504 matches
-
Andrei Pătrăucean Publicat în: Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Plouă în districtul omenirii, cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnatice care îndeamnă verbul "a scrie" să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea de exil,în care ploaia, în loc să diminueze,din
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
pământului,cazând în neantul oboselii trupești. Umbre sinistre ,pe culmea pădurii se plimbă aievea în zorile apusului nuclear și iarăși,mai mult dorita ploaie, sub condei capătă valența focului nestins ce arde mocnit în jarul viziunii mele. Cuvintele se aștern neiertătoare , formând constelații imperiale de metafore, datorită ploii secetoase ce abundă drumuri,păduri,străzi,și... suflete curate. Iar eu,îmi doresc o calomnie a înțelepciunii și a bunătății omenirii în care fiecare picătură de ploaie,fiecare lacrima prelinsă pe acest pământ
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
DE FOC, de Andrei Pătrăucean, publicat în Ediția nr. 1378 din 09 octombrie 2014. Plouă în districtul omenirii, cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnatice care îndeamnă verbul "a scrie" să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelor pe coala răvășită de condeiul neiertător al tinereții. Te simți o frunză legănată de vânt , sub cerul plumburiu ce invocă ploaia la fel ca un ritual stabilit de forțele divine. În ochii tăi imploratori se poate citi starea de exil,în care ploaia, în loc să diminueze,din
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
pământului,cazând în neantul oboselii trupești. Umbre sinistre ,pe culmea pădurii se plimbă aievea în zorile apusului nuclear și iarăși,mai mult dorita ploaie, sub condei capătă valența focului nestins ce arde mocnit în jarul viziunii mele. Cuvintele se aștern neiertătoare , ... Citește mai mult Plouă în districtul omenirii,cu lacrimi cenușii ,lacrimi tomnaticecare îndeamnă verbul "a scrie"să concentreze toată puterea visătoare a cuvintelorpe coala răvășită de condeiul neiertătoral tinereții.Te simți o frunză legănată de vânt ,sub cerul plumburiu ce
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
Tu să fii jertfa pământului,cazândîn neantul oboselii trupești.Umbre sinistre ,pe culmea păduriise plimbă aievea în zorile apusului nuclearși iarăși,mai mult dorita ploaie,sub condei capătă valența focului nestinsce arde mocnit în jarul viziunii mele.Cuvintele se aștern neiertătoare ,...
ANDREI PĂTRĂUCEAN [Corola-blog/BlogPost/353066_a_354395]
-
insistentei, obsedantei dezbateri, purtate de narator cu sine însuși. Retras în Munte (loc privilegiat al meditației, al contemplării, al gândirii discriminative), retras în oricare alt spațiu ce-i asigură solitudinea necesară unei viziuni cât mai nude, “acel ochi dinlăuntru, invizibil, neiertător”, ațintit asupra obiectului (Iubirea), eul (subiectul) cunoscător nu va întârzia să constate, gradual, relativitatea fatală, ambiguitatea extremă, intangibilitatea și caracterul incomprehensibil al stihiei: “Când iubirea debutează cu o iluzie deșartă, în deșert se sfârșește, iar când începe în rai, cu
DESPRE STATORNICIE ŞI IMPERMANENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357115_a_358444]
-
netemător, trebuia să devină un exemplu pentru nesupușii din lumea ortodoxă. Cu acuzații acoperite sau neacoperite, trebuia să scoată la iveală cât mai mulți dușmani și trădători demascați de ochiul vigilent atribuit clasei muncitoare, trebuia să dea pedepse cât mai neiertătoare ca exemplu pentru cei care ar mai avea poftă de așa ceva și trebuia să avertizeze occidentul că nu-i merge. Artizanii ar fi dorit un mare proces demascator, cum se provoca „pe domenii de activitate”, ca să bage frica in categoria
BISERICA DIN ETER (CONCLUZII) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357930_a_359259]
-
Termeni rari precum: distal, puncte luminiscente, scintigrafice, contortă, emisii, acufene, fantă punctiformă, flacără filiformă, entropie, flectată, undă filiformă, duc cu gândul la fizică, la electromagnetism, la universul științifico-fantastic, plin de necunoscute, plin e ondulațiuni universale, dar teribil de exact și neiertător, al cosmologiei, al medicinii și a tehnicii super avansate. Nu e de mirare. Studiind medicina, Romeo Tarhon poate face conexiunile necesare pentru a descrie o experiență la limită: „...creierul îi era străpuns și captiv, a vrut să pipăie, să se
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
pornesc să colinde potecile vieții în căutare de hrană. Rareori cutreieră satul pe timp de zi, ca și cum s-ar feri de contactul cu lumina. Nu are identitate, nici cea mai vagă idee despre forfota în lanul cu trudă, lacom și neiertător ca un vultur flămând. Bate la porțile oamenilor din sat și cerșește. De fiecare dată la fel, ca un ritual al nedreptății scrijelit pe o carte cu filele arse de soartă. Are priviri cameleonice, uneori tulburi, alteori limpezi, și locuiește
