813 matches
-
sare e tăcerea închisă în faldurile umede de dorință ale scoicii, violentă este doar clipa contrarie, hymnul este în ciocul păsării, în versurile de cristal se reflectă stelele, culegi curcubeul, Belladonna, Ciumăfaia, partea vie a ființei de partea miraculoasă. În nemișcare se petrece timpul, în iris, în oglinda în care nu se mai reflectă decît valul. Sîmburele este amar de dulce, colțul de stîncă e ca o stea la roata Carului Mare. Trezește-mă în grație, în lumea dinafara înlăuntrului ploii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
iminenței morții și a neputinței de a împiedica deznodământul, dar și întrebările mute pe care și le adresează omul, fără a primi răspuns: “Cobor, inert și palid, în neagra-mpărăție, / Cobor, oră cu oră și an cu an. Străbat / Tăcerea, Nemișcarea ... și-o rece reverie. Nimic nu simt. Ciudata-ncercare s-a-ncheiat. / Ce-i viața? Am fost tânăr? Bătrân? Un oarecine? / Iubire? Soare? - Unde-s? Treci, trup abandonat. / Rotește-te spre-adâncuri. Porți vidul în retine / Și-n jur uitarea crește mai densă
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
oprindu-se din când în când. De câte ori nu l-a pomenit pe Tudor Cristache, omul care îi astâmpăra foamea! Își mângâie cu privirea costumul, apoi sfâșie de alte câteva ori coama dealului. Cascada adunase frunze ruginii și părea cufundată în nemișcare. Păstrase același ritm, spuma ochiului din vale era ca o mireasă tomnatică, ușor melancolică. Și pe Ilona acel loc o legăna între prezent și trecut. Știa că a stat acolo, pe piatră, într-o noapte tulbure, de vară. În rest
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
florile dantelei ridicate mai sus de genunchi /să își lase gleznele / pulpa fină/ să sărute fără opreliști / marea / era frumoasă / i-o spuneam în gând /cu flăcări de vulcan rostogolite în mine/ peste apele atât de mult timp stătute în nemișcare / pe alveolele unei inimi /despre care nici nu știam că există / da / era frumoasă/ îi șopteam că e frumoasă / reinventam frumosul sub pupilele mele/ ca și cămașa de in subțire care îi acoperea sânii / dezmierdându-i în formă de poem
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
și de apus. La răsărit, imaginea stâncii de pe care răsare este estompată de strălucirea lui. În partea opusă răsăritului cerul este senin, marea este albastră, dealurile și stâncile sunt clare, începând să strălucească. Căldura se intensifică. Natura pare cuprinsă de nemișcare. Mișcarea valurilor este o legănare lină, un ușor clipocit se sparge de țărm, pescărușii nu mai zboară, se lasă legănați ușor de valuri, alții se odihnesc pe acoperișul restaurantului vecin cu plaja, unul stă pe plajă, mândru de prada lui
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
nuanțe uimitoare. Jumătate de mare are culoare verde-argintie, cealaltă dinspre răsărit are culoare albastră. Ca și în răsăritul soarelui pe mare se manifestă o fâșie de lumină argintie, dar mult mai palidă decât cea din răsărit. Totul este cuprins de nemișcare, marea pare că dormitează, clipocitul ei se lovește firav de țărm, stoluri de pescăruși se adună pe țărm, pregătindu-se parcă de somn. Soarele începe să își piardă din strălucire, stâncile devin alb-gălbui. Dealurile din partea de vest încep să se
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
vii se-aud glasuri în văzduh, peste secolii pustii, venind de la sfântu’ duh. luna urcă spre zenit, în corole de minuni, în azur nemărginit în caleașca cu nebuni. uită, uită morții care ies aeve din morminte și se plimbă-n nemișcare, prin poeme de cuvinte. eu sunt aură și vis, toamnele mă rup la oase, iernile mă țin închis între friguri și angoase. dă-mi o liră, măi orfeu, să iau câmpii și să cânt, să miros a floare eu peste
DĂ-MI O LIRĂ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367941_a_369270]
-
mână, pentru ca roatele vehicolului ce cară la deal povara lor de vreo trei ani, spre a se alcătui în conținut fizic ființa livrească în care bat peste patru sute de inimi de artiști, să se învârtă când începeau a ședea în nemișcare! Nu pe absolut toți protagoniștii cărții acesteia îi agreează Maria Burcă, dar din momet ce pe toți îi iubesc eu și îi sădesc în grădina sufletului meu, ca pe flori (cât de mulți alții nu sunt încă încorporați în summum
MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366881_a_368210]
-
cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe de rost, cuvânt cu cuvânt, Sfânta Evanghelie de la Matei ori de la Ioan, ori câte o epistolă, mai ales epistola Sfântului Iacob. Mâncarea, puțină, slabă și mizerabilă, lipsa de aer, nemișcarea, a făcut din bieții deținuți niște ființe albe-albăstrui, ca niște stafii, slăbiți pe dinafară dar tari pe dinlăuntru, cu nădejdea că nu vom muri în această necropolă a Aiudului, unde, totuși, mulți și-au încheiat viața aceasta pământească, între care
