801 matches
-
pleoapele să i se Închidă. O lumină de dezgust. Dar fu imediat distras de alte considerații legate de cele ce se petreceau. În jurul său, gloata părea să fi recepționat mesajul și mustrarea Fecioarei, iar acum se agita, pradă unei dorințe nelămurite de răscumpărare. Bărbați și femei, ațâțați de perspectiva de a-și salva propriul suflet și, În același timp, Sfântul Mormânt, se vânzoleau Încoace și Încolo. Strigăte și chemări se amestecau cu apeluri la acțiune, deliberări, Îndemnuri de plecare. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Poate că numai ochii lui fuseseră vrăjiți, se gândi. Dintr-o dată, o groază superstițioasă puse stăpânire pe dânsul. Stăpânirea aparenței nu era oare domeniul puterii diavolești? Alungat din realitatea luminoasă a cerurilor, Lucifer fusese surghiunit pe domeniile inferioare ale viziunilor nelămurite. Vârî mâna sub postament, dând peste un obstacol nevăzut. Ceva era ascuns acolo, dedesubt, se gândi Înfiorat, desprinzându-se de ceea ce atinsese cu degetele. Se dădu Înapoi ca ars, de teamă că ceva misterios voia să pună gheara pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o palmă. Smulse obiectul din mâinile băiatului și Îl ridică În fața poetului cu o expresie de mulțumire. Dante se contemplă În tăcere. Imaginea sa Îi venea Înapoi ca și când un văl de apă ar fi acoperit suprafața sticlei, făcând priveliștea mai nelămurită. Așa trebuie să fi fost oglinda lui Narcis, pentru ca tânărul să nu se fi recunoscut În chipul reflectat. Fundalul imaginii era atenuat de Întunecimea plumbului, deși lumina Îi bătea din plin peste chip. Zâmbi politicos, În semn de apreciere. - Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nostru. Cât despre lumină, să-i rămână toată a Împăratului. Nu asta caută el? - Am aflat de ceilalți. Vor fi cu toții la abație. Dante Își Încordă auzul până simți că-i plesnesc timpanele, ca să prindă orice amănunt din acea conversație nelămurită, cu teama că zarva se va porni din nou, zădărnicindu-i strădania. Mai că nu simți mâna ce Îi atingea ușor grumazul. Omul care se așezase lângă el luase, probabil, neatenția lui drept un semn de Încurajare. Repetă gestul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Burne era profund preocupat și de alte lucruri. Îl interesau științele economice și cocheta cu socialismul. Pacifismul Îl ispitea; citea cu fidelitate Mesele și pe Lev Tolstoi. — Dar religia? l-a Întrebat Amory. — Nu știu. Multe lucruri Îmi sunt Încă nelămurite. Abia de curând am descoperit că am creier și m-am așternut pe citit. — Pe citit ce? — Totul. Trebuie să aleg, firește, dar În general mă opresc la lucruri care mă provoacă să gândesc. Acum citesc cele patru evanghelii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ars Felix S 23. Unde sunteți, dragă? — Am ieșit din coada cometei Halley! se auzi în difuzor. Am scăpat, fraților! Avem orbita noastră! — Cum ați scăpat? — Nu ne dăm seama! Cred că prin autodotare! Cu rapița! — Cum cu rapița? strigă nelămurit Felix S 23. — Așa bine, o să vă explicăm mai târziu, când ne întâlnim! Notați-vă acum repede coordonatele noastre, că nu mai avem fise! Dromiket 4 notă rapid coordonatele satelitului regăsit, apoi se auzi din vocea din eter: — Alo, „Bourule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vibrătoare, speranței; aurite bolți, laudei; clopotnițe, adâncimi soarelui netemporal. Iată sensul Cetății voastre lămurind din Craii de Curtea-Veche. Și astfel, v-am arătat pentru ce trebuie iubită această carte. realității noastre pretindea zadarnic de la mine rânduire și exprimare. Concluziile oscilau nelămurite, ca aburul. Când iată că, tot ceea ce bănuiam îl aflu trecut și gândit (cu ce alte vizionare puteri) în această tulburătoare carte. Așa, în Cișmigiul de acum nouă ani, se putea vedea o schimnică întunecată înșirînd pe patru bănci la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
transportat de un țăran care trecea la târg, cu căruța, până la cel mai apropiat spital. O peritonită se declară în următoarele 12 ore și Galois moare a doua zi, 31 mai, asistat de fratele lui mai mic Alfred. Multe lucruri nelămurite, din acel duel, au făcut să se acrediteze legenda că provocatorii lui Galois erau oamenii plătiți ai regelui, intrați prin fraudă în partidul patrioților, și că însăși femeia, obiectul acestui litigiu, n-ar fi fost decât o unealtă a poliției
