187 matches
-
m-a întrebat foarte degajat: „Tot mai citești sumedenii întregi de cărți? Ai să te strici!” Trebuie spus că nu era pentru prima dată, când îmi adresa el mie aceste vorbe fără sens. Eu, auzindu-le din gura acestui teribil neghiob pentru a nu știu câta oară, în prima clipă mai că-mi venea să-l pocnesc tare peste bot, ca să îl fac să tacă odată pentru totdeauna. Eram în stare. Și totuși, m-am gândit apoi să adopt repede tactica
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
potrivesc, nu încap în sunetul nostru buimac. Am pierdut și credința în Dumnezeu, în biserica clădită pe sfinții acoperiți de norii fierbinți, din care ne privesc bătrânii părinți. Ce-o să mai fie? Suntem surzi și orbi într-o lume de neghiobi. Ne-a ales timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-o lume de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Încrețituri și din ea sar sute de cioburi Împroșcându-mă. Toată armonia peisajului s-a stricat. Unde este imaginea mea din oglindă? Dar eu unde sunt? Nu se mai vede nimic. Nici cerul, nici norii, nici copacii. „Ce-ai făcut, neghiobule?“ Primesc două palme: plici-plici! Copil prost, urlu fără oprire, crezând că se mai poate Îndrepta ceva. Se poate. „Lasă că-ți cumpără mama ție altă oglindă!“ Încetarea plânsului. Surâs infantil fericit. (vineri) Sunt amenințat de o primejdie concretă În vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
De ce? De-atâta bine Cât însumi mie însumi mi-am făcut? Ba nu! De mine mai curând mi-e silă, De câte săvârșit-am silnicii! Sunt un nemernic. Nu, nu mă mint; nu sunt; Vorbește-te de bine, om neghiob; Neghiobule, să nu te lingușești. În cuget, mii de limbi îmi povestesc Câte un basm, și fiecare basm Mă-nvinuiește de nemernicie. Sperjurul, cel mai ticălos sperjur, Omorul, cel mai ticălos omor, Tot ce-i păcat, păcate de tot soiul, Mă-nvinuie
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
dar el tot ce găsește de făcut este să urle. Nu cred că are ceva materie cenușie în cap!") și respectul față de ei înșiși ("De ce i-am spus asta? Acum chiar o să creadă că nu-mi pasă de ea Ce neghiob am fost!*1). Având în vedere că toate aceste moduri defensive de răspuns la critici nu reușesc să aducă nimic pozitiv, să luăm în considerație o alternativă onestă și constructivă. Practicând cu convingere această alternativă, vom ajunge să înțelegem că
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
în ceruri cînd erai pentru ceva studii de revelație, avea coarne ca de miel, ba era și înjunghiat de sabie dar trăia. Mai avea și harul de a aduce foc sau lumină din ceruri în fața oamenilor. Iar aceștia ca niște neghiobi se închinau în fața ei de parcă își pierduseră toți mințile. Dacă voi erați așa de buni și cușeri prin toate părțile de ce s-a înfrățit numai Talpa Iadului și Satana cu voi, iar în religia strămoșilor mei geți au curs zeci
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
supus unei judecăți logice: În construcțiile lui libere, spontane, se proiectează afectivitatea profundă a „Eului”: „Din poemele visurilor noastre, rațiunea face, la deșteptare, ceea ce soarele face din rouă” (J. Renard). * „Mulți Îl socot deștept pe omul bine Îmbrăcat, oricît de neghiob ar fi.” (Johan Oxenstiern) Probabil pentru faptul că „aparențele” ne solicită mai puțin din punct de vedere psihic, decît efortul de relevare a ceea ce este caracteristic, definitoriu, În plan sufletesc. Asupra unei iluzii asemănătoare, atrage atenția și N. Iorga: „Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
comportamentul Spînului, care se folosește Într-un mod necinstit și, totodată, laș, de calitățile sufletești ale lui Făt-Frumos. Să ne reamintim sensul profund/filosofic pe care Mihai Eminescu Îl dă termenului de „glorie”: Gloria-i Închipuirea ce o mie de neghiobi Idolului lor Închină, numind mare pe-un pitic Ce-o bășică e de spumă Într-un secol de nimic. („Scrisoarea II”). * „Lucrul de care te temi se Întîmplă mai iute, decît acela pe care-l speri.” (P. Syrus) Pentru că „temerea
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
făcea sucite și pe dos, de te-ncruceai!... Un nătâng, un gură-cască îți părea...când îl vedeai. / Îi ieșeau la capăt însă, toate-așa de minunat, / Că de fapta-i săvârșită, locului stăteai mirat / O plăcerea avea: de lacomi, de neghiobi, să-și râză-n lege!" (Petre Dulfu, Isprăvile lui Păcală) Propoziția subordonată circumstanțială condițională Realizați analiza frazelor de mai jos, transcriind propozițiile subordonate circumstanțiale condiționale: (a) "Nu-i rău, măi Ștefane, să știe și băiatul tău oleacă de carte, nu
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
groase, într-un chip cumu-i această figură, ce scrie aicea". Ioan Niculce (c. 1672-c. 1745), cu tot disprețul lui de boier pentru neamul "prost", va avea, ca Creangă mai târziu, ticuri de rural: ingenuitatea șireată, obișnuința de a se socoti neghiob crezîndu-se totuși deștept ("Așa socotesc eu cu firea mea aceasta proastă"), proverbialitatea, filozofia bătrânească, văietătura, darul de a povesti. Experiența, vârsta înaintată îi dau lui Niculce dezlegarea limbii, tonul bârfitor și moralizator. Cronicarul e înțepător și cu un firesc umor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și știu că sfidarea e cel mai potrivit mijloc de a te adora. Nu ești sensibil nici la iubire, nici la omagii, iar cît despre ură, nu știi decît să ucizi, pe toți îi ucizi. N-ai în fața ta un neghiob care nu știe ce-i frica. Recunosc puterea ta mută și omniprezentă, dar viața mea zguduită de cutremure își va afirma pînă la ultima suflare dreptul la o neatîrnare deplină, necondiționată. în mijlocul impersonalității generale, ai aici o personalitate adevărată. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și drojdiile sociale, tinzând să suie cât mai sus, distincție fară merit, avere fără muncă, pofte fără sațiu roade minunate ale unei școli ce le-a înarmat numai instinctele pernicioase, pândind alegerile și toate nevoile publice pentru a ciupi pataca; neghiobi fără naivitate, răi fără bărbăție, urmând meritul și talentul deosebit ca pe niste vrăjmași de moarte.[...] Iată-l pe mititelul veninos și ridicol, care se sbătea ieri în noroi, cât e de mare acuma, cât e de arătos și senin
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]