620 matches
-
cu toții și ați și băut din Ea. Un lucru foarte mare, foaaarte însemnat, după cum sigur bănuiți! Prea-Sfântul Graal, murmură Fratele. Graalul...! Atâtea și atâtea minți obsedate l-au căutat și l-au vânat, prin lume, veacuri după veacuri, eroi și nelegiuiți, figuri faimoase și discipoli simpli, credincioși și eretici, cavaleri, oșteni, prelați, neguțători, criminali, visători, clarvăzători, ba chiar și niște savanți paranoici, dacă nu mă-nșel... Și nu l-au găsit! Eroare, dragă domnule, eroare! ripostează Bursucul. Meschinărie disimulată și mercantilism
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la Nazaret - un sat a cărui existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea î!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge la putere - și încă pentru multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
muncit cu ziua ca să-și rostuiască bani de băutură, de crunte pedepse pe care femeia le primea cu supușenie, căci era Încredințată că așa Își arăta iubirea bărbatul vieții ei. În noaptea În care Ectoraș aflase zvonurile mincinoase despre năravurile nelegiuite și grețoase ale fetei care tocmai Îl sărutase fugar, țipetele Mariei arătau fără greș că Ion era la pușcărie și ea se Întorsese să ierneze la bătrânul cu suflet mic care Îi dădea trânteala de bun venit. Peste câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un distins profesor - folosindu-și umorul mereu viu - regreta că oamenii nu au învățat doar să citească. În felul acesta, am fi scăpat de multe păcate. Scrisul iresponsabil, asemenea vorbirii, generează amplificarea, cu fiecare generație, a gândului și a vieții nelegiuite. În Pateric se relatează cum, în cele din urmă, un pretins cărturar își face curaj să-l întrebe pe Sfântul Petru de ce nu este și el trecut în lumea celor drepți, adăugând că multe cărți a scris la viața lui
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu se înșeală. Atacând principiul și fundamentele acestei pretinse donații aflate la originea puterii temporale a religiei creștine, Lorenzo Valla agresează un papă care poartă războaie, seamănă discordia între principi, se îmbogățește pe spinarea săracilor. Opera lui pare nu atât nelegiuită cât pioasă: el vrea să-i redea Bisericii vocația ei primă și s-o statornicească de partea păcii, a iubirii aproapelui, a milosteniei, a fraternității, a celor săraci, sărmani și neînsemnați, a celor celebrați în Beatitudini. Dacă prelații catolici ar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la Nazaret - un sat a cărui existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea î!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge la putere - și încă pentru multă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un hamal năbădăios”13. Deoarece nu are partener, Sophia-Prounikos Își caută unul În zonele inferioare ale universului (ad inferiores partes), știind, și deplîngînd totodată acest lucru, că Tatăl nu-i aprobă fapta (sine bona voluntate patris) - care este, prin urmare, nelegiuită. Aici devine necesară o paranteză. Sophia, oricît de periferică ar fi poziția ei În Plinătatea eonilor, rămîne o ființă spirituală; mai mult decît atît, ea este exclusiv spirituală. O caracteristică a sistemelor pe care Jonas și alți specialiști le-au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pură pe care o primise de la Sophia. Totuși, această glorie hipercosmică Îl așează de drept În fruntea Arhonților: „Iată de ce s-a numit el Însuși Dumnezeu, căci era din cale afară de mîndru de locul de unde ieșise”42. Într-adevăr, „este nelegiuit În nebunia dintr-Însul, căci a grăit: «Eu sînt Dumnezeu și nu există alt dumnezeu În afară de mine», neștiutor cum este de izvorul lui, de locul de unde a venit”43. După ce creează Hebdomada planetară, Ialdabaot le dă planetelor masculine parteneri feminini
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
apostasia) lui Ialdabaot. Plină de rușine, se ascunde În Întunericul Ignoranței, pradă unor mișcări haotice 65. În acest moment, Ialdabaot-Authades (Trufașul) află de existența mamei sale, continuînd să ignore Însă ceea ce există dincolo de ea. Sophia izbucnește În plîns la vederea nelegiuitei lucrări a fiului ei. Divinul ei consort (Syzygos) o aude, și la intervenția celorlalți eoni și cu Îngăduința Spiritului Nepătruns (aoraton) se coboară pentru a Îndrepta lucrurile. În timpul acestei operații Sophia nu este reprimită În Pleromă, ci rămîne În așteptare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cerul său pe Enoh. Enoh scrie șaptezeci și șase de cărți cuprinzînd descrierea acestei Împărății cerești inferioare, iar astfel oamenii uită de cele șapte ceruri de sus, ale Tatălui. Mai mult, Enoh Își Învață fiii „rînduiala jertfelor și a ritualurilor nelegiuite”46. Tatăl hotărăște atunci să-l trimită pe Isus, Fiul care șade alături de el, pentru a dezvălui adevărul. Sathanas află de intențiile lui Dumnezeu și Îi trimite lui Moise bucăți din trei arbori, ca să facă din ele crucea lui Isus
