1,301 matches
-
potențare a forțelor și o sporire a valorilor naționale”. Din acest curent fac parte, în opinia lui Vulcănescu, N. Iorga, A.C. Cuza, C.Z. Codreanu, O. Goga, M. Manoilescu, P. Șeicaru, V. Băncilă, E. Bernea, M. Polihroniade etc. c. Umanismul neoclasic, „umanist, universalist, echilibrat și spiritualist” a fost adoptat de Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Mihail Sebastian, Constantin Noica. d. O ultimă categorie, reprezentată de Lucian Blaga sau Stelian Mateescu, refuzând vreuna din doctrinele religioase instituite
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A110 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN PĂMÂNTUL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (03.03.2014) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371082_a_372411]
-
și al culorii, în mod misterios, nu-l părăsesc niciodată. Și mai este un fel de mister pe care puțini îl bănuiesc. Un mister ce depășește cu mult problema formei perfecte, a coloritului generos și stăpânit, a modelelor clasice și neoclasice. Când ai crede că totul a fost exprimat despre Femeie, mai rămân infinit de multe de spus și de dezvăluit... Se spune că artiștii nu iubesc ca oamenii de rând. Dacă marea poezie este o poezie a nefericirii, este pentru că
FLOAREA CĂRBUNE-ALCHIMIA FRUMOSULUI ÎN GRAFICA ŞI PICTURA LUI MIHAI CĂTRUNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 645 din 06 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346381_a_347710]
-
Cine deschide orice carte a lui Tudor Vianu, întânlește în permanență atitudinea unui poet liric lucid care caută drumul dintre poezie și adevăr. El pune accent pe zonele luminoase ale sufletului, pe stările majore de vis cert, fără lavele subconștientului. Neoclasicul Tudor Vianu îl gusta și pe Rilke, dar nu-l disprețuia nici pe Homer, apreciindu-i simbolul epopeilor, încălzindu-se la focul poemelor gigantice. Tematic poetul scrie poeme cu notații și simboluri filozofice, cu imagini exotice de călătorie, cu autohtone
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
în 1859, de prințul Hohenzollern în 1866; locuință mărită și reamenajată, devastată de un incendiu în 1927 și reconstruită de Carol II (avînd forma de U, cu două aripi laterale înconjurînd un corp de construcție, cu o decorație interioară compozită, neoclasică, neobizantină și în stilul Renașterii italiene...). Ceremonia inaugurală a clădirii restaurate de Carol II, la care asistă și Morand, exprimă reușita regelui, însă arată și carențele legitimității sale. Citind relatarea observatorului francez din 1935, credibilitatea suveranului apare sub semnul întrebării
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ani. Acestea locuiesc în București, în vilele din cartierul Primăverii; primăvara și toamna sînt frumoase pe aceste alei mărginite de grădini; reprezentanții lor lucrează în institute instalate în vechi case boierești construite la sfîrșitul secolului al XIX-lea în stil neoclasic, cu colonade stucate și plafoane înalte. Culoarele drepte ale noilor ministere sau ale sediului Guvernului sînt măsurate cu pași mari, în lung și în lat. Institutele se aliniază, separate de grădini, pe Șoseaua Kisseleff. Orașul este curat, îngrijit de echipe
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a arăta lumii strălucirea unei epoci. Clădirile de pe malul stîng al Dîmboviței sînt curățate, rase; dispar mai mult de douăzeci de biserici, se lungește lista locuințelor princiare demolate. Apare noul centru, palatul lui Ceaușescu și Bulevardul Socialismului, mărginit de imobile neoclasice. Ceaușescu evocă un Acropolis, lumea vorbește de un "paranopolis". Stilul palatului prezidențial nu poate fi definit. Mediile occidentale vorbesc de un model stalinist sau mussolinian, iar publicul este strivit de prezența unei clădiri albe care domină împrejurimile și se agață
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
ce mă privește, mi-am confecționat în ultimii zece ani un dezabuzat hobby mediatic din revenirea, iar și iar, fără zăbavă și fără speranță, la dinozaurii cu picamere, seceri și ciocane, urcați cîndva, în epoci de aur, pe nobila arhitravă neoclasică a Universității ieșene, și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor care ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea jos? De asta-i arde unui rector acum? Nu vedeți ce...? Dar mozaicul de pe Prefectură (fost comitet județean
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vecerniilor siciliene. La Galeria Națională de Artă din Romă este expus un tablou al pictorului Francesco Hayez, realizat de acesta în anul 1846 și care are ca temă mișcarea I Vespri Siciliani. Stilul și manieră de execuție a tabloului sunt neoclasice. Valoarea tabloului constă în reluarea unei teme medievale care a avut un profund caracter patriotic și risorgimental. Deși nu este prima grand opéra a lui Verdi (prima sa opera de acest gen fiind Jersualem,adaptare a unei alte creații a
