259 matches
-
română o dezamăgește pe Marta Petreu. Mai întâi, ea are ambiția să scrie o sinteză a generației ‘27, și află, citind Agendele lovinesciene, că interbelicul nostru idealizat este, și el, o sumă de calomnii și insanități, de răzbunări și procese neguroase. „Într-o cultură în care răutatea ține frecvent loc de inteligență”, spune ea, singura șansă e să păstrezi alături oamenii calibrați etic. Puțini, căci mulți o părăsesc de-a lungul bătăliilor ei literare. În plus, cartea readuce în prim-plan
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
geniu a poetului“, cum îi spune Eugen Simion, tutelează și această carte: roza e a iubirii, dar, deopotrivă, „orchestrează cimitire“ - rană „văzătoare“ în „întunecimea criptei la răscruce“ -, e a alchimiștilor, a truverilor și heraldicii medievale, într-o cavalcadă amintind de negurosul Uhland: „Aud cu ochii și nu pot traduce/ impulsuri surde sonuri de sonată/ o parte-a nopții cearcănul înoată/ întunecimea criptei la răscruce./ Obscura cavalcadă detonată/ asudă Răstignirea grea pe Cruce/ și rana văzătoare o străluce/ pînă se-închide roza-însîngerată
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
mi s-a subțiat și a devenit una cu mine”. Ce fel de făptură văd eu ridicându-se din spasmele poeziei tale și mai ales ce mă încântă să văd? Și mă și consolează. Văd o fecioară zănatică, o fanatică neguroasă, capabilă să-și trăiască idealul până la sinucidere, o adolescentă kamikaze care se va face una cu poezia ei detonatoare pe care o poartă la sân.
Dragă Angela, by Eugen Negrici () [Corola-journal/Journalistic/5394_a_6719]
-
adolescent rebel. Blazat de toate iernile în care își folosește toiagul pentru a aduce înghețul, Jack e un singuratic care își dorește să fie recunoscut și sărbătorit de toți copiii din lume. Pitch, în schimb, a devenit temutul Bau-Bau, figura neguroasă care amenință visele frumoase ale copiilor din lume și împotriva căruia ajunge să lupte Jack. Acesta este atras în luptă de grupul format din alți patru gardieni ai copilăriei: Nicholas St. North a.k.a. Moș Crăciun (voce: Alec Baldwin
Se sărbători, în cinematografe, o poveste cu "Cinci eroi de legendă" () [Corola-journal/Journalistic/80684_a_82009]
-
dreptul mi se pare atmosfera Brașovului cu multe fațete, un fel de Shambala a nostalgiilor autorului, un loc de încrucișare a spiritului teuton cu cel slav și cu cel bizantin, populat de fantome de domnițe bisexuale și înconjurat de culmi neguroase. Întâlnire la Kronstadt este un roman al exilului în toate sensurile, o poveste a jidovului rătăcitor, în cel mai realist mod posibil. Plecat în 1957 din Brașov, prin Ierusalim la Paris și de acolo în Africa, Arnim Stern nu ajunge
Despre evrei și orașe minunate by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14671_a_15996]
-
de atunci, dacă nu și prin altceva, au pus cărămizi și au bătut cuie la construirea edificiului "măreț", dar lipsit de temelie, al comunismului." 3. Că cel care semnează aceste reflecții nu se află sub puterea vreunui soi de vocație neguroasă a pătimirii, precum rascolnicul Mikolka din Crimă și pedeapsă, ci respectă, dimpotrivă, cerințele unei rațiuni care pune cu calm ordine între afecte, se vede din distanța bine întemeiată față de aceia care și-au făcut din vocea ascuțită a lupului moralist
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
a perioadei de maxime abuzuri comuniste, mediatizată pînă la saturație, ecranizată, premiată și, natural, introdusă în manualele școlare, un pandant al lui Mitrea Cocor. Oare ce deosebire există între asemenea scrieri ultratendențioase ale lui Marin Preda și cele, din aceiași neguroși ani, ale lui Petru Dumitriu, Nopțile din iunie, Drum fără pulbere, Pasărea furtunii, autor tratat fără menajament de critica noastră actuală, care îi rezervă, aproape în exclusivitate, un loc în Purgatoriul său? Prin ele, "elementul ideologic, propagandistic, a pătruns în
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
care și-a împărțit condeiul între evocarea (în surdină!) a numeroaselor d-sale oportunisme și cea (,clamoroasă!") a tot atît de numeroaselor d-sale amoruri, într-o dulce cursivitate a prilejurilor din care se înfrupta din plin într-o epocă neguroasă (în treacăt fie menționată atenția, pe destule pagini de reviste inclusiv importante, ce i se dedică acestui ,exercițiu" cinic-exhibiționist; mă întreb, cu naivitate, firește, oare cărților înzestratului prozator care e dl Constantin Mateescu li se va acorda măcar un sfert
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
