513 matches
-
ce se ilustrează înainte de toate "prin inaderența funciară la arheul națiunii sale", probând prin totul "un destin mercenar ideologic, iluzionându-se că este Sfântul Gheorghe pus să pulverizeze balauri". Cartea lui Cezar Ivănescu este o radiografie a epocii, severă și neiertătoare, având ca punct de reper un poet al cărui talent nativ unanim recunoscut, îl determină să subscrie afirmația că Nicolae Labiș este "cel mai mare poet român ivit după Eminescu". Theodor Codreanu subliniază ideea patriotică a angajamentului lui Cezar Ivănescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
eveniment "iminent", comportamentul lui Slavici și al altora "apropiați" atârnă altfel în interpretarea lui Th. Codreanu... Poetul, pe atunci, cunoscut mult prea puțin, era pentru contemporani (din clasa superpusă) un ziarist incomod (mai ales pentru acei oameni ai "interesului") un neiertător, irevocabil atașat altui sistem de valori, alte valori decât cele ale clasei de sus. Eminescu își predică adevărul și convingerile lui, împotriva ambelor tabere, deși ziarul, la care se afla "în soldă", era tribuna unei singure baricade. Deasupra conflictului politic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care o dobândise. De John Sevier. Sau de Jackson în momentul când glonțul duelistului i-a retezat floarea mare de la butoniera hainei și tocmai se pregătește să-i riposteze - o privire cu sprânceana ridicată în care se citea o autoritate neiertătoare și cosmologică de căpitan; acel gen de privire în care onestitatea este sprijinită de prejudecată, iar clarviziunea apare ca o nobilă crampă a grijilor impersonale ce se citesc în cutele frunții. Părerea mea este că de data asta Simon nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
deja îmbrăcat într-unul din costumele lui Simon. Nu că ar fi obiectat din cauza unui fleac ca ăsta, doar că luase notă de el. Când vorbea cu tine, avea un mod cicălitor și poruncitor și era un judecător aspru și neiertător, iar tu erai acuzat. Trebuia să ai mare grijă ce spui. Dar oricum ea tot ajungea la concluzia pe care o voia ea. În costumul ei tivit cu blană, mare și arătoasă, era ca un demnitar de la tribunal, chiar dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Își pierdu răbdarea pe loc, căci știa că are puțin timp la dispoziție și nu voia să-l irosească la ceartă cu un portar dement. Ridică vocea și-l acuză că e un handicapat, celălalt Încasă injuriile manifestând un dispreț neiertător și abia după Îndelungi incriminări la un volum din ce În ce mai stânjenitor - fiind vorba despre morți și despre sufletul mamei lui -, se convinse că trebuia să-i cheme pe cei de la etaj pentru a afla dacă Într-adevăr un broscoi pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de ocară nu venea de la eroul grec - habar n-aveam nici eu pe atunci de Homer -, ci de la câinele nostru Hector - un dulău fioros care ne păzea curtea. Numele acesta a Început să Însemne, În timp, „câine rău, harnic și neiertător” și mulți Își botezau cățeii așa, În credința că ghemurile alea de blană aveau să ajungă așa cum le chema. Un vecin al vărului meu are o pereche de câini - două fiare sălbatice, de o ferocitate nefirească, hrănite de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de negustoreasa Olga, pe tejgheaua de la prăvălia fără firmă unde mirosea a gaz, untdelemn, zahăr, vanilie și detergent la saci. Eu nu am reușit să aflu de unde făcuse rost de copie, căci Între timp a murit de o boală femeiască neiertătoare. Cred, Însă, că traseul acelei declarații a fost mult mai Întortocheat până ce prietenul meu Ion, zis Vieru, să mi-l arate, pe ascuns, după ce-i promisesem c-o să-i dau și lui să citească aventurile unui spadasin ce făcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care oamenii de afaceri, birocrații și politicienii o aleg spre a fi difuzată. Timidul, delicatul sau indolentul nu au ce căuta în această meserie. Dacă nu ai temperament de ziarist, nu ai nimic. Să fii tot timpul curios. Să fii neiertător cu dușmanii adevărului. Să ai îndrăzneală și tupeu. Să ai simțul urgenței și să te miști repede. Fără a refuza în întregime această viziune ostășească, ne despărțim totuși de ea și susținem că meseria de ziarist nu se rezumă numai
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de închisoare, cumplită în abjecția ei, nu este aceea în care ai fost adus la Văcărești și mai ai bani să cumperi ceva de la cantină, ci ziua când te afli față în față cu cazanul închisorii, tu cu foamea ta neiertătoare, el cu zeama lui, a cărei simplă vedere îți întoarce mațele pe dos. Efectul acestei confesiuni evocatoare este remarcabil. În orice caz, descrierea fiind statică și virtual plicticoasă, bine este să o concentrăm pe spații mici și mai ales să