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
moartea în egală măsură. La un vecin se-aud trosnind lăstarii de viță, în vie se-împrăștie un miros greu de fum, de cazan neîndulcit de porumbi și cartofi copți în spuză cu veșnicia ascunsă în fiece bute iar firul neiertător ce leagă lumile, șiroind eliptic printre sânii tăi neatinși de scorburile judecății de apoi, devastează potecile dezlănțuite. Și... curge neîncetat tăria subțire ca un fir, mă amețește cu sclipirea argintie a lichidului fugind de mărturii incomplete. O mâța s-a
POVARNA. SUNT AŞA CUM SUNT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359565_a_360894]
-
asta nu din cauză că mecanismul său n-ar mai fi în stare să-și îndeplinească „atribuțiile” pentru care a fost creat, ci pentru că, pur și simplu, importanța sa a fost subminată de progresul tehnic, care a năvălit peste el, crud și neiertător. Astfel că acum deșteptarea o dă aparatul de radio - o sculă micuță, modernă, adus din Spania de Monica, fiica lui Neculai și a Raliței. Mica minune prinde o mulțime de posturi, dar afișează și ora exactă, cu cifre mari, verzi
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
stârnește focul”(Tu esti mereu a inimii dogoare); femeia-blestem care i-a strecurat in suflet dulcea arsură a patimii căreia i-a rămas subjugat: „Te pierd în adevăr și în minciună / Tu cea frumoas-a cerului blestem”(Izvoare trec prin noi neiertătoare); femeia conștientă de senzualitatea sa (Clipești șăgalnic parcă-s zbor de fluturi); femeia frumoasă, potențială pradă a ochilor flămânzi (Nu am să trag în păsări cântătoare), femeia stapânită de o plăcere patologică de a jongla cu viața celuilalt (Ea se
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
Oameni, trăiți în pace, respectați ce e Sfânt, La ziua judecății, va arde-acest pământ. Poate că ce vă spun, se va-ntâmpla cândva, Ai grijă omule, ce faci cu viața ta! De nu vei înțelege, doar tu vei suferi. Domnu-i neiertător, atunci când va veni. Timpul, iată, se duce, viața ce-o mai avem, Trăiv-om cum vrea Domnul. El vine, vrem... nu vrem. Fiți buni unii cu alții, atunci când vă e greu Căci și Iisus, de grijă vă va purta mereu. Iubiți
VINE ZIUA JUDECĂŢII! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359950_a_361279]
-
fi resc Poeme pentru nemurire. CĂLĂTORIND Călătorind în altă lume Pe cărărui necunoscute Voi tipări gânduri postume Despre-ntâmplări neprevăzute. Călătorind fără popasuri Spre stelele îndepărtate Am să ascult tăcute glasuri Șoptite spre eternitate. Călătorind spre universul Cu astrele nemaivăzute Neiertător va fi demersul Judecăților rezolute. Călătorind spre infinitul De unde s-a născut pământul Voi căuta meteoritul Care-mi va găzdui cuvântul ULTIMUL DRUM C-un prieten bun, prea mulți nu am, M-am întâlnit acum un an Îmi povestea crestând
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
ești puternic Ori sleit, de ai dreptul divin să mai trăiești, Niscai lucruri bune să făurești, De crezi în Cel de Sus ori Îl renegi, De ai păcătuit ori ești neprihănit, Nimic n-o privește; E dură, căpoasă și feroce, Neiertătoare, rea și dușmănoasă, Știe că re de-a face cu un neam urgisit de veacuri, Supraviețuind, în chip miraculos. Acum gata, s-a terminat! Cu toții pe ruguri, arși să fie pînă la unul! Moartea a primit această „nobilă” misiune De la
AUSCHWITZ (POEME) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359096_a_360425]
-
fragment dintr-o cronică din New York Times, de acum un deceniu, despre „Moartea domnului Lăzărescu”, filmul cu care regizorul Criști Puiu câștigase la Cannes marele premiu al secțiunii Un Certain Regard. Parte din genialitatea filmului stă în transmiterea uimitoare și neiertătoare a marelui adevăr că, pentru cei mai mulți dintre noi, moartea nu este un moment izolat, ci un proces gradual, insidios de deteriorare. (...) dar acest proces este unul eroic și domnul Lăzărescu, deși are atât de puține de spus are retorica muta
Filmul românesc, în cronicile străine de acum 10 ani și în cele de astăzi () [Corola-blog/BlogPost/338689_a_340018]
-
Ținteam săgeți din gânduri nălucite Închise în poemul mesager Reverberează-un hohot de tăcere De zidul cu fantasme trecătoare În zori se nasc dorințe din durere Când sângerează razele de soare * M-am cățărat mult prea târziu pe piscuri Privind neiertător cărarea vieții Înconjurat de nevăzute riscuri Învăluit de norii nedreptății. Virgil Ciucă București 12 inuarie 2016 Referință Bibliografica: Hohotul tăcerii / Virgil Ciucă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Virgil
HOHOTUL TACERII de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340284_a_341613]
-
