1,077 matches
-
destule toate prin câte am trecut. Sau ai senzația că noi am dus o viață de boemi, așa cum se vede din fotografii? Da. Fotografiile au mai și mascat întotdeauna realitatea. La fotograf, clientul se putea îmbrăca frumos. Lua hainele alea nemțești pe el și le ținea până era tras în chip. Atâta. Adică minute. După care omul revenea repede, în hainele lui de toate zilele. Revenea la normal, cum s-ar spune. Era trasul ăsta în chip ca o ieșire din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apropie cu urări de bun venit. Palmer începu să aprindă grăbit lămpile. Honor Klein își îndreptă atenția spre Antonia, răspunzând pe îndelete întrebărilor ei despre călătorie și ceață, într-o manieră care mi se păru, în sfârșit, prin meticulozitate, foarte nemțească. 9 Mă durea capul înfernal. Plecasem de la ei devreme, refuzând invitația lor insistentă de a rămâne la cină, iar apoi petrecusem jumătate din noapte bând whisky, așa că, atunci când am plecat de la birou, încă mă simțeam rău, aveam greață și eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
snobi. Îi puteam încredința misiunea de a face vizite, dar nu și pe aceea de a face degustări și am constatat că următoarea mea întâlnire importantă era pe 30 ianuarie, când trebuia să mă duc să încerc niște vin alb nemțesc pe care încă îl comercializam în cantitate mică. Firește, totdeauna îl consultam pe Mytten, din politețe, iar uneori chiar îi ascultam sfatul privitor la ce să cumpăr, dar directorul unei mici firme de comerț cu vinuri are tendința de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Am mai dat câteva telefoane, între care și la poliție ca să mă interesez de accidentele care avuseseră loc, dar totul a fost în zadar. După ora unsprezece a sunat telefonul dar era Mytten care vrea să mă întrebe despre vinul nemțesc. Eram supărat și îngrijorat peste măsură, la un pas de nebunie. Antonia nu era genul de femeie care să dispară din senin și, fără voia mea, îmi treceau prin minte imagini în care o vedeam zăcând pe un pat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se purta are ceva nobil, de pildă, modul În care pocnește din călcâie și face o plecăciune dacă Îi arunci o monedă În pălăria de pe trotuar. Însă, din moment ce n-am bani rusești, iar Dabor, cel mult un pumn de monezi nemțești, n-am reușit să-mi dau seama dacă a fost Într-adevăr căpitan În armata lui Wrangel și și-a pierdut toți banii pe care Îi avea asupra lui la jocurile de noroc, atunci când a evadat - spre Feodosiya, Sevastopol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
naționaliste a secțiunii militante din Partidul Social-Democrat. Chiar și imnul lor era unul naționalist - „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ A fost adoptat În pofida opoziției sale. Era satisfăcut de faptul că pașaportul din buzunarul lui era englezesc, iar harta din geamantan - una nemțească. Cumpărase pașaportul Într-o mică papetărie de lângă British Museum, ținută de un polonez. Îi fusese Înmânat peste măsuța de ceai, În salonul din spate, și bărbatul subțiratic, cu pete pe față, al cărui nume deja Îl uitase, se scuzase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru soția lui... — Intră. Maiorul Petkovici stătea la birou, cu fața spre ușă. Era scund, subțirel, cu trăsături ascuțite, și purta pince-nez. Probabil că exista o câtime de sânge străin În familia lui, căci avea părul blond. Citea o carte nemțească Învechită despre strategia militară și-și hrănea câinele cu bucățele de cârnat. Ninici se uită cu invidie la focul care duduia. — Ei, ce este? Întrebă maiorul iritat, ca un dascăl deranjat În timp ce corecta temele elevilor săi. — A sunat șeful poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și conținea instrucțiuni detaliate pentru un prânz În trei, care să fie servit fierbinte În camera maiorului la unu și jumătate „ Ia aminte, dumneata ești responsabil!“, se spunea În Încheiere. Când Ninici părăsi Încăperea, maiorul Petkovici citea iarăși cartea lui nemțească și Învechită despre strategie și Își hrănea câinele cu bucăți de cârnat. 2. Coral Musker adormise mult Înainte ca trenul să ajungă la Budapesta. Când Myatt Își extrase un braț amorțit de sub capul ei, tânăra se trezi Într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