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cel puțin în zona centrală în care se afla restaurantul cu pricina. Iar românii îi respingeau mai mult decât spaniolii. Gitanii Spaniei sunt cu mult mai civilizați decât rromii României... Simțea cum sângele îi pulsează puternic în tâmple. O durere nelămurită îl strângea puternic în gheare și avea senzația că tot trupul îi tremură și e gata să se prăbușească. O durere ce-l năucea și care s-a transformat în ură și dorință de răzbunare. A cerut tipului care preluase
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
său. L-a văzut la colțul clădirii din față. Dezbrăcase roba și o purta pe braț. A observat semnul discret făcut de el și l-a urmat, la mică distanță, spre ulicioara pe care stătuseră de vorbă mai devreme. Era nelămurit și furios. Trăgea cu sete din țigară și scuipa pe caldarâm, numărându-și pașii pentru a se calma. Încerca să hotărască ce să-i promită avocatului ca să-i câștige procesul. Ajungând la locul în care acesta se oprise să-l
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
și căzut din podul școlii exact pe clapele pianului mișcându-le prelung... Un țipăt de sfârșit cât un sunet curat și armonios, înțeles ca un apel la trezire și iluminare duioasă și profundă a unui suflet răvășit de necunoscut și nelămurit la aproape tot ce se petrecea lângă el... Lucrurile mici și uitate de lângă noi în copilărie, în școală sau aiurea cărora nu le dăm importanța cuvenită la timpul și locul lor capătă, odată cu trecerea anilor, valoare de reper și sentiment
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
că mi-i sete și-mi face semn să tac./ Amețitoare apă, ce limpede te clatini!/ Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri/ La ceas oprit de lege și de datini.[ ... ] Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, / Știam ca va muri și c-o s-o doară. / Mi se părea că retrăiesc un mit / Cu fata prefăcută - n căprioară. De sus, lumina palidă, lunară, / Cernea pe blana-i caldă flori calde de cireș. / Vai cum doream ca pentru
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Lucrari > DARUL IUBIRII Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ce-i dragostea? Un sentiment? Trăire? Afecțiune? Ori altceva nelămurit ce vine fără știre? (Marian Malciu, „Celei ce nu mai este” - Te-am iubit ) Viata noastră, a oamenilor, este așa cum spunea Psalmistul: ,, Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Că vânt a trecut peste el și
DARUL IUBIRII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363229_a_364558]
-
2265 din 14 martie 2017. „Opera mea o datoresc femeilor, fără ele n-aș fi cunoscut infernul” (Dante Alighieri) În acea seară a venit în dormitorul soțului în dorința de a-i spune: - M-ai fluierat maiestate? Dar invocând ceva nelămurit, a părăsit imediat dormitorul. Știind că soțul nu mai reacționa la dorința ei oricât ar fi fluierat. A revenit în dormitorul ei, dar somnul nu venea. Într-un târziu a adormit visând cea mai fierbinte relație de dragoste avută vreodată
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
cred o ... Citește mai mult „Opera mea o datoresc femeilor, fără ele n-aș fi cunoscut infernul”(Dante Alighieri)În acea seară a venit în dormitorul soțului în dorința de a-i spune:- M-ai fluierat maiestate? Dar invocând ceva nelămurit, a părăsit imediat dormitorul. Știind că soțul nu mai reacționa la dorința ei oricât ar fi fluierat. A revenit în dormitorul ei, dar somnul nu venea. Într-un târziu a adormit visând cea mai fierbinte relație de dragoste avută vreodată
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
le-am sfințit de goi / unii vor râde /vor plânge alții / fără să știe că noi / călărind bezmetici pe caii negri / suntem astăzi ploi (Ploi ) Un poem adresat ploii fertilizante în care tandrețea, gingășia, cucernicia se amestecă cu stări sufletești nelămurite, cu durerea, strigătul rostogolit în copitele cailor negri. În oglinda spiritului apar explozii de senzații transfigurate , percepute de ochiul magic al iubirii fără de sfârșit. Femeia era cărămida din care poetul își înălța temple în fiecare răsărit de soare. „era sfârșit
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
care, oricât aș fi vrut, nu pricepeam nimic. Indiferent cât mi-aș fi dat silința, nu ghiceam ce se află dincolo de ele. Henrieta, Ortansa, chiar și Raoul îmi apăreau acum ca niște persoane îndepărtate, niște păpuși trăind fatal o existență nelămurită, pătrunse în viața mea din nu știu ce tenebre imposibil de clarificat. Pe lângă aceasta, puțin mai devreme, cineva îmi intrase în casă și păstra pe mai departe cheile cu care putea veni oricând, într-un spațiu ce fusese până atunci, doar al