ce dați voi, în afară de „pâine” (ulei, făină, găleți, fulare, galoși, milostenii cu terenuri pe la mănăstiri etc.) și „circ” - interminabila cavalcadă penală, din care a deocamdată se vede doar vârful aisbergului - demarată în trombă de o DNA până acum „neștiutoare”, devenită neiertătoare precum Inchiziția medievală la vânătoare de văjitoare? Desigur, mai bine și mai târziu decât deloc, dar tare mă tem că n-o să-i ajungă un secol să pună lucrurile la punct. Până una-alta, se îmbină frumosul cu utilul, nu
ÎMI VREAU ŢARA ÎNAPOI! EU CU CINE VOTEZ? de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340362_a_341691]
-
șef, cum ne-am preocupat noi de “cestiunea în cauză” și ce rezultate am obținut. Nu era de joacă! Multe capete cădeau la aceste reuniuni din București. Fie că se plecau sau nu, dacă rezultatele nu erau concludente, sabia era neiertătoare. Țin minte de parcă ar fi fost ieri. Locul unde fuseserăm chemați să dăm socoteală, era o sala de câteva sute de locuri Avea un culoar central care o desparțea simetric în două. După ce deschidea-i cu destulă greutate ușa masivă
Toate-s vechi și nouă toate! () [Corola-blog/BlogPost/339991_a_341320]
-
I. I. C. Brătianu sau N. Titulescu, pe S. Mehedinți, Pamfil Șeicaru sau Emil Cioran, s-au exprimat adeseori și în mod categoric în sensul că, pentru ultimele trei veacuri ale istoriei naționale, a funcționat cu putere de lege acest blestem neiertător în privința poziției noastre geopolitice: Românii și România s-au aflat “prea aproape de Rusia si prea departe de Dumnezeu“. Sub acest aspect, câteva date s-au impus ca puncte de referință, nu numaidecât pentru evoluția/involuția raporturilor româno-ruse ori sovietice, ci
BASARABIA ŞI IAR BASARABIA! () [Corola-blog/BlogPost/340025_a_341354]
-
alimentar, pentru că se contaminează prin contactul cu cei infectați de boală, la fel și acum (noi) toți suntem purtați ca de o ciumă, de duhul de ceartă care ne-a cuprins sufletele de zelul celor răi. De aceea, pe când judecători neiertători și cruzi stau să judece pe cei ce greșesc, judecători nedrepți și răuvoitori stau să judece faptele celor buni. După cât se pare, atât (de mult) s-a sălășluit răul în noi, încât am devenit mai fără de minte decât animalele; pentru că
ADEVĂRUL MEU, DUMNEZEU, de Liviu Florian Jianu () [Corola-blog/BlogPost/339310_a_340639]
-
devenit una a sinelui, nu mai este o realitate exterioară și o îndeamnă să-și reprofileze universul interior. Eul poetic recunoaște indirect faptul că originea tristeții se află în propriile gânduri. Așa cum subliniază și titlul volumului, viața îi pare o neiertătoare plasă a iluziei care exclude liniștea și certitudinea. Poeta își explorează permanent propriile neliniști și astfel, se naște firesc întrebarea, care este cauza acestor neliniști și tristeți? Răspunsul ne vine dintr-o aruncătură de privire pe necuprinsul vieții. Ne duce
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Marin Preda a dat nume sonore personajelor sale, asemenea dramaturgului. Ilie Moromete face un mare salt față de întreaga galerie a țăranilor descriși până acum în literatura noastră. El este „victima unei sinistre ironii a sorții” sub pașii istoriei atât de neiertători. Niculae Moromete se împletește cu destinul scriitorului. „Atunci va fi împlinit romanul „Moromeții” când și destinul povestitorului va fi relevat” (interviu Păunescu-Marin Preda.). Niculae pare a fi până la un punct Marin Preda, Iată o scenă tulburătoare de extaz și visare
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
spiritului nu se măsoară în zile, ci în cărți: „socotesc viața în câte cărți voi mai putea citi de acum înainte” (Cărțile, dragele mele cărți”). Viața spiritului se măsoară și în scrierea de cărți: „de când am primit rezultatul biopsiei cu neiertătorul diagnostic / până la tomografia de acum am scris această carte de versuri m-am simțit umilit să mă ia moartea prin surprindere / și am vrut eu însumi să surprind moartea scriind aceste cuvinte / sperând până la ultima clipă că mă voi vindeca
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
putere. Intruziunea tehnicilor alternative de dezinformare de dovedește usor recognoscibila pentru cel ce cunoaște evenimentul brut” (p.221). Canalele de propagare a mesajelor dezinformative pot fi de trei feluri: cu acoperire natională, cu acoperire selectivă și întruniri, congrese, simpozioane. Deși neiertătoare, dezinformarea nu este totalmente inevitabilă. Sistemul de persuadare dezinformativ poate fi dezamorsat printr-un sistem de disuadare. Având în vedere că dezinformarea pleacă de la un fapt de bază (act, acțiune, eveniment), singura măsură salutară a puterii ei persuasive o constituie
Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: Compendiu de „Comunicare jurnalistică negativă”, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339580_a_340909]