9,222 matches
-
la mine, cînd treceam prin fața casei ei deveneam cel mai fericit om din lume. Dacă mă gîndesc bine, o iubeam și pe Ada, o fetiță de seama mea, venită de la București. Ne jucam în nasturi, avea vocea nazonată și ceva neobișnuit în mers. Făcea mereu pași de dans! Însă adevăratele legături "sexuale" le aveam cu Profira, servitoarea. Ea mă lăsa s-o "aud". Un adevărat ritual! Cînd se făcea noapte coboram împreună scările (stam într-o haltă, la etaj) pe întuneric
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
iau din nou la pieptul/ Lor plin de pene și-n aripi le strâng./ în timp ce ele cu delicatețe/ Le trag pe frunte nimburile-adânc!". Prin intermediul reveriei, poetul reface contactul cu intimitatea lucrurilor, asumându-și realitatea imediată la nivel senzorial, printr-o neobișnuită capacitate perceptivă, ce impregnează întregul univers cu o magie a culorilor, formelor, aromelor celor mai diverse și mai inconstante. Criticul Al. Cistelecan vorbește chiar despre instaurea unei ambianțe impregnate de panerotism, în care lucrurile cele mai disparate se află într-
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
în spume (1972, Cluj, pe zidul ce desparte Calea Turzii de Cimitirul Házsongárd) căderea în film la prima vedere pare o nimica toată la a doua parcă ar fi o adâncire în ceva deja de demult știut apoi devine din ce în ce mai neobișnuit de te scoate pe neobservate din apele tale și prins în mrejele ei uiți de unde ai pornit laptele fuge pe plită țigarea te arde la degete aura agoniza ca un copil însetat o ușă plângea fără milă se derula filmul
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
-i nimic, așa fac toți. dar tu te-ai întors iar pentru asta o să-ți toarcem un giulgiu frumos. mulțumesc, am răspuns. eram obosit, eram norocos. * * * erau trei costume negre și din fiecare ieșea gîtul lui ca de var și neobișnuit de înalt. înaintau umăr la umăr, zguduind asfaltul. gulerele lor perfect întinse și pregătite parcă pentru a te-ngheța nu mișcau deloc în viscolul de-afară. în casă îl așteptau cu mîncarea pregătită de mai bine de-un ceas. cînd
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
înseamnă neliniște), a fost cel care a avut firescul sentiment de solidaritate, nu de etnie, ci de omenie și curajul să coboare din autocar, după mine, tremurând de indignare și să declare, împotriva "sentinței de partid", cu o voce guturală, neobișnuit de puternică pentru el: "Dacă nu merge poetul Horia Gane, nu merg nici eu!" În sfârșit, a urmat puțintică tevatură, s-a încercat convingerea lui Florin că eu nu merit un loc în autocarul cu scriitori dar autoritățile, neavând încotro
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
poezia mea finală! * Și iar îmi amintesc. Întotdeauna începeam o poezie, mecanismul îmi era declanșat ca prain farmec de un cuvînt, un cuvînt ce pînă atunci, deși-l repetasem, vorbind, de mii de ori, sau îl citisem, nu avea nimic neobișnuit. Și deodată, n-am înțeles nici acum de ce acest cuvînt mi se “releva”, îl “vedeam”, îl “auzeam” pentru prima dată altfel, neobișnuit de proaspăt, de ciudat, de străin parcă de limbajul meu de om. Parcă l-ar fi șoptit, cu
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
cuvînt ce pînă atunci, deși-l repetasem, vorbind, de mii de ori, sau îl citisem, nu avea nimic neobișnuit. Și deodată, n-am înțeles nici acum de ce acest cuvînt mi se “releva”, îl “vedeam”, îl “auzeam” pentru prima dată altfel, neobișnuit de proaspăt, de ciudat, de străin parcă de limbajul meu de om. Parcă l-ar fi șoptit, cu gura lui “virginală”, un înger sosit anume pentru asta lîngă urechea și sufletul meu. Și de la acest cuvînt orbitor, nemaiîntîlnit (deși-l
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
reprezentînd partidele înscrise la tribunal după data de 9 februarie. Observatorii stăteau la balcon și n-aveau dreptul să participe la discuții. Și totuși, în seara de 13 martie, telespectatorii au putut vedea, în obișnuita retransmitere a ședinței, o scenă neobișnuită: un orator de la balcon, care se adresa adunării fără microfon, bazîndu-se exclusiv pe resursele vocii sale! “Domnule președinte, Onorat Consiliu, Îngăduiți-mi înainte de toate să vă cer scuze pentru faptul că vă vorbesc de sus. (Rîsete) Mă numesc Ștefan Cazimir
Cine era? by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13010_a_14335]
-
digestia și, asta-i situația!, defecarea! Într-un cuvînt, fiziologia. Pentru început, să vedem cum arată limba unui personaj dostoievskian. E vorba de Piotr Stepanovici din Demonii. „Ai impresia la un moment dat că limba lui are o conformație specială, neobișnuit de lungă și subțire, foarte roșie, cu vîrful extrem de ascuțit și într-o continuă mișcare automată.” Ca să nu trișez, voi adăuga că aici, în cazul lui Piotr Stepanovici, limba e descrisă nu în funcția ei digestivă, ci fonetică. Dar cu
