem, sub varii forme, treptele de rigoare: negare, furie, tânguire, depresie și acceptare. Undeva, în momentul furie poate (deși aș tinde să cred că în toate momentele), intervine dorința, conștientizată sau nu, de a ne părăsi corpul. Poate că în această tendință este înrădăcinat ceva din credința noastră
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
despre rolul pe care religia ar trebui să-l joace în România de azi. De la citarea până la automatism golit de sens a unei frânturi de gând al lui Malraux ("Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc"), până la negarea oricărui rol al credinței dincolo de porțile bisericii, toate pozițiile au fost exprimate pe tonuri mai mult sau mai puțin vehemente. Primele pagini ale ziarelor au fost ținute zile bune de scandaluri privind oportunitatea construirii unei Catedrale a Neamului (ca să fim
Instituțiile europene și religia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7224_a_8549]
-
răcoros, ale cărui vitrine cu mobile spectrale îmi plăcuse întotdeauna să le privesc." Pălăriile însă îi trezesc suspiciunea, i se par obiecte antipatice, care vor să îl tragă pe sfoară, disimulându-și intențiile subversive sub alibiul funcționalității lor: "Ca o negare a acestui gând, odaia mi s-a umplut de pălării. În special cele de pe pat - eu având superstiția că o pălărie pusă pe pat poate fi sursa unui mare ghinion - mă deranjau și mă crispau (...) Mă gândisem de multe ori
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
nimic. N-am făcut decît să prelungesc dezamăgirea strămoșilor mei" (II, 214-215). Tot de la ai săi va fi moștenit Cioran sentimentul neantului. Nu-i vorbă, încearcă să i se sustragă, dar finalmente plonjează cu o anume voluptate în el, voluptatea negării de sine prin care încearcă să se salveze. Cum am văzut, își renegă strămoșii; nu are importanță că face același lucru cu propriul trecut. Iată: "Cît de adevărat este că nu poți scăpa de propriul destin! / M-am născut în
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
cei trei pictori pomeniți mai sus au fost animați de diferite concepții filosofice și spirituale ale timpului lor, Malevici, cel mai radical, fiind marcat, în suprematismul lui, de nihilismul rus. Ce-i împinge însă astăzi, pe unii coregrafi români, către negarea valorii imaginii dansante? Este oare o respingere în bloc a civilizației noastre actuale, preponderent vizuală, dezvoltată excesiv în detrimentul celorlalte posibilități de exprimare? Sau - chiar dacă nu teoretizat explicit - trăim un nou nihilism? Neputința societății noastre de a funcționa firesc și armonios
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că, în vreme ce Brâncuși desubstanțializează obiectul spre a-i păstra calitatea absolută și a
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
reproducerii speciei sînt biete ciurucuri conceptuale născute de mintea unor ființe ce au căzut de mult din rangul celest al creaturilor divine. Cît despre dogma egalității bărbatului cu femeia, aici dezgustul lui Evola e complet: pentru italian, o mai periculoasă negare a prăpastiei de netrecut între cele două sexe nu putea fi născocită decît de diavol, și asta fiindcă rostul acestei egalizări ideologice este ștergerea unor diferențe fără de care atracția dintre sexe nu ar exista. Potrivit lui Evola, cine susține egalitatea sexelor
O carte fără sex by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9945_a_11270]
-
acesta, nu numai că oameni ca Ion Iliescu, agenți ai unui rău istoric de mari proporții, ar fi aduși, în sfârșit, în fața instanței, dar s-ar putea pedepsi înființarea de partide comuniste, proslăvirea sau justificarea în continuare, azi, a comunismului, negarea actelor de barbarie și de infirmizare a ființei umane pe care acest regim le-a săvârșit. S-ar putea pedepsi, printre altele, și manifestările huliganice prin care Corneliu Vadim Tudor și complicii săi s-au opus condamnării comunismului. În cazul
Un început by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9981_a_11306]