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mari), industriași, bancheri, negustori (cu alte cuvinte, burghezi de felurite calibre) și, paradoxal, măcar pentru o scurtă perioadă a carierei lor, artiști boemi. Iar pentru ca deruta să fie completă, În armata dandy a Franței se Înrolează o mulțime de scriitori neoclasici, romantici din toate valurile, vajnici reprezentanți ai realismului, dar și parnasieni și simboliști. Într-o epocă ea Însăși tulbure, nu mai puțin șocante sunt volutele, ezitările În a adopta sau a schimba un stil, de care dau dovadă celebritățile artistice
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe decadenții dandy, cu precădere pe scriitori, lucrurile sunt ceva mai nuanțate. Anatema pe care „radicalii” o ridică Împotriva clasicismului, a realismului sau naturalismului nu stârnește același ecou În paginile tuturor. Vom observa cu surprindere cum, de pildă, o briză neoclasică adie prin opera multor dandy ai vremilor crepusculare. Teoreticienii decadentismului și ai dandysmului se Întâlnesc Însă de aceeași parte a baricadei În clipa când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tratatele militare o numesc „țara nimănui”. Spațiu incert dintre fronturi, interval ambiguu, neutru, loc al tuturor intersecților posibile, al lui și-și. Nu ne va mira așadar dacă În paginile ce urmează se Întâlnesc fără a se Înfrunta dandy-i neoclasici cu cei ai avangardei, neoromanticii cu expresioniștii, autori și personaje deopotrivă, aflați uneori, ca niște giruete, În bătaia tuturor adierilor sau furtunilor. Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă tc "Țara nimănui \: Între neoclasicism și avangardă " „După esteți și decadenți, n-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Europa, cu atât mai mult cu cât În marile culturi (Anglia, Franța, Germania, Italia, Austria, Rusia) cauzele se nuanțează cu mare acuratețe. Preluând ideea din scurta istorie a dandysmului realizată În Masculin singulier..., să precizăm că În Anglia acest „dandysm neoclasic” se regrupează În jurul stilului posteduardian, apărut Înainte de primul război mondial. Max Beerbohm, Osbert Sitwell, Brian Howard, Harold Acton sau Cecil Beaton s-au aflat În preajma „clanului Wilde”, dar nu au făcut parte din el. Epoca pe care o trăiesc e
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai temperați, mai conservatori, cu mici puseuri de anarhism (pentru bon ton), detașat-ironici, dar fără sarcasm și fără a sufoca audiența cu paradoxuri. Un dandysm de adevărați gentlemani. „Această nouă generație de bani gata imprimă nota specifică a unui dandysm neoclasic, unde Îndestularea și bogăția ș...ț se Învecinează cu un soi de indiferență În fața hazardului vieții, unde gustul avangardelor europene se asortează cu o Înclinație naturală pentru defazarea nonșalantă, pentru un anacronism delicat.” 1 Constatare perfect valabilă și pentru dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ț se Învecinează cu un soi de indiferență În fața hazardului vieții, unde gustul avangardelor europene se asortează cu o Înclinație naturală pentru defazarea nonșalantă, pentru un anacronism delicat.” 1 Constatare perfect valabilă și pentru dandy-i francezi seduși de valul neoclasic. Pe toate meridianele, fie că ne aflăm la Londra, Paris, Viena, Madrid, Berlin sau Buenos Aires, una dintre formele predilecte de manifestare a dandysmului neoclasic, dincolo de numele persoanelor (sau personajelor), dincolo de numeroasele aluzii mitologice În conversații, dincolo de elementele de recuzită care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pentru un anacronism delicat.” 1 Constatare perfect valabilă și pentru dandy-i francezi seduși de valul neoclasic. Pe toate meridianele, fie că ne aflăm la Londra, Paris, Viena, Madrid, Berlin sau Buenos Aires, una dintre formele predilecte de manifestare a dandysmului neoclasic, dincolo de numele persoanelor (sau personajelor), dincolo de numeroasele aluzii mitologice În conversații, dincolo de elementele de recuzită care asigură interioarelor (de obicei, saloane) un aer rafinat vetust, este efebismul. Formă, dar și substanță, comportament erotic, dar și viziune, filosofie a iubirii ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
du refoulé, și, În fine, contestatarii anticipați de duhul avangardei, În sânul cărora se detașează două tendințe, dacă ar fi să Îi dăm dreptate Marylènei Delbourg-Delphis: „În transformarea brutală a peisajului ideologic apare totuși un nou dandysm, paralel cu cel neoclasic, care ar face să se reaprindă - dacă nu și-ar fi atins deja apogeul - melancolia acelor fashionables, transformând sentimentul neputinței În criză de conștiință, exacerbat și narcisic, cu atât mai intens cu cât oglinzile au dispărut. Pornind de aici, se
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în preajma celui de-al doilea război; cu înclinații de moralist, cultivă maxima și paradoxul, pastelul neoclasic, catrenul umoristic. Produce, cu elan artizanal, pantume în special (ceea ce speră, cu naivitate, să-l singularizeze în peisajul literar), rondeluri și sonete, modeste altfel și departe de turnura impecabilă ce o pretinde genul. De regăsit frecvent în periodice, pseudonimul favorit
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