LOGODNICUL MEU, FRED (VII) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367561_a_368890]
-
strat de zăpadă căzut cu o zi înainte pe străzile Bucureștilor și își înfipse degetele în puțina zăpadă de pe pervaz. Era înghețată. Se retrase, închise fereastra și se aruncă pe pat. Se mai înviorase puțin și se părea că acea nelămurită durere dădea semne că se va sfârși încet. Se întinse pe patul cald, își adună genunchii la gură și rămase așa ceva vreme cu ochii ațintiți pe telefon, într-o așteptare în care gândurile cutreierau prin timp și spațiu cu repeziciune
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
obținut aici, că tac, nu mai fac politică, nu mai vorbesc despre rațiunea listei de candidați după anumite sume de bani... - Aha! Te înțeleg... Ai voie să stai pe scaun dacă ești în post și ții post? întrebă Costache vizibil nelămurit de situație. - Fac un exces... Nu mă vede șeful. Supraveghez atent toate căile de acces, chiar dacă vorbesc, așa că-l văd când vine și mă ridic rapid... - Mda! Bem ceva? - Nu, mulțumesc! Nu beau în post... - Bună seara, domnilor! Mulțumim că
PE CINE SĂ VOTEZ EU, DOMNULE? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366979_a_368308]
-
acestea o excepție, calul generalului Pershing, vestit veteran al războiului din epoca Lincoln. Cu toate că zăresc orizontul nemărginit al oceanului, inima mi se strânge și simt furnicături în picioare prefațându-mi inimaginabila întâlnire cu “marea cea mare” a lumii, cu îndoiala nelămurită că atât de simplu se va petrece totul. Îmi distrage atenția câteva clipe Cliff House, locul unde se afla cândva un fel de castel din lemn, un așezământ termal care amintește de băile Cetății Eterne. Băile includeau 6 piscine cu
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
14 - „m6 între Open Meandric Numbers” partajare între 14 ca format din doi de 7 considerat norocos și 14 cel „nenorocos în China, omofona expresiei vreau să mor”. Așadar, scena 1 ne aduce prin Ovidiu Oana-Pârâu un Will nesigur, întrebător - „Nelămurite gânduri și greaua zbuciumare. Servindu-le în palmă, le-aruncă-ntre gunoaie. A meritat, crezi oare, această frământare, Tutunul ars în pipă și-un fir de lumânare?” (zădărnicie) sau „Citesc din cartea lumii neînțelese rânduri, Reci frământări de suflet, sleite de cuvinte
CUVINTE DESPRE „RĂSPUNSURI PENTRU WILL” SONETE DE OVIDIU OANA-PÂRÂU de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368555_a_369884]
-
pe la 11 dolari paharul!). Tot aici poți înota într-un bazin cu pești carnivori, inclusiv rechini, fiind despărțit de ei doar printr-un perete de sticlă. Muzeul Mafiei (The Mob) e doar la un pas, un loc din care ieși nelămurit, întrebându-te ce-a fost mai întâi, oul sau găina. Explic scurt: inițiativa de a construi în plin deșert, în loc nepropice oricărei forme de viață, un oraș dedicat distracțiilor și ̶ nu e un secret ̶ spălării banilor, a aparținut
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
Și cred că am întâlnit-o și nu am ocolit-o. Dar este doar o întâlnire! Metafizica născută din mirare în fața rânduirii acestei lumi... Așa se întâmplă, cu cât omul dobândește mai multe cunoștințe, cu atât are mai multe lucruri nelămurite, își pune mai multe întrebări. Mirarea aceasta filosofică rezultă și din perceperea intensă a durerii, în urma căreia vin întrebările. M-am convins cu timpul că prin acumulare de cunoștințe, de experiențe mai plăcute sau mai triste, vine momentul când ordonezi
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
la soare-răsare... Ai bunicului Ion pe veci ochi protectori Trecea Luna de-a curmezișul Cerului Cerc de lună-plină Spartă iar în bucăți... În lumea de dincolo deschisă... Ai bunicilor Paraschiva și Constantin pe veci ochi protectori De-a Cerului curmeziș... Nelămurite luciri... Pe veci ochi protectori... De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Se făcea noapte în iatac. În iatacul cu jar și saltimbanci pe pereți ochii plecați - Un șarpe dulce-amar Gură de femeie răscoaptă - Bărbați goi ademeniți fermecați
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
cu pricina are cu vârsta un cu totul alt răspuns, iar când se trage linia se constată uneori că omul nu se regăsește cu totul în scrierile lui. Lucrez cu sensuri și analogii, cu imaginația dar și cu un dor nelămurit de altceva. O poezie bună o recunoști ca pe o traducere bună, și comparațiile pot continua până la apa de izvor după o zi de sapă, ori pacea pe care o resimți după ce te-ai rugat... Nu pot să nu scriu
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]