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ne adresăm, să ținem cont de faptul că cititorul nostru este relativ comod și grăbit. Dacă nu-i captăm atenția din primul moment, el va abandona rapid lectura, va trece fără ezitare la alt articol. Regula este aceeași, inflexibilă și neiertătoare: atenția lectorului se consumă în primele 30 de cuvinte. Ajungem, astfel, într-un punct extrem de sensibil și de dificil al scriiturii de presă. Este vorba despre început. Teroarea oricărui ziarist (fie el și cu mare experiență) o reprezintă prima frază
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de serviciu, care face curat în biroul ministrului? Important este să obțină informațiile de care are nevoie și să predea articolul fără nici o amânare, conștient fiind că textul său este inclus, chiar înainte de a-l scrie, într-un rigid și neiertător flux tehnologic. Nepredând articolul la timp, se blochează un întreg mecanism. Obligă SGR-ul (secretarul general de redacție) la improvizații, la cârpeli în regim de urgență. Adeseori, munca unui întreg colectiv depinde de seriozitatea și profesionalismul unuia singur. Lumea presei
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mistuitor. America vrea să învie, dar o mistuie propriul ei zeu, care până la urmă o s-o înghită și pe ea. Noi, în prăpăditele noastre coșciuge cu tricolor, mai avem o șansă.” Tot ceea ce întâlnește printre românii americani cade sub condeiul neiertător al prozatorului, care mizează pe fapte și chipuri reale și declară deschis: „Orice asemănare cu persoane și situații reale nu este pur întâmplătoare”. De altfel, cei vexați îi vor intenta proces scormonitorului în viața intimă a celor întâlniți, procese evocate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288202_a_289531]
-
în vreme ce media europeană este de doar 19-20%. Dar în deceniul trecut, de la căderea comunismului țara noastră a pierdut cca. 800.000 locuitori. Pe de-o parte, prin raportul negativ dintre rata natalității și rata mortalității (v. Mircea Kivu - "O maladie neiertătoare: deficitul demografic" în DILEMĂ nr. 444 a.c.), pe de altă parte - prin emigrare. Pe ambele "căi hemoragice" ale populației românești regăsim tinerii. Ei sunt cei care, din pricina nivelului de trai scăzut, nu-și mai întemeiază familii și nu mai aduc
[Corola-publishinghouse/Science/85077_a_85864]
-
purifica, că a săvârșit acolo anumite libații, Întocmai acelor oameni care Încearcă printr-o anumită ispășire să-i Îndepărteze și să-i liniștească pe demonii furioși, din nevoia de a se purifica. Este aici vorba de așa-numiții daimoni «justițiari» neiertători șalastoresț, (C) răzbunători ai sângelui vărsat șpalamnaiciț, deoarece aceștia Întrețin amintirea unor anumite crime din vechime șpalania miasmataț care nu pot fi date uitării. Cele auzite acum despre respectiva «fugă» și despre exilul Zeului, de neînțeles și surprinzător, dacă În
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
de Nazianz și Grigorie de Nyssa, educați, magnetici și de-a dreptul fascinanți. Aceștia au fost bărbații cu care Ioan a împărțit atenția lumii<footnote John Heston Willey, op. cit., pp. 159-160. footnote>. Râvna sa de reformator implacabil, tonul tăios și neiertător al predicilor sale, care critica aspru toate păcatele și pogorămintele, de jos și până sus, la Eutropiu și Eudoxia, dragostea sa pentru cei săraci, pentru adevăr și dreptate, i-au făcut mulți dușmani. Patriarhul Ioan n-a fost pe placul
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
gata mereu de sfaturi Rotund și lung - fire de codoș, bârfitor și trădător, om cu totul neloial; Mare și rotund - inimă de aur, darnic cu oricine, chiar dacă va putea fi înșelat; Gros și mic - ins cu fire răutăcioasă, certăreață și neiertătoare; Mic și fin - inteligență uneori sclipitoare, har artistic, talent poetic și în alte domenii; Nas cu vârfu turtit - om cu idei originale, creativ; Nas coroiat - ins cu deosebită capacitate de gândire și muncă, până la îndârjire și epuizare, dar și cu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
amoros, nu depune efort În a-și convinge soțul-Încornorat de lipsa de temei a bănuielilor acestuia, nu e discretă nici În prezența adversarului politic și nu recurge la arsenalul femeiesc de subjugare a adversarilor. Ea e femeie Într-o lume neiertătoare a bărbaților, e ancorată solid În cotidian, se afișează În societate alături de Tipătescu, nu e În umbra lui: ZOE (coborând Întâi treptele, urmată de Tipătescu, veseli și fără să vază pe cei din scenă): Și astfel, cum ai văzut
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
