2,984 matches
-
cer înnegurat, O ultimă sămânță, sublimă și fecundă, Ce poartă amintirea sărutului curat. Cu pas grăbit m-apropii și tâmpla-mi urc spre tine În rădăcini mă prind hrănit de-al tău cuvânt, Să nu te las să pleci în negura ce vine Și plumbul să ne-apese adânc pân’ la pământ. Prind drumul tău grăbit, prin noaptea de lumină Și-n curgerea de stele, în taină mă strecor, Prin poarta gurii tale, când șoaptele-ți suspină, De-atâta frământare, ce
AMINTIREA SĂRUTULUI CURAT de DANIEL DAC în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382239_a_383568]
-
spus. Între aceste două lumi există pentru noi, cei din Constanța și împrejurimi, un hotar și, anume, plaja de nisip (...). Despărțind țara invadată de sovietici de peisajul celor care cred în idealurile cunoscute cândva și de noi, îndepărtate de această negură ucigătoare. Motiv pentru care am gândit că titlul cel mai potrivit al romanului meu ar fi Hotarul de nisip" (pp. 140-141). Aceste precizări metatextuale (și oarecum stranii în derularea acțiunii) par rodul unui adaos târziu la textul scris la începutul
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
regimul burghezo-moșieresc, cauză a răscoalei din 1907. Subiectul răscoalei din 1907 se extinde în Bijuterii de familie (1949) de Petru Dumitriu, Zorii robilor (1950) de V. Em. Galan. Mihail Sadoveanu în Păuna Mică (1948) prefigurează tema colectivizării. Eusebiu Camilar în Negura (1949) are ca subiect dezastrul războiului mondial, temă ce va reveni stăruitor și la alți prozatori, configurând clișeul soldatului hitlerist ca personaj negativ și al soldatului sovietic ca personaj pozitiv. Pe tema războiului și a eliberării, cel mai bun roman
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
Tezaur de etnografie și folclor Constantin SECARĂ Într-o lume care și-a pierdut parcă așezarea, a vorbi și a scrie astăzi despre comorile de spiritualitate românească, adânc îngropate în negura anilor, pare un lucru de neînțeles sau aflat chiar în răspăr cu mersul lumii. Astăzi, când se concep și se desenează hărți noi, când se fac și se desfac alianțe, când strategii și interese de multe ori străine de neamul
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
la consolidata desăvârșire a marii muzici renascentisto-baroco-clasice, delimitată liber și ferm de escaladele demonice. Georges Minois (autor care crede, culmea, că „Dracul este un mit căruia i-a trecut timpul”) are totuși o viziune suprarealistă a diavolului, ieșită cumva din negura unui ev mediu ahtiat după hiperbole, anticipând genul actual al monștrilor robotizați, excesiv de sonori. Aici în care se amestecă diavolul creștin, golemul iudaic, androidul anglo-saxon, toate într-o formulă ritmico- melodică asistată de ordinator: „un animal cu adevărat înspăimântător, atât
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
Emblema ultimului ciclu este splendidul poem O femeie tîrăște un sac greu, ale cărui cuvinte curg de pe buze uscate, într-un șuvoi sec, emoționante prin neutralitatea lor curățită de patimi. Omul generic, aflat pe dealul Perchiu, purtând în ochi o negură "strînsă/ de pofte anonime și-o voluptate a decăderii" este ucenicul, dar și călăuza altora pe calea amarnică a inițierii (poetice), smerită încununare, într-o nimicnicie glorioasă, a unei vieți de trudă: "îmi privesc palmele cu-o nesfîrșită milă/ de parcă
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
