3,831 matches
-
vârfurile degetelor trec de linia blugilor, apoi, se oprește. Nu știe dacă să continue, cred că e surprins că nu-l oprește nimeni. Și eu sunt la fel de surprinsă. Ia uite, îi aud vocea hârșâită, chiar e beată. Stăm câteva clipe nemișcați. Mi se pare că tot universul se reduce la mâna aia pe mine. De ce nu reacționez? Apoi, nu știu cum, cheile îmi cad din geantă sau, poate, din buzunar. Cineva le ridică. Mâna taximetristu lui încă e pe mine și atunci mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
văzut aripa strânsă ghemotoc undeva în fața mea. Apoi pilotul a strigat Ține picioarele ridicate. Singurele cuvinte pe care le-a rostit. Apoi pământul care se apropia cu viteză. Sau noi de el. Apoi impactul. Pentru o secundă am rămas blocată. Nemișcată. O secundă în care am încercat să înțeleg ce s-a întâmplat. Am dat cu fundul de pământ mai tare ca niciodată. Am căzut de la o distanță cam de o sută de metri. Cădere liberă. Nu simt nimic. Nici o durere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ea de fapt auzea și vedea totul, ca o zgripțuroaică. Auzea și vedea totul și prin somn. Înaintă, pășind pe vârfuri, până la celălalt pat. Obișnuită cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cămașa umezită prin somn, încălță bocanci rămași de la bărbatu-su și potrivindu-și pe cap baticul de mătase, ca un ultim semn de cochetărie, se strecură pe nesimțite deschizând încetișor ușa.. Ajunsă în întunericul și mai greu din tindă, rămase nemișcată, cu obrazul încins, cu ochii înăspriți de ezitare, așteptare și nerăbdare. În cele din urmă respiră adânc, hotărâtă. Știa că dacă s-ar fi întors și ar fi trezit-o pe bătrână să-i spună ce simte, ce-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
după direcția vântului, fără să ridice capul, și coborî ca-ntr-o fântână, în întunericul din cabina proiectoarelor. Conurile de lumină îndreptate spre scenă făceau de acolo, de jos, bezna de nepătruns. Se înălță întinzând gâtul și rămase câteva clipe nemișcat, ținând tot cerul negru în spate. La picioarele lui, parchetul strălucea presărat cu talc. Perechile se roteau lenevos sub serpentinele și ghirlandele multicolore atârnate de tavan. Ce mare crescuse această sală, ca oamenii să fie atât de mărunți! I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care-i bagă zilnic pe coș ca pe Astrid, să nu vezi din ei decât un nor de fum negru și rânced care urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața golită de sânge, cuprinsă de sudoarea morții, cu pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum și cărbune. Ședea și-l privea, ședea și-l privea, nu-și mai lua ochii de la el. Fața aceea cu cât o privea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dezmierdătoare, chemându-l spre ea și apărându-l de acea amenințare urâtă, cu atât mai cumplită cu cât țâșnea chiar din el. Prostule, îi zâmbi, zăpăcindu-l cu unduirea dulce din glasul ei. De ce dai buzna fără să bați? Stai nemișcat acolo! îi porunci. Vin de la depou! L-au prins pe taică-tu, vru să spună, dar îi pieri vocea. Apa clăbucită, răspândind mirosul trupului ei, i se scurgea pe umeri în minusculele explozii solare, și toată beția aceea lâncedă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
lipit de perete, în colțul dintre celălalt perete, îmbrăcat în faianță, și ușă i se păru că distinge răsuflarea obosită, șuierătoare a celui care urcase scările. Ssst! duse fata un deget la gură și-i făcu semn să stea acolo, nemișcat. Ușa pocni, lovindu-l în umăr. În clipa aceea o auzi pe Irina țipând. Era un țipăt scurt și ascuțit, de spaimă și rușine. Ah! Te-n mă-ta, putoare! mugi bărbatul apăsat, și, lăsându-l fără echilibru pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