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe de rost, cuvânt cu cuvânt, Sfânta Evanghelie de la Matei ori de la Ioan, ori câte o epistolă, mai ales epistola Sfântului Iacob. Mâncarea, puțină, slabă și mizerabilă, lipsa de aer, nemișcarea, a făcut din bieții deținuți niște ființe albe-albăstrui, ca niște stafii, slăbiți pe dinafară dar tari pe dinlăuntru, cu nădejdea că nu vom muri în această necropolă a Aiudului, unde, totuși, mulți și-au încheiat viața aceasta pământească, între care
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Clipa și-ntinde aripa sub frumosul din tine ce respiră în mine. E timpul luminii pentru noi, dragoste! Sub a zărilor ardoare și-a îmbrățișării nemișcare într-o iarnă înfloritoare pe ramuri de visare, ninge mângâierea ta peste izvorul dăruirii mele sub creșterea-descreșterea inimilor noastre în unda întinderilor-emoții; Fiindcă, aurul privirii tale străluce pe corpul meu ca cea mai perfectă lucrare ... în mișcare! Referință Bibliografică: Sculptură
SCULPTURĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367029_a_368358]
-
o nouă zi/ ale cărei culori/ inevitabil/ ar trebui schimbate.../ O nouă zi/ la fel de/ veche...” Asemenea lui Nichita Stănescu, Corina Petrescu pune un foarte mare accent, în versurile sale, pe vizual. În poezia „Destin” de exemplu, imaginea clepsidrelor „uitate în nemișcare;/ sticle/ în care/ nisipul/ curge numai/ o/ singură/ dată/ și numai/ într-un/ singur/ sens” amintește de picturile lui Salvador Dali. Poeta înțelege, la fel ca și Nichita Stănescu, în „Cu o ușoară nostalgie”, zădărnicia luptei cu timpul. Clepsiderele Corinei
MEDITATII LIRICE IN STIL MODERN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 170 din 19 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367240_a_368569]
-
de divinitate... Nu mai știm de ceas! Cât timp ne aflam în fața unui tablou aveam impresia că timpul încremenea. Ne mișcam cumva în afara timpului, alunecam pe pardoselile sălilor; figurile din tablouri aveau timpul oprit în loc și ni se părea fascinantă nemișcarea lor. După spusele unui monah, artistul trebuie să facă ceea ce-i place, să-i placă ceea ce a făcut; să nu-i pese de nimeni și de nimic, adică de cei care l-ar putea împiedica în lucrul său. Da, artiștii
MUZEUL METROPOLITAN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 24 din 24 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/368435_a_369764]
-
mine știu că a rămas în lumea definită ca fiind cea care trebuie uitată măcinată aparent macerată mișcă spre mine brațul lung și greu al amintirilor sferelor de bucurie în care eram... eram și sunt - paradoxul personal al zilei cruntă nemișcare mă cuprinde și încep a vorbi cu pereții albi ai camerei când ei se plictisesc un păianjen grațios țese pânza mișcările-i sunt repezi le simt voluptatea chiar dacă schema e aparent logică ceva se pierde sau pierd eu în șirul
ANUNŢ TĂCUT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363762_a_365091]
-
fel de negre abisuri la expirarea timpului Uluite maree afectate își trăgeau sufletul dincolo de orizontul fără cuvinte De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Lumina murise mătușa căzuse din pod durerea ploua durerea se-ngrămădea O baltă de nemișcare - Treptele scării atinseră lucioase furtuna de mușchi tornada de oase picura calm Își terminase misiunea în negura nopții în cătunul cu tei vii și ceapă pe sfoară acolo să dizolve inimi solitare în cimitirul cel vesel pe al cărui zid
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
înviat în zadar, însă încerc și mă străduiesc să nu fie așa!... Simt, observ și constat cu multă amărăciune că încă în mine nu a murit mândria, orgoliul,vanitatea, egoismul, păcatul și matima; în schimb zac în nesimțire, adormire și nemișcarea fapta cea bună, smerenia, milostenia, ascultarea, postul și rugăciunea!... Și în aceste condiții aflându-mă vin și îi cer ajutorul Preaînaltului, Bunului și Milostivului Dumnezeu - Care toate le poate celui ce crede în el, fiindcă El pe „cele neputincioase le
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350339_a_351668]
-
și de a topi în creuzetul creativității o indicibilă savoare și originalitate. Văzute de aproape, văzute din lăuntrul lor, luminoase și sigure, ele persistă și dau un aer de puritate și de încredere. Alura de natură vie, perfect exprimată în nemișcare, noblețea atitudinii artistice, totdeauna de o eleganță demnă și reținută, starea de frumusețe lăuntrică, subliniată cu discreție de curcubeu, fac din expoziția Ioanei nu doar o reușită indiscutabilă, ci și un veritabil punct de reper pentru ceea ce azi, dar și
NOBLETE SI VALOARE de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348170_a_349499]