ai neamului și ai libertății: Prostia, Nemernicia, Minciuna, "Frica păroasă". Când sloganul epocii era credința hiperbolic politizată că "lumina vine de la Răsărit", VVM a scris într-unul din poemele acestui grupaj, Pastel autohton, un vers de o neliniștitoare rezonanță: "Se-ndeasă negura din Răsărit", întorcând polemic-sumbru o perspectivă oficială triumfalistă. Al treilea caz demn de a fi invocat ca un reper e acela al lui Păstorel Teodoreanu, disident veritabil în epigrame politice usturătoare, ce circulau clandestin, a căror vehemență autorul a plătit
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
această cunoaștere, atunci când privim în adâncurile noastre, ne va spune ce am fost și ce vom deveni. Diriginte, Prof. ANA-MARIA NECHIFOR Eu nu vreau să cer un lucru cu neputință Doar să-mi aduc aminte Eu m-am desprins din negura uitării cu gând să uit de-a mea uitare. Eu îmi experimentez propria experiență. Eu încă aștept. Eu exist, nu exist, exist... nu mai știu. Eu am vândut 4 ani; am primit în schimb 3 kg de cunoștințe, 5 km
B by ANA-MARIA NECHIFOR () [Corola-journal/Journalistic/84099_a_85424]
-
în vîltoarea bejeniei, el nu făcea altceva decît să predice egalitarismul; student strălucit la Paris, îl îndruma pe Ghica, aflat atunci în capitala Franței. Reformator-martir întors în Valahia, moare prematur. Sub pretextul evocării lui Diamant, o întreagă epocă iese din negura trecutului. Ghica nu-și găsește de la început formula prozastică, dar o intuiește destul de repede. Pînă la perfecțiunea din Teodor Diamant, el exersează prin compuneri ceva mai șovăielnice. în prima scrisoare din volum, Clucerul Alecu Gheorghiescu (datată mai 1879), evocarea unui
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
fi dat un foc, ducînd cu dînșii numai amintirea culeasă în mijlocul fiorilor de spaimă despre mijlocul ciudat cu care se ucid urșii în țara noastră patriarhală." O nouă întrupare a motivului ne întîmpină la Mihail Sadoveanu, în }ara de dincolo de negură. Un boier moldovean, stăpîn al unor păduri întinse, vine într-o iarnă la vînătoare de urși însoțit de un prinț indian. Un pădurar bătrîn, moș Calistru, îi călăuzește pînă la vizuina unui urs, căreia îi pecetluise intrarea după ce animalul intrase
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
arta poeziei însă nimeni nu mă-ntrece. Pierderea ta pe cuget m-apasă, cântecu-mi pentru totdeauna s-a dus, jelesc împreună cu marea furioasă când ceața vine pe valuri de sus. Fără cuvântul tău și vraja ta clipele-s goale, seci, neguri mi-aruncă în hău steaua, acolo unde lumina piere pe veci. N-oi mai slăvi frumusețea în vers. N-am să mai plăsmuiesc vreun cântec, N-o să-mi mai placă să fredonez, nici să ascult râsete cristaline de tineri. Nicicând
William Ross - iubirea ca fataliate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6918_a_8243]
-
lăuntrice,/ pe noi ne tratează drept niște victime/ mult prea plicticoase." (pag. 75) Prea puține din traumele transcrise aici sunt individuale. Problematică e lumea, nu imaginea acesteia radiografiata de ochii inflamați ai cutărui vizionar: După ce vorbim, un foc amestecat cu neguri/ și murmure se întoarce în noapte, închidem/ gură și degustam capul negru al secundei/ născut din fiecare dezastru,/ programul genetic din verbe a fost mișcat,/ trăim toamne, veri, primăveri că pe niște urme ale focului/ amestec de neguri și murmure
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
amestecat cu neguri/ și murmure se întoarce în noapte, închidem/ gură și degustam capul negru al secundei/ născut din fiecare dezastru,/ programul genetic din verbe a fost mișcat,/ trăim toamne, veri, primăveri că pe niște urme ale focului/ amestec de neguri și murmure." (pag. 85) Poezia lui Aurel Pântea nu reprezintă atât o supraviețuire într-un infern terestru, cât o etichetă elocventa lipită pe geamul unui terariu. Să nu ne lăsăm amăgiți de puzderia de maluri, clise, bolboroseli vulcanice, ape infecțioase
