544 matches
-
murit, neică?“ Apoi, căpitanul alergă să-l prindă pe hangiu, care, speriat, „se-ndârjește și-l strânge de gât, îl strânge din ce în ce mai tare“, iar chipul militarului se lumina din ce în ce mai mult, râdea zgomotos și vesel, întrebându-l: „Gândeai c-am murit, neică?“ Uitându-se țintă la frate-său, popa Iancu dădu comanda de plecare, „trâmbițele sunară, soldații își ridicară armele și, urmată de obștea satului, compania plecă, având în frunte pe căpitanul al cărui râs acoperea cântecul trâmbițelor și zgomotul mulțimii.“ Dimineața
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
de pârliți! De mici vă-nvățați la furat, fire-ați ai dracului!“. Vremea de afară și gândurile tulburi ale eroului constituie un tablou naturalist sugestiv pentru evoluția obsesiilor, iar vedeniile, halucinațiile chinuitoare, marcate de obsedanta întrebare „Gândeai c-am murit, neică?“, învălmășeala de obsesii provoacă treceri de la realitate la vis, cele două planuri se confundă, sugerând astfel degradarea psihică progresivă a lui Stavrache. Punctul culminant este reprezentat de momentul întâlnirii reale dintre cei doi frați. Deși afară "viscolul urla", Stavrache aude
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
în curtea hanului, iar călătorii intrară la căldură. Când Stavrache veni cu mâncarea, unul dintre cei doi bărbați se culcase în pat, cu spatele la el și hangiul se aplecă peste omul de pe pat, care-i răspunse: „Cum să nu te cunosc, neică Stavrache, dacă suntem frați buni?“ Ajuns la capătul încordării psihice, hangiul se clătină puternic, de parcă „tot viforul care urla în noaptea grozavă“ ar fi năpădit dintr-o dată peste el, „deschise gura mare să spună ceva, dar gură fără să scoată
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
Spun asta pentru că, după `89, dacă ar mai fi avut ceva în ei din om, poate, poate... Lăsați în pace sau cu faptele clasate, peste noapte s-au regrupat, au pus mâna pe par și, la vedere, ei, ai de neica nimeni, infestați (evident, la nivel de creier), au plecat la urat. Au plesnit în dreapta, în stânga, uitând de mâna ce i-a scos din rogozul și nămolul cretinismului blestemat. Domnilor, psihologic vorbind, ferească-te Cel de Sus de neica nimeni cel
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
ai de neica nimeni, infestați (evident, la nivel de creier), au plecat la urat. Au plesnit în dreapta, în stânga, uitând de mâna ce i-a scos din rogozul și nămolul cretinismului blestemat. Domnilor, psihologic vorbind, ferească-te Cel de Sus de neica nimeni cel frustrat! Nu de alta, dar în mintea lui bolnavă, veșnic el se crede geniu. Izo, etero sau schizometric pune pe hârtie tot ce mintea-i debitează într-o crâșmă, la beție și, mai pe urmă, fraților, pretenții, chiar dacă
Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/95_a_372]
-
Celelalte traduceri nominalizate au fost: Leo Butnaru, Avangarda rusă, Cheiron, Livia Cotorcea, F. M. Dostoievski, Adolescentul, Polirom, Violeta Popa, George Volceanov, Horia Gârbea, W. Shakespeare, Opere, IV, Paralela 45, și Alexandru Al. Șahighian, Herta Müller, Mereu aceeași nea și mereu același neică, Humanitas Fiction. „Provin dintr-o generație care s-a instruit prin traduceri”, a declarat câștigătorul, explicând apariția, în plin comunism, a traducerilor din Kafka, Faulkner sau Pavese prin funcționarea defectuoasă a „cenzurii leneșe”. „Prin traduceri se poate realiza adevărata integrare
Premiile USR pentru anul 2011 by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4560_a_5885]
-
informație care să îi îngăduie să facă o apropiere între organizarea militară a Moldovei și cea din Polonia și Ungaria. Aceste informații au fost consemnate într-un document din 1484, prin care Ștefan cel Mare le dăruia fraților Malușcă și Neica și fraților lor, pe de o parte, și lui Drăguș Râzan, pe de alta, ca să-și facă sat. Dania este făcută “pentru (dreapta și credincioasa) lor slujbă către noi și ca să fie în straje împotriva tătarilor, așa precum au fost
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cum mai strălucea, domnule, cum strălucea... Aleluia! Să chefuim! Da! Să pitrecem! Foaie verde, bob de linte, Lunga vară e fierbinte, Când te scoli c-un ceas-nainte Și trăiești ca Kunta Kinte! Cioc-boc, boboc și poloboc! Păi, ce faci, neică? Te-ai stâlpit?! Torna, torna, fratre! În traducere liberală: toarnă, toarnă, Frate! Mai luăm un rând? Atât! Doar unul! Hai...! Aleluia? O boare persistentă, mixaj constant și subtil, de urină și de rahat, adia înțepător, din spate, dinspre buda minusculă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Fratele se bâlbâie binișor, în loc, o secundă sau două, frisonant, ne-ndrăznind ca să provoace bestia. Noroc cu Vierme, care scoate din coș (numai el știe de ce!) răclița Cupei și i-o și îndeasă monstrului sub nas, urându-i: Ia de-aicea, neică! Custodele se face galben ca un mort, apoi cenușiu, apoi mov-spre-verde, în timp ce urlă demențial, scuipă, îi dă drumul Poetului și se retrage val-vârtej pe scări, în sus, așteptând și mârâind acolo, ca un zăvod ciobănesc stârnit, cam pe la jumătatea superioară