făceau bine.. După ce chibzui o clipă, doctorul acceptă. Irina și mama rămaseră pe culoar. Doi infirmieri bătrâni veniră c-o masă de tablă, pe roți, îl întinseră deasupra și-l băgară în sala de operații. Pe-o altă tablă-nvelită-n mușama, nemișcat ca un mort, acoperit c-un cearșaf, sta moș Țurcanu. Slăbise atât de mult, că nu-l mai recunoșteai. El, care semăna cu un urs de Dorna, voinic și plin de cutezanță, se făcuse acum sau așa i se păruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mamă! Capul mecanicului zăcea, cu ochii micșorați și pupilele sticloase surpate în valul de albeață, atât de aproape, că-l putea atinge. Își privi brațul legat cu-o feșă neagră, ca o banderolă, cu acul înfipt. Rămase lungit pe spate, nemișcat, cu fața-n sus, privind în tavan. Pulsul! O sută douăzeci... Tavanul se surpă într-o zvârcolire spasmodică. Puzderie de pete galbene, portocalii, roșii și albastre veniră peste el. Tencuiala plesni, se bulbucă și se-mbucă în pâlpâiri rotunde, închipuind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
împrejur, parcă ar fi căutat ceva de care să se-agațe mai repede. Ea veni să-l sprijine. El, șmecher, o-nlănțui cu brațul și-o sărută. O sărută pripit, nici măcar nu-i nimeri gura. Ea se feri, apoi rămase nemișcată cu ochii pe cer. Când s-a făcut noapte! Ai văzut? Tu ești steaua norocoasă! Lasă prostiile! Să vorbim serios! Aș vrea să am acum un munte de flori! Să te-ngrop într-un munte de flori. Fugi de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stadion când se înscrie golul final sau la ieșirea din cinematograf, duminica seara, când cele trei uși sar în lături, și prin ele țâșnește tăvălugul negru al mulțimii. Ce-i? Ce s-a-ntâmplat? Cum nu-și putură răspunde, rămaseră nemișcați, strâns lipiți unul de altul, cu urechile și toate simțurile inundate de mișcarea aceea dezordonată și inexplicabilă, din ce în ce mai frenetică și vastă, ce se întindea și se-ntinse, cuprinzând curând întreg orașul și țara. CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de nesomn, bătrâna, moartă de oboseală, se prelinse ca un stâlp putrezit în pământ și prin somn simțea cum pământul, bun și iertător, se lipește de ea, moale ca un leagăn; o trage în jos în întunericul plin de lumini nemișcate, și-o umple de liniște, ca altădată, demult, atât de demult, că uitase, și somnul nu avea moartea în el. Punea capul jos și-ncepea să zboare. Trupul său măcinat, brațele vlăguite și ochii istoviți, care deslușeau tot mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Gonea așa, săltând și-naintând prin valurile nămeților, scuturându-și coarnele rămurate în aerul încărcat de cristale, făcând să răsune tot cerul, ca un candelabru. Alerga dorind să trimită vestea înaintea lui. Cerboaica surâse, dar nu-i ieși în întâmpinare. Așteptă nemișcată în patul alb, pe cerga mițoasă, cu ochii pe geamul înfrigurat sub ninsoare. O izbitură, scurtă, zgudui ușa. Se ridică și-i deschise. Stătea în prag cu ramurile coarnelor ajungându-i până la umeri, nările umflate și botul negru plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu furtună, în iarbă. Și atunci? - Iuhuuu! Iuhuuu... - Ce-o fi asta ? - Ăștia sunt copiii din sat. Rostogolește-te, rostogolește-te repede, altfel... Copiii din sat. Văzuse și el câțiva, cățărându-se în pomul lui. Unde să se rostogolească? Rămase nemișcat. Chiotul se auzea din ce în ce mai aproape, însoțit de zgomotul pașilor în fugă. Un ștrengar cu nas cârn, pantaloni scurți și cămașă în carouri, răsări ca din pământ, lângă buturugă. Nu, nu,nu!! O mușcătură zdravănă, câțiva stropi pe bărbie și amica
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
loc. Indiferent de vreme, pe frig, ploaie sau caniculă, de la primele ore ale zilei, stă mereu la porțile parcului. Tăcută, cu ziarele-cotidian ale orașului nostru așezate ordonat pe brațul drept, cu privirea țintuită în pământ, rămâne așa ore în șir, nemișcată ca o statuie. Azi nu mai poartă gluga pe cap, căci vremea s-a mai încălzit și pot să-o privesc acum în voie. Chip îngândurat, dar cu linii fine, angelice, aș putea spune. Oamenii, puțini la număr la acest
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
așa că În afară de abecedar, nu-și pierdea timpul decât având grijă de gâștele care o mai luau razna, ieșind pe malul gârlei și de bobocul cu piciorușul oblojit de mama sa. Legase și o bucată de lemn subțirică să țină piciorul nemișcat. Pâinișoara o mâncau Împreună. Ținea bobocul găsit În mărăciniș aproape de satul vecin, numai la sânul său și-l hrănea din mâna lui. Într-o lună era vindecat dar tot mai șchiopăta. Mai avea el și o altă meteahnă, nu mânca
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