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
o înțelesesem! Însă, repet, tot ce știam în clipa aceea, tot ce înțelesesem am uitat imediat. Altădată, tot după-amiaza, și tot după ce băusem votcă, am redescoperit lumina în spatele casei, de fapt al magaziei, în iarbă. Iarăși căpătasem o percepțe vizuală neobișnuită. Iarba era un fleac, puteam s-o număr! Lumina, lumina aceea ce-mi lăsa amintirea unui secret înțeles și pierdut! Și chiar cînd înțelegeam, în aceeași secundă mă dubla gîndul că nu mai putea comunica ceea ce-mi părea atît
Clocotul minuscul al luminii pe obiecte by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13791_a_15116]
-
rolurile: Angela Marinescu întreabă și Cornel Regman își definește opțiunile estetice. E reprodus și comentat un fragment dintr-un caiet de versuri din secolul XIX (evident, autentic) etc. Addenda amestecă, pe lîngă fragmente (pseudo-)critice, și definiții stranii pentru cuvinte neobișnuite: "birlic - bancnotă de 1 dolar american", "intitluit - ascuns în titlu", "revlon - puțin gudron", "tăticăreală - combinație reușită între tată și văicăreală" etc. Lumea din Șapte poeme civilizatoare se dezagregă în secvențe independente. Fiecare din ele poate fi definită astfel: "o numim
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
specialiștii. Înclinația către sport dă și nota specifică vestimentației neozeelandeze. Hainele de fiecare zi servesc la fel de bine la excursiile prin pădure, la jocul de golf sau la alunecatul pe role. O femeie cu tocuri înalte e o imagine cu totul neobișnuită pe-aici. În schimb mersul desculț e foarte banal (văd mult mai des oameni fără încălțăminte decît inși cu telefoane mobile). O mulțime, și nu numai sportivii, poartă cămășile celor de la All Black, echipa națională de rugby. Tricourile în culorile
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
Poezii II De data aceasta, am dat peste un poet despre care mi se pare că "iese" dintre ceilalți. Horia Gane face parte dintr-o generație mai matură, mai discretă, și să zicem, mai valoroasă. Horia Gane are o biografie neobișnuită, cu o copilărie urmărită de spectrul pogromului, se refugiază în nordul Moldovei și apoi la Bacău, lucrează ca muncitor în cadrul procesului de reeducare operat de comuniști, iar acum e pensionar la București, aproape împăcat cu lumea, și aproape senin. Cel
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
lucrările (devenite clasice) pe care le-a realizat în cursul ultimilor 40 de ani, ba chiar cu o tentativă de a consemna concret ";modele" muzicale desprinse din piesele volumului oponenților săi. - În al treilea rând volumul captivează prin compoziția sa neobișnuită. O jumătate din el e ";pură" literatură - iată și motivul pentru care prezentarea sa își găsește locul în paginile acestei reviste. Mai exact: fiecare capitol se divide în două subcapitole, A și B. Primul, A, descrie evenimente legate de lucrul
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
VI A și XII A, pe care le-am prezentat mai sus.) Cel de-al doilea, B, tratează la rece, segment cu segment și din toate unghiurile imaginabile în acest moment, un gen muzical unic și ";bizar": danțul (sic). Este neobișnuit ca etnomuzicologii să-și dezvăluie procedurile de anchetă și să etaleze datele empirice pe care și-au fondat cercetarea; de obicei, ei își enunță doar concluziile, contând pe o convenție profesională unanim acceptată: cititorii le acordă creditul de a fi
O carte despre România by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14228_a_15553]
-
bruma. Erau niște cristale împletite atât de complicat, de un geometru subtil, căzând în aer în linie dreaptă, fără să danseze în inele repezi, direct din albastrul întunecat al cerului din orașul marțial, Stockholm. În limba laponilor din Suedia există neobișnuit de multe cuvinte pentru a denumi zăpada, felul ei de a se lipi de pământ, de a străluci, de a se întuneca, de a cădea, de a dansa, de a se învolbura pe neașteptate, de a se deplasa în spirale
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
neconvențională, în prezența celei codificate, îmbătrânite ca instrument al puterii și convențiilor sociale. Încă de la intrare mă atrăsese un portret de femeie - era ca și cum aș fi cunoscut-o pe femeia tăcută al cărei păr roșu îi cădea într-un fel neobișnuit pe chip. Puteam să-i văd ochii, buzele și obrajii, deși fața ei se găsea în spatele unei păduri dese sau a unor gratii de fier. În mijlocul frunții ei strălucea un cristal, ochiul al treilea, lucirea adâncă a adevăratului simț al