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de iubitului și de respectabilului președinte Jochann Răzvan William M'butu era acționar principal la SGașșIU. Cine să fi dat importanță acestui fapt, mai ales că nimeni nu prea știa cu ce se ocupă SGașșIU. Ei bine, Julius Zimberlan, acel neica nimeni, a descoperit că SGașșIU reprezintă nu mai puțin decât Societate Generală a Ștampilelor și Imprimatelor Universale. De unde interesul lui M'butu pentru schimbarea numelui țării: toate hârtiile oficiale trebuiau, în urma măsurii luate, să-și schimbe ștampilele, anteturile etc.. Adică
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
dar asta nu pentru a produce ceva util societății și a crea locuri de muncă, ci pentru a-mi face ,,teren de vînătoare” , pentru ca, împreună cu alte ,,personalități remarcabile” să mai omorîm niște animale. Asta nu este pentru oricine, pentru orice <<neica - nimeni>> , este o <<distracție >> doar pentru aristocrați ! Atunci cînd progenitura-mi a călcat strîmb, nu puteam să- mi las moștenitorul să facă pușcărie, așa că am umblat puțin și pe la obstrucționarea justiției, asta ca să înțeleagă oricine că se pune cu un
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
nu caută aventura amoroasă, nu se angajează În iubiri nelegitime. Sunt adulterine femei din elita târgului de provincie, femei din mahalaua bucureșteană, femei ca Veta, Zoe, Mița, Didina și atâtea alte personaje din schițe. Sunt și Încornorați, cum e Dumitrache, neica Zaharia, Mache Razachescu ori Iancu Pompon, dar sunt și bărbați liberi, celibatari, precum Chiriac, Tipătescu, Nae frizerul. Or, acești bărbați celibatari, lipsiți de angajament și de răspundere conjugală, joacă rolul junelui-prim; ei amenință soliditatea cuplului, și așa șubred, dovadă fiind
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
își înțeleg slujba ca posibilitate aproximativă de a-și petrece timpul, după înaltul principiu socialist "ziua trece, leafa merge" ! Un pic mai concret: Un șapcalios de vreo 22 de ani stă ca lemnul ore întregi într-un loc; 288 Un neica nimeni, de vreo 18 ani, e numai pretenții, că ce deștept e el, de ce-i plătit doar cu 6 milioane lunar, deși cu chiu cu vai a absolvit o profesională. O fi cineva printre derbedeii din cartier... O "doamnă" cu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de confirmare și de infirmare se pot constitui prin ele înseși în enunțuri sintactice complete, neanalizabile; conținutul semantico-sintactic al acestora rezultă din raportul anaforic cu enunțuri anterioare sau ulterioare, pe care le substituie în frază: „După întrunire avem preferanță (...) Da, neică Zahario.” (I.L. Caragiale, I, p. 116) Adverbele modalizante de tipul poate, firește, desigur etc. sunt considerate în mod frecvent „adverbe predicative”. În G.A. se afirmă că aceste adverbe „constituie singure predicatul regentei unei propoziții subiective.” (vol.I, p. 318
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eu cred, ca și bucureșteanul de la semafor, că este unul dintre ziariștii care, (mai nou emisiunea lui are ca fond muzical muzica lui Enescu, la fel cu Europa liberă) după ce nu va mai fi Băsescu, va mai fi doar un neica nimeni, ce merită să fie. Probabil a plecat de la B1 că nu se mai uită nimeni la acest post care a devenit ca TRV înainte de 1989. Ca și la TVR, de altfel, unde au adus tot felul de ziariști obedienți
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Existența este superflua, este lipsită de boală neesențialului. Cu toate acestea, viața este tiranica și locul unde își exercită această tiranie este eu-ul, spune Cioran: "Universul începe și se termină cu fiecare individ în parte, fie el Shakespeare sau Neica Nimeni, pentru că fiecare individ își trăiește în absolut meritele sau nulitatea"29. Viața ca produs al hazardului este văzută de Sábato că sursa a nefericirii omului. Unele din personajele sale mărturisesc că "au venit pe lume dintr-o neglijență a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a valorilor, o vulgarizare a celor sfinte . Actuala campanie electorală este doar o mărturie succintă a marii crizei care ne bântuie (încă). Candidați neconvingători, atacuri la persoană, lipsa de sinceritate și de consistență a dezbaterilor, mitocănia, ambițiile patologice ale unor neica nimeni care se vor președinți ai României toate dau seama de apocalipsa valorilor, marca 2009, pe care o trăim cu toții. În cheie mitico-religioasă, invazia gripei porcine este tot un semn al sfârșitului. Consecințele din România și alte colțuri ale lumii
