322 matches
-
și pământul. Pot să admit eu la Amara o nemulțumire serioasă unde țăranii umblă forfota să cumpere moșia Nadinei, să facă concurență altora?... Buba e alta, dragii mei, orice mi-ați spune. Buba e slăbiciunea guvernului, care tolerează demagogia tuturor neisprăviților erijați în apărătorii țărănimii. Ia să-i apuce nițel de guler guvernul pe toți domnișorii cuprinși de dragoste subită și suspectă pentru bieții țărani și să umple temnițele cu dânșii, să vezi cum va dispare imediat toată agitația țăranilor. ― Evident
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron înflăcărîndu-se mereu. Și tu, Lupule, om bătrân, cu plete cărunte, mai mare ca mine, între neisprăviții ca alde Trifon! Ei, măi creștini, mi-e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat prin minte că și-a pierdut cumpătul, dar nu se mai putea opri, întocmai ca alergătorul, care din greșeală și-a luat vânt pe o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
neisprăvită. Nu-i însă chiar așa de grav, de vreme ce mai nimeni nu se aștepta la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit. Aceasta este astfel trăsătura complementară de caracter a românului : este un neisprăvit ! Un neisprăvit jovial însă : ce să-i faci, n-a fost să fie !... - va zice el, gîndindu-se deja la altă ispravă care va fi să fie. Eu, ca
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se aștepta la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit. Aceasta este astfel trăsătura complementară de caracter a românului : este un neisprăvit ! Un neisprăvit jovial însă : ce să-i faci, n-a fost să fie !... - va zice el, gîndindu-se deja la altă ispravă care va fi să fie. Eu, ca sociolog, trebuie să-mi pun însă și întrebarea dificilă referitoare la originea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit. Aceasta este astfel trăsătura complementară de caracter a românului : este un neisprăvit ! Un neisprăvit jovial însă : ce să-i faci, n-a fost să fie !... - va zice el, gîndindu-se deja la altă ispravă care va fi să fie. Eu, ca sociolog, trebuie să-mi pun însă și întrebarea dificilă referitoare la originea acestei caracteristici
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
să fie !... - va zice el, gîndindu-se deja la altă ispravă care va fi să fie. Eu, ca sociolog, trebuie să-mi pun însă și întrebarea dificilă referitoare la originea acestei caracteristici. Adică, de unde i se trage românului să fie un neisprăvit de ispravă ? Sincer să fiu, nu știu, dar pot să fac o speculație de toată isprava : totul ni se trage din faptul că marile noastre isprăvi istorice (mai recente...) au rămas cam neisprăvite. Revoluțiile noastre, de la pașopt pînă în prezent
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un ochi la făină și altul la slănină, nu ne îndurăm să isprăvim nici o opțiune, nici cealaltă, nu vrem să ducem la capăt nici despărțirea de trecutul iubit, nici apropierea de viitorul dorit. Sîntem un fel de veșnici și vajnici neisprăviți ai istoriei, în căutarea periodică a mîntuirii noastre ca neam - visînd secular la o biserică măreață care să pecetluiască această ispravă supremă și astfel să ne izbăvească o dată pentru totdeauna, să știm că am încheiat și noi ceva și am
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
privirea, nu mai au nimic să-și spună și, chiar dacă ar avea, nu mai socotesc că merită osteneala. El zâmbește rece, ea nu mai vede și nu mai știe nimic. N-a mai povestit niciodată, nimănui, ce-a avut norocul neisprăvitul de Vali să audă. De aici trag concluzia că ea îl iubește. Ghinion! Căci Vali, imediat ce-au ieșit pe ușa blocului în ninsoarea de-afară, ea ținîndu-l de braț, obrajii înghețîndu-le și strângând ochii de prea mult alb în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce-ați avut de văzut ? V-am spus io că n-aveți nimic de văzut ? ! Haideți, să terminăm odată, c-acu iar ne pomenim cu conița Sofica, acu vine de la mansardă, s-a dus iar să-i dea doftoriile lu neisprăvitul de Grigore, și a zis conița că dacă nici acu nu vrea să le ia, să merg io să-i sparg gâlcile umflate, să i le frec cu