-
în spatele meu, Alerg și nu pot să mă ajung. Nici tu nu mă mai aștepti, pleci de nebună, Lunatică, te cheamă stelele plutind Cu rochiile albe peste păduri. Ninsorile nu mai vin, păsările nu mai pleacă, Învelindu-mi singurătatea în nemișcare Sub o cupolă de care se lovesc îngerii. Mi se împletesc răsucite gândurile Ca un colac copt de sărbători Pe care vi-l împart vouă celor flămânzi. Cuvintele-mi rămân pentru un poem-rugăciune Prin care să mă lepăd de mine
POEM PRIN CARE MĂ LEPĂD DE MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361796_a_363125]
-
Publicat în: Ediția nr. 372 din 07 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului NOAPTE DE PRIMĂVARĂ Trandafirii de culoare sângerii Asemănători cu buzele fierbinți, Îmi creează infinite reverii Tablouri de copii cuminți. Chipul tău îmi e imaculat Stând în fața mea în nemișcare, Nici nu cred că e adevărat Când eu te știu în depărtare. N-am cui să spun că nu te văd Și dorul îmi tot dă târcoale, Ceea ce mă face să cred Că visurile mele vor deveni reale. Va fi
NOAPTE DE PRIMĂVARĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361858_a_363187]
-
pe lângă tine femeie singura cale de a rămâne am plătit pentru asta tu nu râzi citești înainte.” Poem cu simțul răspunderii „m-am rătăcit în codrul urban o lamentație înăbușită e halta asta care arde într-o sclipitoare viteză a nemișcării ațipit este gestul tău voluptos de zilele trecute dar poți să te joci de-a mușcătura lămâii ca să-i lași fără continuitate pe ceilalți cu propriul gât înjugat la inelele logicii pot să înțeleg mirosul de tutun de pe coridor și
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
cuvinte în vers în poezie cu sens evident uneori contrar rațiunii entitate nonexistență experiența senzorială plan metafizic plan fizic dificultățile ontologiei orizont apofantic dificultăți antologie apofantică agnosticism ființa în forma negativă forma pozitivă deplina legitimitate iar suntem furați ființă neființă nemișcare focul și ființa pământul și neființa deschidere metafizică planuri reconstructive dualism metafizicul și fizicul calea convingerii calea opiniei semnificații de tip gnoseologic cosmologia sfârșește în eschatologie în fizică în fiziologie în psihologie în opoziția dintre cald și rece. Referință Bibliografică
COSMOLOGIA SFÂRŞEŞTE ÎN ESCHATOLOGIE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364924_a_366253]
-
am mai rămas, aceasta speranța a firii neobosite. Am plecat în căutarea memoriei. MODERNITATE Nu câte umbre au căzut peste vatra, sau câte ceruri am căutat vară, si mai ales nu atunci, mai degrabă acum, în bătaia argumentului imaginar, odată cu nemișcarea alegerii. One, twice, three times Go back and recreate the sense of humour. Tot ceea ce a mai rămas de oftat înaintea lumii. Rural bygones. Mihaela CRISTESCU Sydney, May 2016 Referință Bibliografica: ARS POETICA / Mihaela Cristescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ARS POETICA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366367_a_367696]
-
un colț de răi pierdut Și nu văd decât un gol imens. În jur, casele par mici și sărăcăcioase, Decolorate de timpul nemilos, Cocoșate de veri aride și ierni aspre, Abia le mai aud respirația bolnăvicioasa. Miroase a bătrânețe, a nemișcare, a tăcere, a neputința, a nimic. Doar icoane, tablouri cu fețe triste, Moartea ce-și pune pecetea pe pereții caselor, Pe unde suflete-a mai secerat. Totul e tăcere, pustiu, gol, uitare. Unde e satul ce eu l-am lăsat
SATUL MEU BATRAN SI UITAT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365632_a_366961]
-
absurd la note de jazz. Un iz greoi de mâncare Îmi gâdilă impertinent mirosul Ducandu-ma cu gândul La stomacele înfometate și zgomotoase. Al meu îmi spune categoric Că refuză să digere, Că e satul deja de atâta stat Și nemișcare, și nimic. Plictiseală și monotonia Își duc viața cu mine azi, Deși nu le-am chemat Nu știu ce au cu mine. Tare aș vrea să-și găsească alt partener Pentru totdeauna. Referință Bibliografica: Monotonie / Eleonora Stoicescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MONOTONIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366128_a_367457]
-
fix și sare... ce ciudată! Un strigăt lung, sfâșietor, răzbate dintr-o dată, este regretul viselor din noaptea înstelată. Ș-atunci când prada-i devorată, Ea pleacă iar, călcând ușor, șireată, iute și vicleană, cu ochi avizi, sclipind de amor. Urmează aceeași nemișcare, o așteptare de moment, fixându-și prada, iarăși sare, și-o devorează apoi, lent. BIANCA Era zi de primăvară când ne-am cunoscut ziua noastră a femeii, cândva, mai demult. Mă dusesem hotărâtă să o înfiez și-am văzut-o
FELINĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351796_a_353125]