care o văzuse În vagonul-restaurant. — Nu va fi nici o distracție să stăm blocați aici, spuse el. Ar putea dura ore Întregi până vor aduce o altă locomotivă. Ce-ați zice să Împărțim o mașină până la Belgrad? — E o invitație? — Una nemțească, se grăbi Myatt să spună. — Dar eu n-am un sfanț. Femeia se Întoarse și făcu un gest cu mâna: — Domnule Savory, veniți să Împărțim o mașină. Veți plăti și partea mea, nu-i așa? Domnul Savory Își făcu loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
linoleumul cu pătrățele al prăvăliei, strângând de peste tot doze și sticle. Le punea pe tejghea - care fusese spălată și lustruită cu Flash, pentru a șterge urmele succesului ei violent și dulceag -, în ordine: întâi cutiile de Pilsner, apoi berile cehoslovace, nemțești, austriece și locale; urmau cele ezoterice: Elephant din Danemarca, Wildebeeste din Africa de Sud, Simpatico și Sol din Mexic, niște Gulder nigerian, cutii înalte și argintii de Sapporo japonez, ba chiar și un set de patru doze dintr-o bere obscură, Black
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ne ovaționa frenetic. 2. vasele de laborator, cât de sofisticate, se fac una-două zob. În boxa Țăcănitului, al cărui tată era chimist și director de institut, am deschis prin august, seara, zeci de cutii brune, verzui și bej, cu înscrisuri nemțești și franțuzești, am scos dinăuntru obiecte din sticlă nemaivăzute, boluri mari, fragile, cu forme ciudate, prelungite cu tuburi subțiri și spiralate prin care, credeam noi, puteau țâșni polimeri. Țăcănitu’ aranja vasele pe rafturi, ne înarma pe toți cu bolovani pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
burta. De mititei mergeau la harbuzării sau mai veneau la oraș, să păzească în piață. Numai câtă mămăligă trebuia să le facă la ăștia... Și pe urmă voia să ne ia ochii cu accentul lui, cu tot felul de citate nemțești, ha-ha-ha... Mă-sa era aproape analfabetă, ca toate neamurile lui, n-a ajuns să calce în casa Pârvuleștilor. A fost și-o condiție la însurătoare, să nu aducă vreunul de-ai lui, să nu meargă să-i vadă. Le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plângi, femeie, ne-om întâlni noi...”. Te-ai uitat vreodată în ochii unuia care moare? - Cine mai știe... Maică-mea spune că, atunci când s-a dus taică-meu, i-a zis că-l așteaptă tată-său, dar tânăr, cu pălărie nemțească și haină închisă până-n gât, și băieții din armată, că-i fac așa cu mâna, închină cu sticla de ambrozie, că-i o scară coborâtă din tavan și pe-aia o să urce, „iaca, îs gras, poate mă ține...”. Dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ei pentru Serviciu importanța călătoriei domnișoarei Magda Demetrescu, miss România din 1929, la Galverston, în America, unde va concura pentru titlul de miss Univers. Vreme de cinci ani Leonard Bîlbîie și-a pierdut vremea făcînd muncă de birou, citind gazete nemțești și italiene, tăind din ziare articole care ar fi putut interesa pe analiștii Serviciului, subliniind pasajele ce priveau țara ori oamenii politici ai ei. Desigur, n-a fost doar atît. Din cînd în cînd, ore de așteptare în fața unei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit, o cană de porțelan cu cioc, o oglindă cojită în cîteva locuri, dulapul cu o singură ușă, o litografie decupată dintr-o revistă nemțească înfățișînd Cornul de Aur, vîrîtă sub sticlă într-o ramă ciuruită de cari. Fără masă și fără scaun. Nu este decît un loc de dormit. N-avea la el decît un sac de mînă cu strictul necesar. Se gîndise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce face dreapta, cînd e zăpăceală toată lumea prosperă!" Nu era chiar așa, dar asta era impresia, părerea generală. Părerea asta se forma îndeosebi din pricina gazetelor. Tot gazetele erau la mijloc! Reclame de automobile umpleau cîte o jumătate de pagină, firmele nemțești și franțuzești se întreceau la reducerea de prețuri și la avantaje, simțind că există bani, dar că nu se crease încă necesitatea, bunăstarea de cele mai multe ori lenevește omul, mai ales cînd n-a fost obișnuit cu ea, cînd se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta nu însemna că toată lumea era vinovată. Aici autorii programului, îi privi pe sub sprîncene, străduindu-se să pară absorbit de text, îl urmăreau la fel de încordați și de interesați în reacții, autorii programului se despărțeau de Mackensen, generalul avea puterea armatei nemțești în mînă și toți supușii erau dușmani, se despărțeau și aruncau cea mai otrăvită momeală toți aveți o parte de vină, dar numai unii vor fi socotiți vinovați și vor plăti. Cine consimte, cine sprijină programul nu că va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
