580 matches
-
din spate, așa că probabil o să aterizăm devreme și nu are nici cea mai mică șansă să vorbească cu Adam. Săraca de ea. Sper să nu-i ceară vreun autograf sau ceva de genul. Mă duc în spate și arunc brioșe nemâncate într-o pungă mare de plastic și strâng bani în plicuri albe de la irlandezi generoși, ca să îi pun în altă pungă pentru UNICEF. Apoi le smulg oamenilor căștile, deși filmul încă nu s-a terminat. Dar ce pot să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
partea lui Sevgin, doar cu o aglomerare de minarete, foișoare, loggii, terase, grădini suspendate, unde n-am intrat niciodată - ba am intrat, am să-ți povestesc când o veni vremea... Până acolo sunt în altă bolgie. O haită de câini nemâncați își cască boturile negre spre trupul meu semiîmbrăcat, răstignit în vârf de pari. După vreo douăzeci de metri de echilibristică printre capetele lunecoase ale pepenilor, care dimineața, cu vederea încă netrezită bine, mi-apar totdeauna surprinzător în cale, începe satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Nu sunt eu cel pe care-l cauți, i-aș spune cu toatè sinceritatea asta, dar viața mea e un șir nesfârșit de altgoritmi și click-uri, nu te merit! N-ai mâncat nimic, Matei, observând, îngrijorându-se pentru mine, cel nemâncat, sè-ți pun ceva pe-o farfurie! se ridicè și de pe masa plinè cu bunètèți rânduiește cu grijè pe-o farfurie, cașcaval, salam, ouè umplute, mie nu-mi plac ouèle umplute! dar cum sè-i spun când ea mi le așazè cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mâna ridicată. Nu-nțeleg nici azi: de ce? Doar nu apucasem să-i cer ca lumea. Oricum, când s-a dus Într-o sâmbătă În satul ei, iar luni n-a mai venit, eu unul m-am bucurat: cum adică, și nemâncat și bătut? Și uite-o pe Bălana... Nu știu cum o chema cu adevărat, așa-i zicea mama. S-o fi numind Bălan și nu mai știu cum (să zicem: Mașa)? Ori pentru că era bălană: părul galben-galben și ochi albaștri ca floarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mănâncă - scoate fata, că de nu... Zice: Da-ți spui curat, i-am dat drumu de-asară, de-alaltasară, de când o căzut - că drept În brață mi-o chicat, am dat agiutori’ la deshămat, i-am dat ceva de băut, că era nemâncată, săraca, am dus-o păn-la marginea pădurii și i-am zis: Amu, davai! Du-te un’-ei vidè cu ochii-naintea ochilor!... Îi mai dau on dos di mână: Cum era-mbrăcată?, zic. Zice: Nu prè era è-mbrăcățâcă, c-adica nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai atârnat la ele cu copilul, cum ar fi fost la una ca Roșioara, unde stătea Mugurel claie peste grămadă cu copiii ei care-l învățau să înjure și-l târau după ei pe maidane și pe cocioc, murdar și nemâncat toată ziua, de se îngălase și se gălbejise și se trăsese la față de n-ar mai fi avut mult până să-l bage-n spital, și chiar i-a spus Roșioarei că pasămite d-aia îi hrănește ea copiii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Au circuitele inversate, ăștia sunt, lasă-i în plata lor dacă nu vor să se culce, stinge-le lumina și lasă-i, mâine-dimineață n-o să tragă nimeni de ei să-i scoale să se ducă la masă, or să rămână nemâncați și tot spre răul lor dacă nu se duc nici la ore, că s-au lins pe bot de bani de buzunar și de ieșit în oraș, și tot așa, lasă-i și lasă-i, păstrându-ți cumpătul și mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Velicu cu tot cu fiu-său. Degeaba s-ar fi ținut cu nasul pe sus și s-ar fi crezut altceva decât este. Era la fel ca Roșioara până la urmă, chiar dacă asta atârna la mai mulți, iar copiii ei, tot trențăroși și nemâncați. Ce mai, trebuie să se miște și să se zbată să-și caute de lucru... Nu se zbătu prea mult până să nimerească, iarăși, într-o bucătărie. Bucătăria unui restaurant de astă dată. Asta ți-o fi soarta și norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