sare. Aidi, donșoară, aidi, lăsați geamu, că nu mai avem decât franjurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nostru este toată acoperită de iederă, și mie îmi place lumina ; i-am invocat și acest motiv când i-am explicat lui Ștefan de ce nu mai agreez să dormim împreună... Deci renunțasem să mai urc încă o dată în mansardă la neisprăvitul de Grigore și nu făceam nimic, stăteam : așteptam să-mi revin din acea trecătoare malaise pentru ca să ies apoi în grădină. Nu se auzea decât același uguit depărtat al guguștiucilor și un tramvai, foarte depărtat și el. Ieșind dintr-un nor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aprobare politică. Și-atunci, de câte ori s-a scos în concurs postul următor în grad, el de la concursul de acte era practic eliminat. Neplăcut, mai ales pentru un om de seriozitatea, cu pregătirea lui... Să vezi mereu că tot felul de neisprăviți ți-o iau înainte și tu degeaba te străduiești... Să fii mereu o oaie neagră și chiar postul să-ți fie amenințat, pentru că aceste titluri și examene se cer, și din an în an posturile la facultăți se reduc... Rabzi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Unde naiba te uiți! Privirea înainte!". De fapt îl înfuriau toți cu curiozitatea lor bolnăvicioasă. Ce dracu' găseau de văzut la casa aia burgheză? Se răstea la toți deopotrivă: "Privirea înainte! Sunteți un detașament de pionieri! Nu o adunătură de neisprăviți!". Se vorbea în cartier vocile erau gâtuite de surescitare. "Seara, când se vede în casă ca-n vitrină, ea era goală pușcă nici nu știu care din ele, Marilena sau, naiba să le ia, Melisa, sau cum le-o fi zicând! și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
făceau din ce în ce mai mici, încât deschizătura pleoapelor ajunsese cât un fir de ață, iar în colțul gurii a apărut un crâmpei de zâmbet parșiv care părea să spună: „Așa, pocitanie, depărtează-te, că altfel râd și curcile de tine. Ești un neisprăvit! Te-o fătat mă-ta înainte de vreme. Orice ai face, tot mic și prizărât rămâi!” În cele din urmă, chipul lui Toaibă, împotriva a tot necazul prin care trecea - și nu era pentru prima oară - s-a destins într-un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am să merg drept ca un flăcău? Mi-o spus! Atunci de ce mă bocesc ca o babă?... Numai să îndrăznească unul să mă supere cu așa vorbe, că și-o găsit nașul! Da’ ce, eu am ajuns de râsul oricărui neisprăvit? Să îndrăznească numai!...Poate că l-a pune pe vreunul Michiduță să chițcăie pe seama mea, că...” Maranda a băgat de seamă că ceva îl supără: îl doare piciorul sau cine știe ce gând nu-i dă pace?... „Să-l întreb ce are
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că doar n-o intrat zilele-n sac. Îi găsi tu o cale să ieși la liman. N-o intrat, n-o intrat, dar la mine în sat nu am unde le face. Ce? Vrei să mă fac slugă la neisprăviții iștia pentru un pumn de grăunțe? -Ai dreptate, Toadere, da’ nu mai vorbi așa în gura mare împotriva lor, că știi tu... 132 Știu, bade. Știu. Și am și simțit pe pielea mea răzbunarea lor, dar... Dar ce, Toadere băiete
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
e neant), de unde și titlul ales volumului, în alcătuirea căruia neantul poate fi atât interlocutorul, cât și referentul comunicării, pe care, în maniera caracteristică, vizibilă frecvent aici, apelând la epitetul multiplu sau la un potop de apelative, îl invocă: Absurdule, neisprăvitule, nesfârșitule... Așadar, după un periplu existențial, ale cărui atribute sunt amplificate de prezența artei în peste treizeci de ani de conviețuire creatoare, Calistrat Costin poate să-și continue menirea de a a-și decela angoasele și împlinirile, cu garanția că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
