453 matches
-
participant a primit colăcei, cozonac, fructe și bomboane întru pomenirea tânărului și au spus un creștinesc „bogdaproste” și „Dumnezeu să-l odihnească!” Totul a fost învăluit într-o lumină de toamnă blândă și într-o atmosferă de pietate și dragoste negrăite. Duhul Sfânt lucrează prin oameni de suflet care știu ce înseamnă o pomenire. Și Marcela Mărgărit este o astfel de persoană care cinstește memoria celor plecați dintre noi. Am admirat „Portretul toamnei” - văzut prin ochii lui Ionuț-Cătălin Florea, într-o
PORŢI SPRE ETERNITATE. COMEMORAREA ARTISTULUI PLASTIC IONUŢ-CĂTĂLIN FLOREA ÎN LOCALITATEA NATALĂ I.C.BRĂTIANU (ARTICOL DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 201 [Corola-blog/BlogPost/356908_a_358237]
-
importantă la nimic în jurul său sau le vede pe toate sub un val de tristețe, pentru că nu mai vede decât pe cel ce e totuși la distanță și care sigur ar putea da lumină celor din jurul său. Dorul descoperă taina negrăită a persoanei dorite. Dorul e o tensiune a ființei tale, spre cel dorit. E sensibilitatea potențată față de forța atractivă a altei persoane, față de căldura ei, care te scoate din atmosfera de gheață a singurătății, în dor te descoperi fără să
CE ESTE DORUL? de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356978_a_358307]
-
vie prinsă în araci. Avea pletele retezate și date spre spate, barbă subțire neagră-albastră și ochi albaștri parcă avea, de credeam că un pic chiar îi semănam. Nu deschisese defel gura, damea se vorbea, zic așa pentru că-i înțelegeam, deși negrăite, toate cuvintele: Sunt aici, nu-ți fie teamă! Gușterul o zbughise guițând din cosița mea încâlcită, o rupsese la goană spre casa lui din borta de răchită fulgerată în vară. Iisus și-a ridicat spre Cer mâinile amândouă și mânecile
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Bucură-te, că te arăți celor ce dorm, dar și celor ce veghează Bucură-te, că vii degrabă la cei ce după ajutorul tău însetează Bucură-te, că tainic îi sfințești pe cei ce cheamă numele tău Bucură-te, veselia negrăită a celor ce văd slava chipului tău Bucură-te, că tu tămăduiești de bolile ce nu au vindecare Bucură-te, că ne ridici poverile ce le purtăm prin drăceasca insuflare Bucură-te, că prin pronia de sus, multor credincioși te-
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Spiritual > GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEȚI CREȘTINI Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 1338 din 30 august 2014 Toate Articolele Autorului Fecioara Maria este strălucirea Tainei negrăite hărăzite de Dumnezeu înainte de Creația Sa, pentru a ne înfia harului atotiubirii sale dumnezeiești. Fecioara Maria este Luceafărul divin care a îngemănat în priviri strălucirea zorilor ce ne îmbrățișează cu mireasma luminii lor diafane răsăritul sufletelor noastre. Fecioara Maria este
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
și Neam. Biserica este un dar, de aceea să fim fericiți că suntem chemați să fim Biserica lui Dumnezeu, să avem bucuria că aparținem Bisericii Lui. Ea este un dar frumos, în interiorul căreia noi trăim deodată, cu Iisus Hristos, frumusețea negrăită a tainei istoriei neamului nostru și a veșniciei lui. Prin urmare, să fim recunoscători pentru darul Domnului, pentru că „împreună cu Hristos” noi exprimăm experiența de a fi cu toți uniți în numele Lui, experiența de a fi Biserică, manifestată de poporul lui
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