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
întoarceri ale sentimentelor refulate? Salturi înapoi oarecum jenante în cronologia lui sapiens? Imaginea, cum am văzut, ține de un timp imobil, care este cel al afectivității, al religiosului și al morții. Acest timp ignoră construcțiile rațiunii și progresele tehnicii. Sigur, nelegiuiții nu mai sfărâmă ostiile în tabernacul ca să vadă dacă țâșnește din ele sângele lui Christos. Dar oare sărutarea statuilor, îngenuncherea și lumânările au dispărut din pelerinajele contemporanilor lui Einstein și Monod? Milioanele de oameni rezonabili care merg la Lourdes, la
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
umor, după un model francez plasat între Lettres persanes și Zadig ou le destin 2: „Nu este, așadar, nevoie să te duci atât de departe pentru a găsi inițiative; vechile fargade ne puteau îndemna: «să lăsăm pe necredincioși și încercările nelegiuite lui Ahriman», dar mintea persanilor noștri s-a dezrobit de mult de «Jachtul șsic!ț liturgic»3 și a îndrăznit lucruri mari pe care nu le-au îndrăznit nici apusenii”4. De la Paris, Odobescu adusese un număr considerabil de importante
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
jale să vezi vinul că se varsă, Ori în apă se preface și atunci s o bei cu foc. La Cotnarul vesel dacă, dus de al gâtului îndemn, Tu cu lacomi ochi vei face dealului cu vii oc ol, Suflete nelegiuite, fiu de iadul negru demn, Să vezi dealul că rămâne gol, ca viermele de gol. Și în încheiere câteva catrene L IX Când veni-va neagra moarte De pe lume ca să-i iee, Hotărât-au radicalii De băut Cotnar să i
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ale istoriei lumii, cu spiritul Noului Testament; nașterea, viața și moartea Domnului, pogorârea Duhului Sfânt, Biserica - vița încărcată de mlădițe; se încheie cu învățătura despre înviere, viața și moartea veșnică. Concluzia este de a se feri de ispitele de la cei nelegiuiți ce se află, uneori, chiar în Biserică și să se ridice la înălțimea numelui de creștin. „De aceea tu, crezând acestea, păzește-te de ispite, pentru că diavolul caută suflete care să piară împreună cu el [...] Urmează-i deci pe oamenii buni
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
treilea fiu, Thrasybulos, după o scurtă guvernare, hărțuit de lupte civile și de atacuri venite din afară, a fost alungat din funcția ce-o avea. Procles, tiranul din Epidaur 2, i-a suprimat pe mulți Într-un mod crud și nelegiuit șparanomisț, iar pe Timarchos, sosit din Atena la Epidaur Încărcat cu saci de bani, Îl primi cu căldură și amabilitate; apoi l-a ucis, iar cadavrul Închis Într-un coș a fost aruncat În mare. Execuția i-a fost Încredințată
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
oracolele să și le rostească”2. El se slujește de muritori ca de ajutoare și profeți și se cuvine așadar (E) să vegheze asupra lor și să-i ocrotească, nu care cumva, atunci când Își Îndeplinesc misiunea, să ajungă victima unor nelegiuiți. Iată dar de ce, fără a ascunde intenționat adevărul, prezenta oracolele sub o formă enigmatică, dar cu un aspect poetic, așa cum ai proceda cu o rază de lumină pe care o răsfrângi și pe care o Împrăștii În fascicule. În felul
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a lui Dumnezeu: "Gândurile Mele nu sunt gândurile voastre". Dumnezeu cheamă la cunoaștere astfel: "Căutați-L pe Domnul, / și când Îl veți afla, chemați-L; / iar când El Se va apropia de voi, / atunci să-și părăsească necredinciosul căile / și nelegiuitul sfaturile / și să se întoarcă la Domnul"240. O astfel de apropiere/cunoaștere este scopul adevăratei epistemologii creștine, pe care, altminteri, am relevat-o și în comentariul la teologia Părintelui Stăniloae, dar, evident, din perspectivă ortodoxă, asemănătoare, totuși, cu aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai călări ea de câteva ori recapitulativ, blocându-i coastele cu pulpele și împiedicându-l să respire. O îmbăta