picarești... ale altora... Cum mai arată luna în Amarul Tîrg? Arată superb. Vă asigur că e aceeași lună a poeților dintotdeauna, a lui Eminescu, a lui Leopardi, a lui Li-Tai-Pe. Numai că strălucirea sa ideală e tot mai contrastantă cu negurosul peisaj al provinciei joase în care prea puține s-au schimbat, în orice caz sensibil mai puține decît în centrele culturale, după răsturnarea din decembrie. Pe plan administrativ, întrucît aci administrația e decisivă, culturii revenindu-i doar un rol de
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
de alta, voința de a trăi ferm. De o parte, lumina; de cealaltă, pămînt. Ce contradicție frumos creatoare de viață! În istoria sionismului aceste două caracteristice instincte și-au dat mîna. Sionismul pur a voit un ideal: pămîntul tradiției, departe, neguros și imposibil". Pînă la urmă, să adaug, aceasta imposibilitate s-a transformat în realitate și, în 1948, idealul sionismului s-a întrupat prin crearea statului Israel. A revenit adesea la ideea matcă de sionism. În februarie 1919 scriind despre Luigi
Iudaismul în eseistica lui Fundoianu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17448_a_18773]
-
la întrebarea pe care și-o punea I. Negoițescu în cronica lui: „Cum s-a născut romanul familiei Grodeck în romanul lui Paul? Ce sîmbure ascuns a prins să încolțească aici?“ Dar pentru asta trebuie să recitim capitolul VIII, cu negurosul său „freamăt de arme“, în paralel cu însemnările simultane scrierii romanului din Jurnalul lui Sebastian. Căci astfel descoperim aici un revelator proces de poietică prozastică. Conform notației din 11 august 1939, Sebastian stă într-o cabană, pe munte, la Stîna
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Datoriile și obligațiile existențiale, scopurile lipsite de noima ridică luciditatea eului orfic la rangul de fatalitate opresiva, strivitoare: "De-atâta amar de vreme m-am zbătut și eu/ ca să ajung gură acestei peșteri/ ce vibrează de muzici înalte. Am străbătut neguroase păduri de hătișuri virgine/ cu tubulara mea lanterna..." (Școală de poezie). Optzecistul din Onești scrie, scrie, scrie, preschimbându-si durerile și bucuriile din fazele de "bestie latentă", "fiara autentică", "bărbat săgetat de Cupidon" (faze ale fabulei lirice) în fazele de
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
la Val Gheorghiu, mai ales, în feminitate: mulțime de "portrete" (idei) de femei în toată proza sa, instalate, confortabil, în vehiculul erosului. Un erotism sudic (există și unul "nordic"? Da, s-ar zice, citind, măcar, pe Ibsen, Kierkegaard, Strindberg și "neguroșii" germani) irigă toate narațiunile lui Val Gheorghiu; femeile sînt aprige și "trăpașe", chiar și fantasmele (Madona cu gîtul lung) au ceva din erotismul sudic al sirenelor care încearcă să-l oprească din drum pe noul Ulysses. Uneori, povestea e simplă
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
Gheorghe Grigurcu Ioan Moldovan aparține liricii Echinoxului "median", cel al anilor '70, alături de Ion Cristofor, Aurel Pantea, Mircea Petean, Augustin Pop etc. Această producție reprezintă un reflux al acelei năvalnice porniri spre cosmos, spre "metafizică" și spre neguroasa abisalitate colectivă care s-a întrupat în scrisul șaizeciștilor de origine rurală, transilvani și ei, Ion Alexandru și Gheorghe Pituț. E ca o dezumflare a unui balon uriaș. Irealității retorizate îi ia locul o apropiere umilă, dar mai profund emoțională
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
Rolul omului de creator al propriului destin se reduce până aproape de nulitate, oricare ar fi răspunsul lui Oedip, în varianta Enescu-Fleg, la întrebarea Sfinxului. Așa se face că abordarea filozofică a problemei fatalității e mai simplă, iar abordarea psihologică e neguroasă; singură abordarea scriitoricească, mai ales în cazul romanului, cumulează toate beneficiile reflecției în subiect, ale artei constructiviste și ale sugestiei stilistice. Întâmplările fatidice trec pe deasupra vieții omului și par să-l absolve de responsabilitate chiar atunci când omul le servește de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
cărăușilor își făcea de treabă prin dreptul ușii deschise a bucătăriei. Poate mai degrabă voia să-l vadă pe Hliboceanu râzând - așa cum numai el știa să râdă - cu toată ființa, nu să stea numai cu sprâncenele încruntate și cu ochii neguroși. Hliboceanu însă și-a aruncat privirea spre ușa bucătăriei poate pentru că a simțit mișcare într-acolo și nu neapărat pentru Măriuța... Ea a băgat de seamă acest lucru. S-a retras și a închis ușa cu năduf. Cotman, cu mutra
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
