330 matches
-
creațiile adepților neoclasicismului cum sunt, de exemplu, pașoptiștii români devin mult mai impure prin amestecul elementelor romantice, dând naștere uneori unor împletiri oximoronice. Cu un secol mai târziu, ruptura între dimensiunea teoretică și cea a creațiilor propriu-zise este aproape totală. Neoclasicismul secolului al XX-lea pare, din acest punct de vedere, doar o proiectare abstractă, la nivelul aspirațiilor. Desigur, realitatea literaturii este mult mai complexă, integrând o serie de mișcări neoclasice care s-au manifestat artistic în mod concret, dar acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
doar o proiectare abstractă, la nivelul aspirațiilor. Desigur, realitatea literaturii este mult mai complexă, integrând o serie de mișcări neoclasice care s-au manifestat artistic în mod concret, dar acestea au o pondere relativ redusă față de curentul general. De altfel, neoclasicismele și-au închegat substanța mai mult din realizări teoretice, textele cele mai reprezentative fiind eseurile, artele poetice, articolele critice și celelalte metatexte care au exprimat în mod explicit adeziunea la formula clasică. Acesta este unul din motivele principale care a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și multitudinii influențelor culturale care au marcat fiecare epocă și spațiu geografic în parte, ducând la o împletire eterogenă a nostalgiei clasicismului în toate formele sale cu aspecte ale realităților literare ale acelui hic et nunc în care se nășteau neoclasicismele. Astfel, pe rând iluminismul, romantismul și modernismul și-au lăsat amprenta asupra regenerărilor clasice. Desigur, influența lor nu a fost recunoscută ca atare la momentul respectiv, după cum nici majoritatea neoclasicismelor nu au fost percepute pe deplin, nici din unghiul sincronic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
totul manifestările neoclasice, fie le-a catalogat drept alunecări bizare din matca epocii, fără a le acorda un statut propriu. Căci, dincolo de impuritatea și caracterul lor eterogen și hibrid, dincolo de o anumită sterilitate dovedită de realizarea parțială la nivelul creațiilor, neoclasicismele au existat, au avut viață proprie, depășind sfera accidentalului, după cum o demonstrează numeroasele mărturisiri de credință analizate în lucrarea de față, și ducând mai departe prin timp idealurile clasice. Ceea ce se demonstrează, astfel, prin aceste prelungiri multiple, variate din punct
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
66. Fraigneau, André, Cocteau par lui-même, Editions du Seuils, Paris, 1957. 67. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne, traducere de Dietr Fuhrmann, Editura Univers, București, 1969. 68. Grigorescu, Dan, Direcții în poezia secolului XX, Editura Eminescu, București, 1975. 69. Grigorescu, Dan, Neoclasicismul, în Dicționarul avangardelor, Editura Enciclopedică, București, 2003. 70. Grünberg, Ludwig, Prelegeri de estetică, Editura didactică și pedagogică, București, 1967. 71. Hazard, Paul, Criza conștiinței europene 1680-1715, traducere de Sanda Șora, Editura Humanitas, București, 2007. 72. Hazard, Paul, Gândirea europeană în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
2007. 72. Hazard, Paul, Gândirea europeană în secolul al XVIII-lea, în românește de Viorel Grecu, Editura Univers, București, 1981. 73. Hegel, G. W. Friedrich, Prelegeri de estetică, traducere de D. D. Roșca, Editura Academiei, București, 1966. 74. Honour, Hugh, Neoclasicismul, Editura Meridiane, București, 1976. 75. Houston, Percy Hazen, Doctor Johnson: A Study in Eighteenth Century Humanism, Harvard University Press, Cambridge, 1923. 76. Ivașcu, G., Din istoria teoriei și a criticii literare românești, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1967. 77. Lagarde
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