au căzut de la masa acelor cunoscători și fericiți părinți, încercând să o lămuresc, am zis: Smerita cugetare este un har fără nume al sufletului, având un nume numai pentru cei ce au primit cercarea (experiența) ei. Ea este o bogăție negrăită; este numirea lui Dumnezeu și darul Lui. Căci zice: «Învățați de la Mine»; deci nu de la înger, nici de la om și nici de pe hârtie, ci «de la Mine» (Mt. 11, 29), adică din sălășluirea, din luminarea și din lucrarea Mea în voi
CÂTEVA GÂNDURI SINCERE, IMPRESII MĂRTURISITOARE ŞI IDEI APOLOGETICE DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369218_a_370547]
-
ochii către stele ațintiți Am învățat să Te-nțeleg...să sper... Te-am căutat...dar Tu erai aici Ascunsă printre gânduri și suspine Și așteptai o șoaptă...un cuvânt Să te trezească...dorul să-ți aline... Te-am întâlnit Minune negrăită Și ești aici, acum...ești viața mea... Te vreau mereu alături...o Lumină Ce luminează noaptea cea mai grea! Referință Bibliografică: Omagiu divin 9 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1490, Anul V, 29 ianuarie 2015. Drepturi de
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
privind la părinți..." ...altele, amintiri-omagiu... "Dor la șase ani"... "Un cântec dintr-o harpă în suflet se revarsă. E ziua-n care, înțeleg doar cei ce au trăit plecarea tatălui, lăsându-ți inimioară arsă, cuvânt de mângâiere rămas în așteptare, negrăit." ... unele... cugetări asupra vieții... "E vremea-n care oamenii aleargă către mâine uitând că azi e ziua-n care ei trăiesc, uitând mereu, ce a trecut nicicând nu mai revine, în timp, cu ce-au pierdut, nu se mai întâlnesc
ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369567_a_370896]
-
Te consumă! Acolo, timpul și-ascute coasa Secerând șoapte nenăscute Ori priviri risipite pe podea... N-ajung la tine! Iei pipa și inspiri adânc, Pereții se-ngustează, hibernează Atrofiați, închistați.... Fereastra mea-ți întinde mâini Ce se preschimbă-n păsări negrăite - Făpturi ale Raiului, pline de Duh Sfânt, Care coboară spre tine, în vrie. Între pereții conștiinței tale Sunt dezlănțuite particule De aur monoatomic, irizat. Te luminezi! Referință Bibliografică: Fereastră către tine / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102
FEREASTRĂ CĂTRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353756_a_355085]
-
într-o însoțire cu lumina singură. Nu știu, părinte, de era și trupul meu atunci acolo. De am iești din el, nu știu, dar atunci nu știam de port trup și de sunt îmbrăcat în el. Aveam o bucurie de negrăit, care mă însoțește și acum, și o iubire, și un dor mare, încât s-au pornit din mine valuri de lacrimi în râuri, ca și acum, precum vezi”. Acela, răspunzându-i, zice: “E acela, fiule”. La acest cuvânt, el îl
IUBIREA DE DUMNEZEU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353845_a_355174]
-
și Neam. Biserica este un dar, de aceea să fim fericiți că suntem chemați să fim Biserica lui Dumnezeu, să avem bucuria că aparținem Bisericii Lui. Ea este un dar frumos, în interiorul căreia noi trăim deodată, cu Iisus Hristos, frumusețea negrăită a tainei istoriei neamului nostru și a veșniciei lui. Prin urmare, să fim recunoscători pentru darul Domnului, pentru că „împreună cu Hristos” noi exprimăm experiența de a fi cu toți uniți în numele Lui, experiența de a fi Biserică, manifestată de poporul lui
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346974_a_348303]
-
din gând”. (A patriei icoană). Ce poate fi mai minunat și mai înălțător? Pe aceste aripi de lumină poate zbura orice muritor și nu va mai simți povara anilor, nici a măruntelor tribulațiuni cotidiene. Iată câteva versuri de o frumusețe negrăită, ci doar simțită și adânc împlântată în suflet: „Hram pentru Neam vă este și Glia milenară, / Altarul din săruturi pe-a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