ciclu, de opt simpozioane, „Tendințe 1933”, cu teme enunțate frecvent sub formă interogativă; s-a deschis cu Soluțiile crizei [economice]; au mai urmat: Autarhie?, Sensul vieții în literatura contemporană, Dictatură?, Neoclasicism? - aici a prezidat Tudor Vianu, iar despre diferitele manifestări neoclasice au vorbit Mircea Vulcănescu (Jean Cocteau și zădărniciile virtuozității), Dan Botta (Vasile Pârvan), Paul Sterian (Picasso), Horia Teodoru (Le Corbusier), Petru Manoliu (Valéry). Dezbaterea Război? a prezidat-o Grigore Gafencu. S-a mai vorbit despre Germania și echilibrul european, Franța
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
Lumea cultivată citea pe Anacreon, Sappho, Ovidiu, Vergiliu, Horațiu, Voltaire, Montesquieu, Racine, Molière, Florian și mai cu seamă din acești autori se traducea. În școli se studiau intens limbile clasice, se comentau scriitorii Antichității grecești și latine, precum și clasici și neoclasici francezi și italieni, cu deosebire Fénelon, se preda retorică de îndrumare clasică. Nu doar în timpul domniilor fanariote, ci și în următoarea perioadă, dramaturgia clasică a constituit principala sursă a repertoriilor teatrale din Principate. De proveniență clasică erau piesele jucate, în
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
Mihai Eminescu, în cultul pentru formă al lui I. L. Caragiale, în marea conștiință artistică a lui Ion Creangă, în creația de caractere la Ioan Slavici. Eminamente clasică este viziunea existenței în poezia lui George Coșbuc, iar Duiliu Zamfirescu e un neoclasic în versuri, un clasicizant în romane. În secolul al XX-lea, spiritul clasic are susținători notorii în Mihail Dragomirescu, Ion Pillat, Tudor Vianu, un apologet în G. Călinescu, dar și modelează poezia lui Vasile Voiculescu, a lui Nichifor Crainic și
CLASICISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286294_a_287623]
-
române. Familiarizat, prin lecturi directe sau prin intermediare grecești, cu literatura și filosofia Franței din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, C. consideră necesară traducerea sau adaptarea în limba română a unor lucrări, motive sau teme din poezia neoclasică franceză, ca și din operele unor autori aliniați ideologiei Luminilor. El însuși dă transpunerile Istoria lui Velisarie și Alchibiad sau Iubirea de sânăș, fără măsură de Marmontel, Narchez amorezatul de sâniș, recomandată ca fiind „după Metamorfozurile lui Ovidiu asupra mitologhiei
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
unda vagă de alunecare spre tentațiile despletirii experienței suprarealiste, ce-l determina pe Mircea Zaciu să-l revendice din ultimul val al acesteia în lirica românească a deceniului ’40-’50, se pierde pe parcurs într-o stabilitate cristalină, de esență neoclasică. Poetul trece filonul metafizic al cântării sale (trădează o mare disponibilitate pentru muzicalitatea versului) într-un registru mai profund, tema exilului căpătând în volume ca Morior ergo sum (1981) și îndeosebi Metaerotism imaginar (1990) neașteptate accente existențiale, cu sonorități mistice
CIORANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286267_a_287596]
-
interesată de echilibrul economic (“steady state”). Acumularea de capital în viziunea smithiană este doar unul din factoriide creștere economică. Dimensiunea pieței libere, competiția și instituțiile sociale care permit extinderea piețelor sunt factori la fel de importanți pentru creșterea proctivității. În termenii teoriei neoclasice, viziunea smithiană a pus în evidență economiile de dimensiune și randamentele crescătoare la scară. Este o viziune a dezvoltării. Într-o reprezentare schematică propusă de economistul american Dani Rodrick, factorii creșterii economice sunt structurți în: -“proximi” - acumularea de capital, forța
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
forța de muncă și tehnologia; -“profunzi” - instituțiile, cultura și educația, factorii geografici, etc. Diferența esențială intre viziune Smithiană si viziune acumulaționistă este dată de cuprinderea ambelor categorii de factori în prima și doar a factorilor “proximi” în a doua. Modelele neoclasice de creștere economică sunt exemplul cel mai tipic de viziune acumulaționistă. Capitalul uman, concept formulat înca de Adam Smith, face cumva conexiunea între cele două viziuni. Cu toate că teoria capitalului uman nu a fost o teorie propriu-zisă a creșterii economice, datorită
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
creșterii economice și teoriile dezvoltării (static vs. dinamic, randamente crescătoare la scară vs. randamente constante sau descrescătoare) sunt identificate două viziuni în literatura de specialitate: -Viziunea „smithiană”; -Viziunea „acumulaționistă” inspirată de analiza lui Ricardo. Viziunii „acumulaționiste” îi sunt arondate modelele neoclasice de creștere economică și într-o anumită măsură, modelele de „creștere endogenă”. Viziunea „smithiană” este studiată în detaliu, importantă fiind continuitatea teoriei capitalului uman cu principiile lui Adam Smith. Este arătat faptul că, spre deosebire de teoria clasică a creșterii economice, care
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]