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
stau sub semnul invenției, bizareriei, agresivității.” Iată câteva mostre din acel volum cu ecouri din Tudor Arghezi sau M. R. Paraschivescu („C-ai un umăr isteț și miștoc numai cute și rotunjoare/ Când l-aude izbit de cearceaf și dansând neica moare”), însă apropiat, ca stil, de Ion Stratan, Florin Iaru și Mariana Marin: „Îmi explici că dacă nu ți i-aș mai mângâia/ Trupul tău ar face pungi de sânge // Îmi ceri să te-ajut/ Îmi treci prin-nainte unul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
la judecata fratelui său. Se zvonea că Iancu Georgescu ar fi murit în război, dar cârciumarul nu era sigur, avea halucinații, i se părea că vede umbra celui crezut mort, în spatele ferestrelor și îi aude vocea: "Credeai c-am murit, neică?" Ultima "năzărire" este într-adevăr înfricoșătoare. Într-o noapte cu viscol, o umbră (fratele viu sau mort) avea o mare datorie de plătit. Între cei doi frați se încinge o luptă crâncenă, hangiul este legat și în lumina unei lumânări
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-se că își poate pierde averea, scoate în evidența lăcomia care începuse să-l dezumanizeze. Cea de-a doua "năzărire" îl aduce în prim-plan pe Iancu, de astă dată ofițer care râde prăpăstios, în fața hangiului: "Gândeai c-am murit, neică?" Protagonistul avea reacții ciudate, devenise irascibil, suspicios, avar, nemilos (de pildă, scena cu fetița care vine să cumpere marfă pe datorie); are gânduri tulburi, vedenii, halucinații, confundă planul real cu visul și se degradează psihic. Punctul culminant este reprezentat de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
personajelor, oscilând între clasicism și realism: pe de-o parte, interesul pentru om, pe de alta, interesul pentru mediul social (societatea și zona familială). Zaharia se caracterizează în primul rând, prin șiretenie, fiind în societate "venerabilul", "onorabilul" și în familie "neica Zaharia". În rândul personajelor caragialiene se manifesta, uneori, o criză a comunicării la nivel rațional și afectiv, ca o consecință a unui vid existențial. Acestea au o singură vocație: vorbăria, plăcerea de a "trăncăni" lungi monologuri, alcătuind un univers de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mai cunoscută, Ber-Căciulă (1920), a beneficiat la interval de câțiva ani și de o continuare „științifico-fantastică”, basmul Ber-Căciulă împărat (1928). Dintre poeziile în manieră folcloric-lăutărească strânse în placheta Cântecele lui Iancu (1924), o carieră nesperată va face textul romanței Maria neichii, Marie. SCRIERI: Draci și strigoi, București, 1899; Mârlanii, pref. M.Gh. Bujor, București, 1911; Fără pâine, București, 1912; Nevestele lui Moș Dorogan, București, 1913; Lupii, București, 1915; Florica și alte nuvele, București, 1916; Nevestele lui Moș Dorogan, cu o scrisoare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
Epica celor două întâlniri din vis este pe măsura acestor obsedante chinuri. Fie că popa Iancu ia înfățișarea unui zdrențăros ocnaș, fie pe aceea a chipeșului ofițer, ,,dreptul’’ fratelui uzurpat se concentrează în aceeași întâmplare înnebunitoare: ,,- Gândeai c-am murit neică ?’’. Trecerea de la fantasticul romantic de tip eminescian la cel realist, formulă care va deveni una dominantă în deceniile următoare, constituie un fenomen cu strălucire ilustrat de această nuvelă. Faptul că a doua întâlnire din vis dintre cei doi eroi coincide
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
râs. Profesorul Moțu nu-și putea ține tusea de atâta râs, dar îi întinse mâna hamalului și-l felicită: Bravo! Mi-ai plătit-o! Unu la unu! Da’ ce credeai matale, să rămâi eu de prost? Hm, nu mă cunoști, neică! He, he, îți mai trebuie! Ne-am distrat de pățania asta, chiar pierdusem atenția și milițianul, auzind râsul nostru, a deschis vizeta și s-a răstit: Ce râdeți, bă? De ce râdeți? Râdem și noi dom’ șef, că a făcut unul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
porțile fanteziei, lăsând să irumpă în versurile unui singur poem trei lănțari soioși, o fată dulce, splendidă, un plutonier, câteva babe șirete, o femeie trupeșă, deșteaptă, un japonez ceremonios, un băiețel blond și - nu în ultimul rând - tăbăcarul tocmai decedat (neica Marin). Similitudinea cu „Liliecii” sorescieni este frapantă. Numai că, la D., peisajul e preponderent citadin, astfel că periferia orașului, mahalaua pestriță iau locul unui sat, prin firea lucrurilor, mai închis, mai „structurat” și oarecum încremenit în ritualul arhaic. Aici, elementele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]