albaștri mai ales măritați cu oameni de bună condiție, negustori de preferat? O patrulă călare ori doi-trei agenți în civil de-ai lui Parizianu, pălării pleoștite care se văd de la o poștă, raglan de Sherlock Holmes ori mai nou, balonseide nemțești, lungi ca niște anterie, în preajma locului de întîlnire știut, ar face bucățele-bucățele toată articulația asta ciudată care îi aducea aminte de experiența domnului profesor Schmeltzer. Dar el nu putea acționa, nu putea face nimic. Treaba lui a fost și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lumină roșu-gălbui tremură pe panourile de lemn și pe podeaua cu dale de piatră. Doar ăștia cinci, spune doamna Clark, plictisiți și ținuți înăuntru de ploaie. Shelley și compania. Își citeau pe rând unii altora dintr-o colecție de povești nemțești cu fantome intitulată Fantasmagoriana. — Lordul Byron, spune doamna Clark, nu putea suferi cartea. Byron le-a zis că era mai mult talent acolo în încăpere decât în toată cartea. Le-a spus că oricare dintre ei ar fi putut scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
măcelarului din colț. Domnul Giosan n-avea nevoie de ele. Ambele picioare Îi erau Întregi. Prevăzător Însă, omul le-a cumpărat și le-a pus bine. Le lustruiește din când În când. Nu se știe niciodată și, apoi, e lucru nemțesc. De sărbători nu o uită pe binefăcătoarea sa. Și-a adorat tatăl. Era iubit și de vecinii din bloc. Le repara aparatele de radio, ceasurile, brichetele. La Înmormântare s-a vorbit foarte frumos despre el. Ploua mărunt. Cineva număra coroanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bănățeni, ca și poetul, dar acest oraș nu avea nici pe departe În urechile localnicilor rezonanța pe care o avea Viena. Căci doar la Viena se putea naște un mecanic În stare să pornească o fabrica de cherestea cu motoare nemțești ajutat doar de șase muncitori care nu știau nici ei o boabă românește, și cu care se mândrea toată lumea: de la călugări la mireni. Dichtungen und Briefe a fost cartea de căpătâi a Alidei care trăise printre oameni care nu auziseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tulburări în Europa, se purta mult mai consecvent și mai nobil față de supușii lui saxoni. Legile din Saxonia condamnau orice adulter cu tăierea capului; nu discut originea acestei legi barbare, care pare mai potrivită cu gelozia italiană decît cu răbdarea nemțească. Nenorocitul care a încălcat această lege este condamnat. Augustus trebuia să semneze condamnarea la moarte; dar el era sensibil la iubire și umanitate, așa încît grație pe vinovat și abrogă o lege care-l condamna tacit pe el însuși. Comportamentul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
țară șvabă. „Pierdut“ În mai multe sensuri, Între care acela că șvabii nu-și mai vorbeau dialectul german, preferînd limba ungurească. Generația părinților mei o rupea Încă binișor pe șvăbește, În schimb, a mea nu mai știa o boabă de nemțească. Vorbea numai maghiara, pe care am deprins-o și eu destul de repede de pe ulițe, de la joacă. Marea majoritate a numelor de familie erau Însă pur germane: Müller, Merk, Schaffner, Geiger, Fischer, Mesmer, Tepfenhart, Baumgar tner, Napholz, Werner, Alt, Schwarz, Reiss
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cultivării viței și al stoarcerii vinului nemții l-au adus din Valea Dunării Superioare și de pe țărmurile Mării Suabiei. Pare se că, În Europa, vița-de-vie nu răzbate la nord de linia care unește Tokaj cu Sătmarul, ținut unde oricare așezare nemțească ar fi putut să-și sape boierește un iaz pe care să-l umple cu vin. Nu departe de Rătești, către est, răznite de la șoseaua principală, Întîlneai trei colonii de șvabi care vorbeau curent germana lor de secol al XVIII
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
față de moșu’ Ștefan, o poveste și cu cel de al doilea război unde fusese recrutat În 1943, la patruzeci și șapte de ani, ca auxiliar al trupelor germane. Îl trimisese Într-acolo administrația lui Horthy pentru buna cunoaștere a limbii nemțești Încă din vremea focului din ’14-’18, cînd el fusese Înrolat de austrieci, nu de unguri, selectat direct din regimentele de gardă imperială de la Viena unde și făcea cătănia. Am stat prea puțin În preajma lui ca să-mi fi rămas mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]