copiii ei. I-a crescut pe toți trei în necazuri și-n greutăți, singură-singurică, da’ altă dată când tanti Roșioara nu era aici, madam Belciu s-a strâmbat că dacă ăia s-or mai numi copii... Răpănoși și nespălați, și nemâncați, și răi, mâine-poimâine îi vezi că-ți dă în cap pe stradă să-ți ia geanta, că mai bine i-ar fi dat la stat să-i crească, putoarea ordinară, care ea s-a bucurat la pensia alimentară și alocația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
vezi, asta vroiam să-ți spun... Mai pune-ți bere, dragă, ce dacă te amețești? Te culci cu copilu’ aici. — Două pahare mi-e de ajuns. Mi-e că-mi vine rău... — Ai ajuns rău, Mirelo, tu, care duceai... Ești nemâncată, biata de tine. Ce? Ai postit? Vai de capu’ nostru! Ești nebună. Vrei să te-mbolnăvești? Te-ai tras, ai slăbit, arăți rău... — Las’ că nici tu nu ești prea grasă. — Da’ nu mi-am pus mintea să postesc, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lumea asta; parcă ar vrea să ghicească, să miroasă, înainte să i se spună... În vremea din urmă, Mugurel o învinovățea smiorcăindu-se-n draci că o spune lui tataie, nu doar pentru că-l ținea fără lumină și mai mult nemâncat, ci și pentru Petrișor; cine a pus-o să-i facă un frate? Nu-i trebuie, și așa le e greu, și uite că din pricina frățiorului ăstuia, nu mai dă nici tataie pe la ei... Ea îi spusese în câteva rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bârfele de alcov, făgăduielile de giuvaeruri, mirosul de otravă. Se aprinde, se agită, se entuziasmează. Seara, se lasă În voia fericirii de a fi iubită. Pentru Omar, viața e altceva, este plăcerea științei, știința plăcerii. Se trezește târziu, bea pe nemâncate tradiționala „dușcă de dimineață”, apoi se așază la masa de lucru, scrie, calculează, trasează linii și figuri, scrie iarăși, transcrie cine știe ce poem În cartea sa tainică. Noaptea, se duce la observatorul construit pe o colină din apropierea casei sale. Nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a amenințat-o că o spune la tată-său ca s-o bată și el, fetița, speriată, a fugit de-acasă să meargă la niște rude din satul vecin, la vreo patru kilometri distanță. Pe drum, tot mergând, bătută, plânsă, nemâncată că n-apucase să ia prânzul,a obosit și s-a așezat pe marginea drumului să se odihnească. În timpul acesta a trecut o căruță cu țigani. A văzut-o necăjită, s-au oprit, țiganca a coborât, s-a apropiat de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
glas: ― Ai luat masa? ― Încă nu, bâlbâi, surprins, Titu. ― Dacă-ți face plăcere, să mergem să mâncăm împreună! Deși foarte măgulit, tânărul răspunse că el ia masa la o familie ardeleană și, fiindcă n-a anunțat, oamenii I-ar aștepta nemâncați cine știe până când, încît n-ar vrea să... Nu s-ar fi prăpădit el de grija gazdelor, dacă nu s-ar fi sfiit să meargă cu Iuga la vreun restaurant mare, îmbrăcat slăbuț, cum era acuma. Purta un costum cam
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
amărăști și tu, că sunt eu destul de amărâtă, fire-ar a dracului! Costică nu luă în seamă cicăleala ei și, după ce se învîrti puțin prin casă și se hărțui cu câinii, se văită că i-e foame. ― Te trimite și nemâncat, să te hrănesc eu, că nu v-am hrănit destul! bufni baba Ioana. Vezi că-i mămăligă pe masă, învelită în prosop, și oala cu lapte pe vatră! Du-te și crapă pînă-i plesni! Bătrâna își văzu de ale ei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la Curtea Marțială. O să le spunem că ne-am făcut datoria. - Că dumneavoastră pierduserăți prea mult sânge, și aveați febră, și poate de aceea ne-ați cerut să reîncărcăm carabina, că nu mai știați pe ce lume sunteți, slăbit și nemâncat, și ostenit. Darie îi privi o dată, cu o mută exasperare, apoi zvârli țigarea și se ridică brusc. Se îndreptă hotărât către locotenent - Ce ne facem cu ei, domnule locotenent, că acum nu mai ascultă ordinele?... Locotenentul îl privi lung, ca și cum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