puișor?” „- Eu mă gândesc la mama!” „- Așa este cel mai bine!” Se pare că, pentru moment, Clara și-a epuizat „stocul” de întrebări. Tocmai a descoperit un fluture mare, cu aripi roșii, pătate cu puncte albe și cerculețe negre. Stă nemișcat pe o frunză de hamei sălbatic, ivit pe tufișurile din marginea pădurii. Îl studiază atent, parcă temându-se să mai vorbească. Se teme să nu-l sperie, ori poate că face un efort tăcut, dar intens, de a găsi un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
moment mai potrivit un dinte de otravă rezervat Bărzăunului. Curioasă din fire însă, nu-și putea alunga deloc din minte gîndul la tăblițele descoperite de Bărzăun. Dar dacă pe o tăbliță din astea e planul comorii? își zise ea, rămînînd nemișcată în coada cazmalei, cu ochii țintă la Bărzăun. Acesta, gîndind că ar fi putut-o supăra pe biata fată vorbindu-i de moarte, ridică fruntea, închise un ochi în care se strecurase o picătură de sudoare și începu să rîdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apropia de rîul din munți. Se opri lîngă un izvor și se aplecă să bea apă... Era o apă așa de limpede și de lină!... Deodată îi făcu impresia că din seninul apei îl privesc ochii Ilincăi. Stătu cîteva clipe nemișcat, pentru a nu speria imaginea dragă din luciul apei, trăind tot mai intens vraja unei împliniri pe care n-o putea avea decît în vis. Dar ce frumos știa să viseze Bărzăunul! Iar oglinda apei îl chema cu o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
văd bosumflat și să nu mai aud că te-ai mai certat vreodată cu Nuțu! Tu ești un băiat deștept și poți înțelege fără prea multe vorbe. Ne cunoaștem doar de-atîta amar de vreme! E clar? Tomiță rămase cîteva clipe nemișcat și nespus de contrariat, apoi, sub povara privirilor încruntate ale Ilincăi, răspunse automat, ca și cum nu el era cel ce vorbea: Am înțeles, Ilinca... și te rog să mă ierți... și... să nu fii supărată pe mine. Cum să fiu supărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
maurului cu sânge corcit pe regele lui, Rodrigo, pe regele Spaniei... Să revenim la Musa. Musa ibn Nusayr nu moare de mâna lui Tariq. Îl așteaptă în întuneric, în spatele porților închise, în liniștea grădinii neluminate de făclii, îl așteaptă, așteaptă nemișcat, cum nemișcați sunt toți călăreții lui, ale căror contururi se reflectă în lamele lustruite de Tayyib. L-a omorât? Tipic feminin. Să trecem peste luptă și să sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a pus să-i jure
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sânge corcit pe regele lui, Rodrigo, pe regele Spaniei... Să revenim la Musa. Musa ibn Nusayr nu moare de mâna lui Tariq. Îl așteaptă în întuneric, în spatele porților închise, în liniștea grădinii neluminate de făclii, îl așteaptă, așteaptă nemișcat, cum nemișcați sunt toți călăreții lui, ale căror contururi se reflectă în lamele lustruite de Tayyib. L-a omorât? Tipic feminin. Să trecem peste luptă și să sărim la final. L-a omorât? Nu, l-a pus să-i jure credință, cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Stick-ul. Profund destabilizator. Cheiasoluțiahaosul. Până acum, David a gândit, întotdeauna, în probleme și soluții. În dualități. Ce se întâmplă însă dacă problema și soluția se confundă? Ce se întâmplă dacă răspunsul generează, la rândul lui, haos? Subversiv, documentul „alx“ stă nemișcat, amorțit, aparent cuminte în inima stick-ului, dormitând alene în timp ce David iese de la metrou, închide iPOD ul, deschide cu greutate ușa unui bloc, ia liftul până la etajul cinci, sună la apartamentul 20, vorbește cu o doamnă fără vârstă care-i dă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
dar puiul hămesit nu dădea semne că avea să se sature prea curînd. Erau acolo, la doi pași de dușmanul lor de moarte, și știa că pierduse definitiv controlul asupra soartei ei și a puiuțului. Dar lupul continua să stea nemișcat, privindu-i cu seninătate. Și vocea lui îi susura melodios în urechi. Și puiul era viu și nevătămat. Și toate astea la un loc erau mai mult decît putea ea înțelege. Întoarse capul după căprior. Acesta rămăsese în dosul tufișurilor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]