Retori și limbuți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6924_a_8249]
-
asociații "decadente": "Masa stil, Biedermaier. E strecurată, / în altă cameră. / E petrecută printre ușori, / să nu se lovească. Se va scrie / pe unduiri. / Și e împins un scaun Empire, să-i stea dinainte / ca un zeu în poeta Sapho. / Schimbul negurilor, bronzurilor, cu mierea intarsiilor, / un regal gondolările, lirele; / ciripit de păsări, cascade, arcuirea picioarelor, / de capre în insula Capri / Aproape uitate motivele, atacarea temei, / cum totul se face muzică, / doar puțină tristețe, o amînare. / Au fost destine fericite / și vor
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
pornește pe urmele lucrării lui Brown. Care este geneza Stăreției Sionului? Cine se ascunde în spatele acestei organizații și care sunt intențiile ei? Care este natura acestui cumplit secret transmis, cu prudența inițiaților, de societăți misterioase ce ies la iveală din negura timpului? Sunt întrebări care ar putea să-și găsească răspuns în lucrarea „Codul Da Vinci. Sursele secrete“ a lui Jean-Jacques Bedu. „Pretinzând că romanul «Codul Da Vinci» e inspirat din lucrarea «Enigma sacră», Dan Brown oare n-a comis stângăcia
Agenda2005-52-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284553_a_285882]
-
orașe germane și americane înfrățite cu Timișoara. Dincolo de a fi un punct de atracție turistică, muzeul cu bogățiile sale inestimabile, între care casa din Bata, la cei 260 de ani ai săi și totuși mereu tânără, este pilda rămasă din negura vremurilor, a perenității bănățene, o lecție de istorie și conștiință... Portret succint Viorel Popescu s-a născut „la țară”, spune dânsul, mai precis în comuna Berzasca, în anul 1949. Acolo, în clisura Dunării, a crescut până la 7 ani, când a
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
viața istorică a lui Iisus, nemurirea sufletului, necesitatea credinței religioase pentru societate au constituit obiectivele de atac ale ateilor și noilor adversari. Împotriva Bisericii s-au ridicat propovăduitorii necredinței: revoluționarii, comuniștii, literații, filozofii și mulți oameni de știință. Ca o negură de gheață s-a întins necredința din Franța revoluționară și a cuprins Europa întreagă. În bibliotecile învățaților, în cabinetele miniștrilor, în sălile de cursuri ale universităților, în localurile de întrunire ale muncitorilor, peste tot a pătruns suflul rece al ateismului
Agenda2006-10-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284839_a_286168]
-
zece zile. Printre cele mai apreciate stațiuni amintim: Budva - capitala turismului muntenegrean, Becici, Sutomore, Petrovac, Tivat, Herceg Hovi, Igalo, Sveti Stefan, Ulcinj, Jaz și orașul-port Bar. Legenda care a dat numele uneia dintre cele mai frumoase stațiuni se pierde în negura timpului. Se spune că demult, un tânăr cioplitor în piatră, din mâinile căruia se nășteau sculpturi de o frumusețe deosebită, s-a îndrăgostit de o fată, însă iubirea lor a fost interzisă, motiv pentru care cei doi tineri s-au
Agenda2006-21-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284994_a_286323]
-
etapă importantă în istoria cetății. Declinul Imperiului roman atrage după sine și decăderea Histriei, care a fost transformată în ruine de către năvălitori, cetatea reducându-și spațiul locuibil la jumătate, iar în secolul al VII-lea fiind părăsită definitiv. Aflată în negura uitării de veacuri, Histria este redescoperită în 1914 de către istoricul Vasile Pârvan. Astăzi, reprezintă una dintre cele mai mari rezervații arheologice din România. MONICA DIANA MITROI 2006 - Anul Mozart l Deschiderea oficială, 27 ianuarie Pentru a marca 250 de ani