uiți la ea, parcă-i dracu. Uite-o ce pleoștită e, păi Dumnezeu nu bate cu bățu, vezi că tot mai e o dreptate în ceruri ? Vezi că tot mai e un Dumnezeu care a văzut că m-a ținut nemâncată atâta vreme și-n picioare la ușă ? După ce c-am bătut atâta amar de drum, m-a ținut la ușă cât am sunat, suna-i-ar creierii, că-mi tremura picioarele de foame și-mi venea leșin de la lingurea... Cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici nu s-a uitat la mine, și-acu se face că nu-nțelege... Blestemat să fie ăla de-o mai pune picioru în casa asta !... Dar-ar dracu-n tine, Vulpeo, că m-ai ținut aici, în picioare și nemâncată, dar-ar boala-n tine, să te-nzdrăvenești când oi zice io ! Să ajungi să-ți dea cu lingurița în gură, cum ajunsese mă-ta... — Ei, madam Delcă, ce faci, ce faci, lasă paltonul... Lasă paltonul, doar n-oi vrea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și aprinde paie-n cap ! Și mai o oprea, mai îi dădea iară drumu, era și fete cu ei, ba una, ba alta, așa a venit ș-aia d-a luat-o Tudor de nevastă la urmă. Anca. O mâță nemâncată, când a venit mai era elevă, mi-a spus chiar madam Ioaniu că familia ei avusese niște probleme, mai cum avusese și ei, și se întreba madam Ioaniu, adică o fi știut mă-sa la fata asta unde vine ? Adică
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o Împart de 15 ani, comentînd povestea. Au scos dintr-un dulap o sticlă de vin și și-au amintit cum arăta directorul cînd a venit În teatru. Un limbric, n-avea cu ce să-și acopere ciolanele alea de nemîncat. Bă, futu-l În cur pe mă-sa, putea să ne spună: Astă seară nu se ține spectacolul, dar veniți și stați dracului aici cu mine, nu să ne mintă și să ne Închidă aici. SÎntem prizonierii unui tîmpit. Măcar să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uita (ce ne facem cu ăștia, că sînt la fel de tîmpiți ca ăia dinainte? iar de mințit, mint și mai mult); povești despre nu știu ce neamuri Îndepărtate care se ceartă ca chiorii pe niște moșteniri și pe averi (nu că ar fi nemîncați); remedii din medicina populară pentru niște boli clasice; și alea-alea și toate celelalte și Încă alte cîteva asemenea. Discuția nu are haz; de multe ori n-are răbdare să asculte, Îmi ia vorba din gură și termină el ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
aceasta putea fi doar o iluzie. — Dacă n-ar mai bea, ar fi alt om, urmă Diane. O, aș vrea să faceți ceva pentru George! Preotul o privi cu ochii lui luminoși. Se simțea obosit și flămând. Stătuse în biserică, nemâncat, de la cinci și jumătate dimineața. Îi răspunse: Nu pot. Ba puteți. Chemați-l! Porunciți-i să vină să vă vadă. — Nu va veni. — Ba da. E genul de lucru care l-ar amuza. — L-ar amuza! Crezi c-ar veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a dus spre prispă, s-a așezat cu gesturi și icnet bătrânești și, după ce i-a privit pe rând, a deschis vorba: Păi, cum să fie? Ca la orice examen... Lume multă - cu cățel cu purcel - agitată, plângăreață, disperată, nedormită, nemâncată... Ca în Iad. Și tu ce ai făcut? - a întrebat Maranda. Am făcut și eu ce a făcut toată lumea. Adică? - a întrebat nerăbdător de astă dată, Toaibă. Adică am dat lucrări scrise și pe urmă o comisie ne-a ascultat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
masură. Adoptați un ritm lent. Respirația să curgă normal, fără nici o jenă. unii maeștri recomandă ca respirația să se facă pe gură și cât mai incet. Respirația pe gură nu se practică seara, deoarece produce insomnie . respirațiile se practică pe nemâncate sau la distanță mare de mese. una din condițiile care garantează reușita respirațiilor este continuitatea. Avantajele respirației : plămânii, sângele, creierul sunt întinerite și umplute cu sănătate starea psihică se îmbunatațește, omul își recapătă voioșia și optimismul glandele cu secretie interna
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Și mă duc, mă duc la deal, Să mă dau cu sania. Altam Bianca Clasa a IX-a NECUVÂNTĂTOARE... Un cățeluș orfan... Mergea încet și trist pe stradă Un cățeluș plin de zăpadă. Cu părul ud, cârlionțat, De multe zile nemâncat... Avea, cred eu, câteva luni, În cap, doi ochișori nebuni, Era maro cu alb, frumos, Dar foarte slab, piele și os. Cu nasul lui mic, de cățel, Zăpadă-adulmeca, nițel... Voia să știe,-mi dau eu seama, Pe unde, oare,-i
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]