simultan. Se repetau mereu mai frecvente, deși în cadență, obsedau, cuprindeau în spațiul lor auzul ca într-un haos prins între munți. Dure, inexorabile, durerile împietrite în marmora acordurilor vocale urcau în legiuni grele, pline de jale, pe suișul lor neisprăvit spre Eternitate. Părea că pasul lor nu se va mai isprăvi niciodată acolo sus, în infinit, pasul lor aci, jos, înfipt în camera convulsionată de un același spasm, în trupul unic al celor ce erau vii acolo în biserică . Corul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se petrecea În jur, de data asta și-a dat seama atît de tîrziu că Cinthia nu se simțea prea bine, ba chiar nu se simțea bine de loc. De fapt și-a dat seama abia de ziua vărului lor, neisprăvitul acela de Rafaelito Lastarria. Susan pusese telefonul În furcă și trimisese să-i cheme. Vilma Îi aduse pe amîndoi ținîndu-i de mînă și ei, de o parte și de alta a frumoasei metise, ascultară cu luare-aminte tot cele spunea mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu pînze care avea să plutească pe apa din piscina verilor, așezat pe canapeaua din față. În spate stăteau ei doi, muți, Înspăimîntați din ce În ce mai tare pe măsură ce se apropiau de casa familiei Lastarria, unde aveau să-i Întâlnească pe verii lor, neisprăviții aceia pe care-i știau ei foarte bine: În urmă cu cîțiva ani, frații lor Santiago și Bobby fuseseră victimele aceleiași invitații. Cinthia, delicată, Încîntătoare, stătea palidă și mută pe canapeaua de piele a Mercedesului Alături de ea, Julius nu ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
paharele de carton cu reflexe de porțelan pline cu coca-cola sau cu bere brună care stătuseră pînă atunci la gheață. Copiii se serveau singuri sau erau serviți de dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de trestie și Împroșcau lichidul rece În obrazul musafirilor, țintind mai ales În ochi. Guvernantele dădeau fuga Îngrijorate și-i despărțeau pe micuții care se Încăieraseră, dar Victor, obișnuit cu toate acestea după atîția ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era impecabilă, proaspătă, surîzătoare, pieptănată frumos, cu fața spălată; nici un semn În stare să-l sperie pe Julius, care se uita la brațul tău, Cinthia adorată, În drum spre casă, În sfîrșit se terminase Încă o onomastică la verii Lastarria, neisprăviții ăștia. Și acum se Întorceau acasă, o să meargă Întîi la baie și pe urmă la culcare. Și mama la fel, ce frumoasă era stînd acolo pe canapeaua din față, Întorcîndu-se din cînd În cînd să-i privească: cîtă bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de fapt ca acasă, chiar dacă i se mai Întîmplau unele lucruri neplăcute. Ca acum cîteva zile, de exemplu, cînd slavă Domnului era singur, dar incidentul l-a făcut să se simtă tare singur. Micuțul conte, spaniolul acela stabilit În Perú, neisprăvitul ăla, atît de snob, atît de cretin și pe deasupra În pragul falimentului, dar atît de fin, atît de admirat, atît de invitat peste tot, micuțul conte i-a trîntit ușa În nas, a ajuns cu cîțiva pași Înaintea lui, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
singură, fără ca nimeni să fi scos o vorbă. „Și băgați de seamă, cînd o veni ziua Împărtășaniei, ziua cea mare de pace și bucurie; să vă purtați cum se cuvine și să nu uitați ce aveți de făcut, ca niște neisprăviți ce sînteți. De aceea o să repetăm catehismul În fiecare zi; mai Întîi aici, la școală și pe urmă, cînd s-o apropia ziua, vom merge la biserică, unde-o să vă obișnuiți Încet-Încet și-o să vă intre În cap locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fiindcă sîntem În 1800, domnilor, cum spune cîntecul: mai puneți whisky În pahare, octombrie e sărbătoare, cu-amurguri violete! Au sosit la Lima toreadorii cei superstițioși, dar care nu se tem de loc să se urce În Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și simplu publicul spaniol și a venit timpul să-l vedem și noi aici, la Lima. Țiganul a acceptat să pozeze pentru CORPAC, arătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te invite la o plimbare, o să se Îmbete, o să te uite, o să fii nevoită să te Întorci cu un taxi, așa se Întâmplă Întotdeauna, Susan, ne Îmbătăm cu toții, Carol, ca Întotdeauna la petrecerile acasă la Julius, la ce oră vine neisprăvitul tău de compatriot, Susahn-a?, nu m-am mai gîndit la el, Liz, ai avut noroc că nu te-a găsit beată, Susan, mă dusesem să mă așez pe marginea micii lagune, de un secol nu mai auzisem vorbindu-se spaniola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]