C. A. Ionescu-Caion e văzut ca „tip straniu de perversiune intelectuală pusă în slujba unei bolnave ambiții”. Semnificative sunt și accentele dure din Scrisoare deschisă lui Mihail Sadoveanu (1954) ori din Tudor Arghezi: tejgheaua cuvintelor (1958). Primul text oferă o neiertătoare schimbare de optică. Dacă la începuturile publicisticii sale Ș. afirma despre Mihail Sadoveanu că „admirabil reprezintă spiritul, sensibilitatea epocei de la «Sămănătorul»”, iar scrierile „au perspective sufletești evocatoare, gândurile, năzuințele ce străbat povestirile lui Sadoveanu introduc în sufletul cititorului spiritul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
în astfel de situație, părintele este rece și detașat de copil. Stilul autoritar îi oferă copilului posibilitatea: să devină ordonat, disciplinat, respectuos; să-și dezvolte simțul critic; să devină perfecționist. Sunt și dezavantaje ale utilizării acestui stil: copilul va fi neiertător cu cei care greșesc; copilul va întâmpina oarecare greutăți în realizarea unei comunicări eficiente; va fi lipsit de inițiativă, de curaj și veșnic nemulțumit din teama de a nu greși, stima de sine a copilului este diminuată; Prin stilul indiferent
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
pe căi diferite: fie că, odată construit, este invalidat prin explicație logică (Două lumi), fie că - izvorât din mintea tulburată a unui personaj - este echivalat cu o metaforă a morții (Ursul). Memorabilă este povestirea Salcâmul. Sugestia morții, ideea unui destin neiertător căruia personajul i se opune cu tărie dau fragmentului închegarea cuvenită. În broșura Fata cea frumoasă (1916), cele câteva povestiri cu intenție didactică sunt marcate de reflexivitatea și de programul persuasiv al jurnalistului. Și în satirele din Obraze și măști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
ceea ce poate și tot ce e dator, / Dar să știi să reprimi ca un stăpân sever Lăcomia, / Somnul, pe Venus și Mânia.../ Nu contraveni legilor onoarei, nici mult, nici puțin / Și tu însuți să fii pentru tine însuți un martor neiertător. Fii drept în acțiuni, nu în cuvinte. Nu motiva răul prin pretexte neserioase, / Soarta ne-a îmbogățit, ea poate să ne sărăcească, /dar, slabi sau puternici, toți trebuie să murim. /Părții tale de durere să nu-i fii refractar, / Acceptă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
menuurilor, Arta serviciului, Politețea la masă. Rețetele provin din bucătăriile românească, franceză, rusă, greacă, turcă, ungară, poloneză și germană. Modest, dar extrem de harnic și riguros, S. s-a bucurat de apreciere și datorită altor calități, recunoscute până și de un neiertător pamfletar precum Tudor Arghezi, care îi remarca politețea înnăscută, eleganța atitudinii și a comportamentului, conchizând: „discret, atent și făcând abstracție de persoana lui, domnul Sevastos a știut să-și facă un prestigiu și să-l mențină”. Volumele Cronici rimate (1963
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
În vechiul troian, În ciuda posibilei acuze de "pleonasm sezonal", neaua și troianul vorbesc mereu și de timp, Întreținînd aluziile alegorice și menținînd trează atenția pentru planul simbolic. Ultimele două versuri erau o antiteză Între artificiile efemerului și masivitatea unui peren neiertător. M-am gîndit apoi să elimin și verbul Înlocuindu-l cu un substantiv: un puf de nea adaos / În vechiul troian. Eliminam astfel și ușorul decorativism și tendința de a pasteliza ceea ce văzusem. Peste două zile Însă, mi-am zis
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pot fi resimțiți (și nu există aievea și nealterați) decît În locul și la vremea care le aparține și cărora le sînt destinați: În aura plină de mister și promisiuni a pădurii, a copilăriei, a zorilor. Prea puțin este semnul fatalității neiertătoare și al nostalgiei care o acompaniază. Miresmele se risipesc, dispar, pier și ne lasă-n suflet doar regrete iremediabile. Cu ce ne provoacă poemul? Cu exigența de a percepe legătura indisolubilă dar profund misteriosă dintre fragi și zori. Iar dulceața
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
neutru, nici hermafrodit", Unamuno propune să punem alături de Dumnezeu-Tatăl pe Dumnezeu-Mama, așa, vom fi iertați mereu, pentru că mama privește spre fiii ei cu "dragoste oarbă". Omul modern s-a maturizat, nu mai accepta să fie certat de un Pater familias neiertător, cum spune Unamuno, vrea să dovedească că merită a fi partenerul de dialog al lui Dumnezeu. Supunerea predicata de creștinism și asociată perioadei de "copilărie a omului" nu mai corespunde noii conștiințe a omului modern, spune Cioran. Și totuși: "Strigatul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]