Agenda2006-03-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/284656_a_285985]
-
însoțite de scurte legende în care putem vedea o altă Românie decât aceea de toate zilele și decât aceea de care s-a îndrăgostit media occidentală. Cei care o populează în fotografiile lui Voiculescu sunt țărani care par ieșiți din negura vremii, exersând profesii străvechi, abandonate aproape peste tot. Voiculescu a părăsit România în 1981, când avea 20 de ani, a studiat arta fotografică la Copenhaga și a făcut apoi carieră în desenul industrial în Franța. Călătorind frecvent în țară după
Rostul unor lucruri uitate () [Corola-journal/Journalistic/2846_a_4171]
-
-i poate vedea fața, dar simte că străinul îl așteaptă, acest simțământ îl străbate ca o fulgerare, făcându-l să se cutremure, da, totul se sfârșește aici, în acest stâlp de lumină, femeia și pruncii au rămas în urmă, în negura vieții, iar el a ajuns aici, în lumina morții. [...] Când mai are de făcut câțiva pași doar și este pe punctul de a da binețe, persoana necunoscută se ridică în picioare, își aranjează bunda și se întoarce cu fața spre
Proză pe teme date by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4285_a_5610]
-
calea dezinvolt, la o răscruce de neevitat, între realul mensurabil și divinațiile imaginarului. Îl susținuse un imbold norocos, înfruntase temerar noianul de ape scăldînd în enigmă țărmurii Europei, la miază-noapte. Lansat oarecum să pipăie marginile de sus ale capacului de neguri ce pogoară dintr-acolo, imens, asupra lumii, navigatorul pretindea că atinsese insula extremă a orizontului. Era, pentru antici, punctul unde se înscrie, culminant, visată ca o fascinație, contiguitatea cu necunoscutul. O găsise, exploratorul nu de toți crezut, la cîteva zile
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
Al Optzeci și șaptelea, numit „Cel Umil”(1654- 1740) și Al Nouăzeci și treilea, „Pip” (1799-1849). Un interval de aproape două secole, ilustrat de șapte bărbați ai lanțului Celor O Sută. Ca de fiecare dată, personajul își caută originea în negura istoriei și, ca de fiecare dată, o pierde; intervenția Scribului e salutară, el e detectivul care completează piesele întregului, căutând cufărul cu documentele Hanului din Hanovra. Esența vieții Celui Umil e că se ferea de orice emoție și de orice
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
mișcându-se liniștitor, în ceață, venind spre ea parcă de departe, de la capătul pământului răscolit de bombe, stând din clipă-n clipă să se surpe și el odată cu pământul. Când se opri și-i zări fața ascuțită și bărbătească smulsă negurilor și spaimei de vâlvătaia rece a lunii, un sentiment brusc de recunoștință o năpădi și nu se feri când el o atinse cu mâinile. Tudor o trase spre pieptul lui, ușor, abia simțit, dar energic, vrând s-o apere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Sighișoara ș.a.. Cetatea Rupea Biserica Biertan Castelul Făgăraș Un anumit interes există și pentru „cetățile țărănești”, stăpânite și păstrate de obștea sătească, precum Râșnov, Feldioara, Rupea (Brașov), Saschiz (Mureș), Slimnic (Sibiu), ca și unele cetăți nobiliare, cu istorie pierdută în negura timpurilor, ca Șoimuș (Arad) și Deva (Hunedoara). Se adaugă bisericile fortificate de la Homorod, Cristian, Sânpetru, Hărman, Biertan, Saschiz, Valea Viilor, Prejmer, Viscri, Câlnic și Dârjiu, din care unele sunt incluse în Patrimoniu UNESCO. În Moldova și Țara Românească cetățile au
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]