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
orașul de adopție, Stockholm, numindu-l: «orașul meu marțial». Regele Karl al XII-lea joacă un rol esențial în carte - ca ființă umană nu ca războinic, el reunind pasiunea și marea libertate." Metro * "O carte minunată. Sentimente autentice. Impresionante narațiuni. Neobișnuite unghiuri de contemplare și observații remarcabile. Profundă filozofie a vieții. Și o limbă poetică fabuloasă. Limba care te face să uiți că e vorba de un roman, că ai în mână o carte destul de groasă de proză. Savurezi cu adevărat
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
pe vocalele suedeze. Dacă mi s-ar permite să fac o petrecere la Gabriela Melinescu acasă, aș invita: un animal de noapte, un magician din Lublin, pe Isaac Bashevis Singer, pe Chagall și chiar pe Doamna cu coasă. Ce istorii neobișnuite s-ar auzi! Ce ființe ciudate și înaripate ar pluti prin cameră! Aproape de viață, aproape de moarte. Exact ca în noua carte a lui Melinescu. Ea este născută în România, leagănul suprarealismului. Suprarealismul este moștenirea ei maternă. Expressen * "Melinescu a devenit
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
oraș pătruns de un farmec discret și difuz, ezitînd, ca și amintirea, între real și ficțiune. „Bucureștiul - spune Sergiu Singer - este fermecător, iar secretul acestui farmec durabil este ascuns adînc. încercînd să dezvălui acest secret, descoperi mai întîi o lumină neobișnuită, care colorează pomii și acoperișurile, revărsîndu-se pe toate planurile și dăruind florilor o strălucire magică". Realul înseamnă un oraș pe care îl știm cu toții, cu clădiri ușor de recunoscut în fotografiile din carte, ficțiunea se compune lent din alăturarea petecelor
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]
-
a lămurit, pe larg, asupra întregii activități școlare. Era, în toate privințele, un bun învățător; examenele au decurs cu multă vioiciune, iar băieții erau bine pregătiți. Orgoliul meu național a fost, cu această ocazie, flatat într-un mod cu totul neobișnuit. Uitându-mă la lucrările de caligrafie ale băieților, am constatat că unul din ei găsise cu cale să scrie numele celor mai mari orașe din Europa. Cuvântul Copenhaga era reluat de mai multe ori și am vrut să știu dacă
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
august). Dar... să scrii nu numai “Regele”, “Majestatea Să” dar până și pronumele referitroare la el cu majuscula, ceea ce nu se face decât pt Iisus Hristos ?! La urma urmei, a fost un om destul de obișnuit pus într-o situație foarte neobișnuită. Un om relativ bun dar relativ slab (dar cu unele pusee de energie). Un om sub vremuri, nu un om care își pune pecetea asupra vremurilor (ex: Alexandru cel Mare sau Napoleon, aflați la putere cam la aceeași vârstă). A
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
muzicianul este un preot iar templul în care oficiază este sala de concert. El este de altă părere: „Fără îndoială că e confortabil să cânți în sala de concert. Dar atmosfera e cu totul alta când cânți într-un loc neobișnuit.“ La 24 de ani, și-a cumpărat un ghid minimal de conversație care avea undeva, la sfârșit, alfabetul coreean și care, după cum spune el, nu e chiar atât de complicat pe cât pare la prima vedere. Și uite așa, descoperind alfabetul
Între Stradivarius şi alfabetul coreean by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82602_a_83927]
-
ea. Cand nu aveam ce să-i povestesc, scoteam de la naftalina un vis sau o amintire din copilărie. Ea îmi trimitea stări, crâmpeie, fantasme, muzica. Mailurile astea au construit o punte deasupra prăpastiei dintre noi, care se măsură în ani neobișnuit de mulți și în distanțe mult prea greu de parcurs. La început nu părea să ne unească altceva decât o pasiune comună, descoperită întâmplător, pentru românul lui Mircea Eliade, Maitreyi. Apoi am călătorit pe puntea asta, fiecare în viață celuilalt
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
și - astfel - gata de a face ceva. De mare bunsimt textul tău, frumos! Foarte frumos! Chiar mă gândeam zilele trecute de ce noi românii facem filme atât de reușite. Poate pt că la noi viața e atat de bogată în întâmplări neobișnuite, încât de multe ori nici nu trebuie să fii mare geniu ca să faci un film cu români! Mie mi-a plăcut mult filmul, în ciuda ritmului leeent :)) Mi s-a părut că a redat universul de dincolo cât de bine poate
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]