puterea nou descoperită, felul de a fi al amazoanelor reinventat de circumstanță la treisprezece ani. Îl pedepsea acum pentru toate incursiunile nelegiuite în făptura ei, ce-i mutaseră de colo-colo zidurile interioare, lăsând-o vraiște, de nu mai știa dacă se găsește înăuntrul sau în afara sinelui său, nici cine era ea de fapt și ce voia de la viață. Adevărul cu neputință de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în apa oceanului fața hâdă, hrănindu-se cu speranța că oglinzile mint; până când, sfâșiat de stânci, îngerul se despică în două jumătăți, un bărbat și o femeie, care încearcă în sărutul lor unificator să redescopere în roșul buzelor „sângele îngeresc nelegiuit”. Iar sângele „se varsă / de-a lungul trupurilor obosite / să dea un singur trup, / o formă arsă/ pe dinăuntru de văpăi cernite”. Alegoria aceasta baladescă deschide o căutare încheiată cu eșecul consemnat în Poemul exorcist: androginul lui Platon era grotesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
reprezentanții lor n-au uitat să-și arate originile, atunci când a fost cazul. Deputații răzeșilor din Moldova în Divanul Ad-hoc - câte un deputat ales în fiecare ținut - într-o ședință de la 21 decembrie 1857 își motivau propunerile „atingătoare de procesele nelegiuit hotărâte de la punerea în lucrare a Regulamentului Organic încoace" și prin aceea că, menționau ei, „clasa răzeșilor nu numai că reprezenta pe locuitorii băștinași ai României, dar din ei sunt și coborâtori din familiile cele mai ilustre, care făceau odată
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
este a Mitropolitului și Episcopilor eparhiați; - pe Episcop îl judecă Mitropolitul, cu toți episcopii împreună; - Mitropolitul și Episcopii judecă clerul eparhial, călugări, preoți, diaconi și țârcovnici, fiecare în eparhia sa; - de competența judecății bisericești atârnau chestiunile de căsătorie legiuită sau nelegiuită; - în toate asemenea chestiuni era oprit amestecul autorităților civile de orice grad: boieri mari și mici, pârcălabi, vatafi ținutuali, globnici, deșugubinari etc.; - se învoia celui asuprit de vreun cleric a prinde pe asupritor și a-l duce la Episcopul său
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
universului. Trebuie identificat adevăratul bine, care nu coincide cu bunurile materiale, limitate și insuficiente, ci cu Dumnezeu și, o dată stabilit faptul că Dumnezeu este supremul bine, trebuie evaluată adevărata natură a ceea ce oamenii numesc bine și rău, concluzia fiind că nelegiuiții care obțin succese în viață nu sînt în realitate decît niște nefericiți pentru că, deși doresc s-o facă, nu pot înfăptui binele fiindcă nu-l cunosc. Iar toate acestea se întîmplă sub cîrmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anatematisme și precedentele sale scrieri, ca și folosirea unei terminologii ambigue și imprudente. Mai dur e tonul folosit contra lui Teodoret, care îl criticase aspru pe Chiril pentru că folosea o terminologie eretică și plină de blasfemii și pentru că aducea înnoiri nelegiuitei doctrine a lui Apolinarie. în timp ce era arestat la Efes, a compus, în august sau septembrie 431, la cererea episcopilor care participau la sinod, o scurtă Explicație a celor douăsprezece capitole. Chiril justifică aici recurgerea la anatemă contra lui Nestorie, un
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
izvoare, dintre care unele vorbesc despre condamnarea erorilor origeniste la conciliul de la Constantinopol, în timp ce nici în documentele sinodale nu se găsește o mențiune în acest sens (doar canonul 11 arunca anatema în general asupra lui Origen și a operelor sale nelegiuite). în Palestina, actele conciliului care îl condamnase pe Origen au fost subscrise de toți episcopii, în afară de unul singur, în timp ce călugării origeniști din Noua Lavră au refuzat să se supună și au fost expulzați cu forța din dioceza Ierusalimului, fiind înlocuiți
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ACO I, 4, pp. 85-86; I, 1, 7, pp. 146-147 (către Alexandru); I, 1, 1, pp. 99-100 (adresate lui Chiril); I, 1, 7, pp. 161-162 (către Maximian din Constantinopol); I, 4, pp. 243-245 (mărturisirea de credință); Sever de Antiohia, Contra nelegiuitului gramatic III, 2, trad. lat. J. Lebon în CSCO 94, 10-11. Studii: G. Bardy, „Acace de Bérée et son rôle dans la controverse nestorienne”, în RevSR 18 (1938), pp. 20-44. 2. Macarie de Magnesia în 1876, C. Blondel a publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]