la capătul căii presărate cu suferințe și cu necazuri, la fel cum Învierea se ivește abia după suferința crucii. Am văzut însă că pentru Părinții din Filocalia (și evident, și pentru ceilalți) nici o suferință nu e prea mare pentru dobândirea negrăitei iubiri a lui Dumnezeu. Condiția este una singură: Calea, Adevărul și Viața să fie Iisus Hristos, Dumnezeul devenit om pentru ca oamenii să devină dumnezei. În consecință, de la omul dependent, prin omul jertfelnic, către dragoste, aceasta este calea. Fiindcă fără renunțarea
DRUM INIŢIATIC de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347242_a_348571]
-
credincioșilor; Bucură-te, temei de împăcare al celor biruiți de mânie și răutate; Bucură-te, bucurie a celor ce află de minunile tale; Bucură-te, dar dumnezeiesc în viețile noastre greu încercate de felurite necazuri; Bucură-te, cel ce cu negrăită dulceață îi îndreptezi pe cei nepricepuți; Bucură-te, dascălul și îndrumătorul nostru pe calea virtuții; Bucură-te, îndreptătorul celor fără de socoteală; Bucură-te, totdeauna izbăvitor al celor care te cheamă în primejdii; Bucură-te, cel ce nu ai cruțat osteneala
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI IOAN RUSUL (27 MAI)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/357841_a_359170]
-
ești cuvântat, Doamne!”. Când chipul senin al unui frate și cuvântul lui iubitor mă întâmpină și inima tresaltă de duhovnicească bucurie, un glas tainic dinlăuntru murmură: „Bine ești cuvântat, Doamne!”. În fața Sfântului Prestol când inima se topește înaintea milostivirii celei negrăite a Stăpânului, un fior adânc suspină: „Bine ești cuvântat, Doamne!” Uneori însă, nori negri și amenințători se ivesc pe cerul cel lăuntric și un vânt vrășmaș vrea să mă învăluie... Atunci cu spaimă, inima-mi rostește: „Al Tău sunt eu
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE PETRONIU TĂNASE – STAREŢUL SCHITULUI ROMÂNESC PRODROMU, DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS, GRECIA – DUHOVNICUL MISIONAR, PROPOVĂDUITORUL APOLOGET ŞI MĂRTURISITOR de STELIAN GO [Corola-blog/BlogPost/358373_a_359702]
-
Părintele Benedict tăcea mult. La început, aveam cumva impresia că este din cauza mea, pentru faptul că sunt un intrus păcătos care tulbura comunicarea. Aveam sentimentul micimii mele, din toate punctele de vedere, dar și o stare de bucurie neînțeleasă și negrăită. Mai târziu aveam să dau de mărturia unor persoane de a căror statură duhovnicească nu mă îndoiesc, dar care trăiau aproximativ aceleași sentimente și stări. Din această cauză este destul de greu de transmis ceea ce trăiai lângă preacuviosul Părinte Benedict. Aflai
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
în rugăciuni, de meditații și neînchipuite înfrânări, toate numai ca să se poată rupe din lumea păcatului din jurul lor și de lumea din ei, să-și ia zbor liber heruvimul lăuntric și să guste, în blânda însingurare a liniștii, bucuriile de negrăit ale unirii sfinte. Dar ce n-au îndurat sihaștrii ca să răspundă Marii Iubiri o dată ce și-au dat seama că acest răspuns coincide cu însăși suprema lor împlinire ca oameni? Desprinderii, cuprinsă în lucrul însingurării, sihaștrii îi zic depărtare și ură
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
lor” ( Petre Țuțea, op. cit., p. 37) Întru zidirea Creației puterea Duhului Sfânt s-a arătat dintru început și omul o percepe prin harul primit cum ne deslușește Sfântul Nichita: „Când va simți mintea sa umplându-se de o lumină de negrăit și de înțelesurile unei înțelepciuni mai înalte, să se știe că se petrece pogorârea Mângâietorului în sufletul său, pentru descoperirea visteriilor Împărăției cerurilor ascunse în El și să se păzească pe sine ca pe un palat al lui Dumnezeu și