că Hliboceanu nu doarme. Atâta-i trebuie! Să încerce numai, că și-o găsit nașul! Apoi și asta-i o treabă cu socoteală, care mă bucură Hlibocene - a remarcat moș Dumitru. Aceeași lumină de mândrie s-a zbătut în ochii neguroși ai lui Hliboceanu. Acum să nu-ți iei nasul la purtare, omule! Treburile pe care le-ai făcut le făcea oricine când se vedea singur - că așa am făcut și noi la început - altfel eram buni de plată ca popa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
înțepăturile revendicative ale lui Radu Aldulescu, că Antoaneta Tănăsescu, după ce mi-a dat, în timp, atâtea dovezi de prietenie, mi-a taxat rece peste umăr indiferența la corespondența lui Lewis Carroll, ori că Nicolae Breban m-a străpuns cu ochi neguros și vorbe țepoase la standul lui Teșu Solomovici, în vreme ce C.T. Popescu abia mi-a întins, fără cuvinte, două degete disprețuitoare - n-au fost decât câteva migdale amărui la un tort, repet, surprinzător de dulce. Spre deosebire de alte dăți, nu m-au
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
poartă, oare cine bate?/ ŤEu sunt, Schwartzi, dragă, fosta soțioară;/ Eu, și vreau acasă, ca odinioară!ť"; și bardul de pe internet povestește cum n-a primit-o Elan pe iubita sa soție, cum a sictirit-o și sfîrșește apoteotic, asemeni negurosului Bolintineanu: "în odaia rece de la Sofitel,/ Proaspăt dată-afară din vechiul castel,/ Scrie Mihaela, clocotind în spume,/ O depeșă tristă către-ntreaga lume;/ Poate-o crede țara și poate-o ajută,/ Că ea e o victimă... Elan e o brută!". Aferim
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
de zi, stomacul i se mulțumea cu tot mai puțin. Avea mintea încleștată, și exteriorul întărit pentru a se bate cu viața din jur. Ezitările normale ale vocii și gesturilor dispărură. Deseori auzea în minte un șir de cuvinte: curat neguros auster riguros implacabil. Uneori murmura aceste vorbe de parcă erau o melodie care-i dicta mișcările trupului. Cînd mergea pe stradă sau pe coridoare, picioarele loveau pămîntul cu o forță și regularitate neobișnuite. Toate sunetele, chiar și cuvintele rostite în apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
goană printre corturile răvășite ori încolțite de flăcări, spre desișuri. Curând, trecură de lizieră și fură înghițiți de întunericul pădurii. Sebastianus era cu ei. 35 Suflând greu, Balamber ajunse în incinta unde stăteau caii. înaintea lui, dușmanul fugea spre desișul neguros, dar de jur împrejur locul era presărat cu morți și răniți. în ecourile incendiului, privirea sa reuși să pătrundă înăuntrul îngrăditurii și să constate efectul cel mai important al incursiunii: în noroiul podelei agonizau, cu nechezaturi înfiorătoare și răgușite, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
văzut-o. După naufragiul unui vas, pe un rest de catarg rămân agățați câțiva marinari, biete surcele infime bătute de vânt și valuri. Singuri și speriați, continuă totuși să lupte cu forțe inegale împotriva stihiilor dezlănțuite. În tot acest tablou neguros, undeva departe, firave raze de lumină străpung perdeaua întunecată a norilor. Se arată primele semne ale zilei care, cine știe, poate aduce salvarea nefericiților. Magistrală simbolistică pentru speranța vieții care nu dispare niciodată, nici în cele mai disperate situații. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vântul, la Poliție - tot așa. Doctorii au dat o fugă «până jos» fiindcă satul a fost izolat de troiene peste o săptămână. Pleacă și Vasile. Rămân singur pe drumul Ponorului și prin scânteile zăpezii aud urlete de lupi prin râpi neguroase. Mai este puțin până la apus și nu știu ce voi face la noapte. Mi-au căzut ochii pe o clădire nouă și cochetă, singură în câmpul din vârful muntelui. Aici l-am descoperit pe Victor Cordea, instrumentist în formația «Crai Nou». A
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
ziceai că umblă după prostituate, iar acum îl acuzi că s-a îndrăgostit. Fulcinius își deșartă sacul fără să mai aibă timp să se gân dească la consecințe: — Sunt adresate copiilor lui Germanicus! Sprâncenele bătrânului se unesc într-un nod neguros. Tot chi pul i se întunecă. Cu mâinile împreunate la spate, pornește încetișor spre celălalt capăt al grădinii. Niciodată nu i-a plăcut prietenia dubioasă dintre Libo și nepotul Liviei. Chiar și Agrippina i-a mărturisit îngrijorarea ei. Are dreptate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o parte din mine însumi, ca să spun așa, și încerc să îl fac să vorbească și să prindă viață din nou pentru a-i pune o întrebare. Una singură. Câteodată, îmi spun că-mi pierd timpul, că omul era la fel de neguros ca o ceață densă și că nu-mi vor fi de ajuns nici o mie de seri. Dar acum am timp destul. Sunt ca și în afara lumii. Tot ceea ce se agită îmi pare atât de departe de mine. Trăiesc în mijlocul curenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]