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
tuturor. Aceleași ape bogate în hrană. Aceleași vânturi potrivnice în anotimpurile reci și ostile. Aceleași întineri verzi, coline domoale ale bătrânelor dealuri și vechilor munți de granit stratificați care aduc legendele înapoi și le redau oamenilor de azi. Frumuseți de negrăit. Frumuseți naturale, daruri ale lui Dumnezeu. Ținuturi binecuvântate. Cetatea Dinogeția stă mărturie. Neclintită. Chiar dacă au rămas doar ruinele, ca niște colți sfărâmați dintr-o gingie bătrână. Aceste ținuturi mirifice de la revărsarea Dunării în marea cea mare și neagră, au dat
PLEDOARIE PENTRU ARTĂ. IONUŢ CĂTĂLIN FLOREA IERI, AZI ŞI DE-A PURURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358692_a_360021]
-
călătoria terestră. „Cerșetori de stele” - volumul de versuri propus de Mihaela Aionesei se află circumscris unui asemenea context astral propice creației. Dar care poet nu și-a îndreptat privirea, noaptea, pe boltă și nu a fost cucerit de frumusețea de negrăit a licuricilor nocturni, sclipind cu intermitențe sau de șuvița luminoasă lăsată de o stea în cădere? Artiști, compozitori, pictori, poeți, prozatori, dramaturgi au fost deopotrivă atrași magnetic de universul astral care reprezintă inspirația, inefabilul prin excelență. Să ne amintim de
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
din gând”. (A patriei icoană). Ce poate fi mai minunat și mai înălțător? Pe aceste aripi de lumină poate zbura orice muritor și nu va mai simți povara anilor, nici a măruntelor tribulațiuni cotidiene. Iată câteva versuri de o frumusețe negrăită, ci doar simțită și adânc împlântată în suflet: „Hram pentru Neam vă este și Glia milenară, / Altarul din săruturi pe-a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
a născut la sat”. Realitățile de azi relevă faptul că bătrânii țărani mor singuri în casele lor și nici măcar nu are cine să-i îngroape. Numeroase poeme au drept cadru idilic satul și ele sunt aproape pasteluri de o frumusețe negrăită în care, elementul cosmic se îmbină armonios cu cel terestru, iar sacrul se prelinge precum stropii de ploaie, în realitatea profană. Ex.: “Să ningi în sat, cu mine, des ... ”; “Semințele luminii”; “Schimbarea la față”; “Rugăciune atee”; “Crucea de fiecare zi
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
de mame, încă din primele secunde de viață ale copilului, de a-l strânge la piept, de a-i oferi căldura, afecțiunea maternă, sânul cald, hrana și băutura, de a-l învăța totul, fără grabă, temeinic, cu duioșie, cu dragoste negrăită. Ar trebui să le mulțumim în fiecare clipă. Dar noi considerăm că totul ni se cuvine, de vreme ce suntem născuți, iar mamele trebuie să ne dea totul. Fără nici un efort din partea noastră. Nici măcar efortul de a iubi. Dar dacă și mama
MĂREŢ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359403_a_360732]
-
în post, rugăciune și sărăcie desăvîrșită, învrednicindu-se și de darul preoției. Cea mai mare nevoință a lui era rugăciunea cea de foc a inimii, prin care neîncetat slăvea pe Dumnezeu, izgonea gîndurile cele necurate și gusta din bucuriile cele negrăite ale Duhului Sfînt. La care adăuga privegherile de toată noaptea, lacrimile, nenumărate metanii și alte neștiute osteneli duhovnicești. Săvârșea încă adesea dumnezeiasca Liturghie și se ruga mult pentru lume și pentru țara în care s-a născut și pe care
SF. ANTIPA DE LA CALAPODEŞTI de ION UNTARU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359825_a_361154]