113. Smith, Grover Cleveland, T. S. Eliot and the Use of Memory, Bucknelll University Press, London, 1996. 114. Stoenescu, Ștefan, Prefață la T. S. Eliot, Eseuri, traducere de Petru Creția, Editura Univers, București, 1974. 115. Tașnadi, Al.; Doltu, Claudiu, Mirajul neoclasicismului, Editura Economică, București, 2000. 116. Ticknor, George, History of the Spanish Literature, Harper&brothers, New York, 1849. 117. van Tieghem, Philippe, Marile doctrine literare în Franța, traducere de Alexandru George, Editura Univers, București, 1972. 118. Titieni, Livia, Le classicisme français. Mythe
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
querelle des anciens et des modernes 36 II.1. Delimitări generale 36 II.2. Charles Perrault 42 II.3. Fontenelle 46 II.4. La Fontaine 48 II.5. Fénelon 50 II.6. Epilogul britanic 53 II.7. Concluzii 57 III. Neoclasicismul secolului al XVIII-lea 59 III.1. Contextul general 59 III.2. Voltaire 68 III.3. Experiențele estetice britanice 75 III.4. Gottsched 90 III.5. Despre poezia italiană desăvârșită 93 III.6. Ignacio de Luzán 95 III.7. Concluzii
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
XVIII-lea 59 III.1. Contextul general 59 III.2. Voltaire 68 III.3. Experiențele estetice britanice 75 III.4. Gottsched 90 III.5. Despre poezia italiană desăvârșită 93 III.6. Ignacio de Luzán 95 III.7. Concluzii 97 IV. Neoclasicismul pașoptiștilor români 99 IV.1. Coordonatele epocii pașoptiste. Ambivalența clasic-romantic 99 IV.2. Gheorghe Asachi 107 IV.3. Grigore Alexandrescu 109 IV.4. Ion Heliade Rădulescu 111 IV.5. Al. Odobescu 115 IV.6. Ardelenii 117 IV.7. Teoretizări despre
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
despre teatru 120 IV.8. Alte prezențe notabile 122 IV.9. Concluzii 123 V. Recuperări clasice în secolul al XX-lea 125 V.1. Contextul general 125 V.2. Nevoia de ordine: Acțiunea franceză și Jean Cocteau 129 V.3. Neoclasicismul polemic T. E. Hulme 135 V.4. T.S. Eliot 145 V.5. Ezra Pound 165 V.6. G. Călinescu 171 V.7. Concluzii 176 VI. Ce sunt neoclasicismele? 178 Bibliografie 182 Corpus de texte 182 Bibliografie critică 184 Editura JUNIMEA
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
2. Nevoia de ordine: Acțiunea franceză și Jean Cocteau 129 V.3. Neoclasicismul polemic T. E. Hulme 135 V.4. T.S. Eliot 145 V.5. Ezra Pound 165 V.6. G. Călinescu 171 V.7. Concluzii 176 VI. Ce sunt neoclasicismele? 178 Bibliografie 182 Corpus de texte 182 Bibliografie critică 184 Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Pictorului nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com PRINTED IN ROMANIA 1 Edgar Papu, Apolo sau ontologia clasicismului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
1978. 8 Friedrich Nietzsche, Nașterea tragediei, traducere de Ion Dobrogeanu-Gherea și Ion Herdan, Editura Pan, 1992. 9 Adrian Marino, Dicționar de idei literare, Editura Eminescu, București, 1973, p. 322. 10 Ibidem, p. 324. 11 Cf. Al., Tașnadi, Claudiu Doltu, Mirajul neoclasicismului, Editura Economică, București, 2000, p. 13. 12 Cf. Adrian Marino, op. cit., p. 339. 13 Cf. Paul Hazard, Criza conștiinței europene 1680-1715, traducere de Sanda Șora, Editura Humanitas, București, 1973, p. 362. 14 Pierre Chaunu, Civilizația Europei clasice, traducere de Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Melee: the Modernist Group 1910-1914, Lexington Books, 2004, p. 181. 243 John Crowe Ransom apud Matei Călinescu, op. cit., p. 90. 244 Hugo Friedrich, Structura liricii moderne, traducere de Dietr Fuhrmann, Editura Univers, București, 1969, p. 172. 245 Cf. Dan Grigorescu, Neoclasicismul, în Dicționarul avangardelor, Editura Enciclopedică, București, 2003, p. 470. 246 Apud Eugen Weber, Action Française: Royalism and Reaction in the Twentieth Century France, Standford University, 1962, p. 9. 247 Cf Eugen Weber, op. cit., p. 9 ș. u. 248 Cf. Henri
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poem burlesc purtând titlul Disțărare șlicului. Cea dintâi operă literară publicată este melodrama Triizeci ani sau Viața unui jucători de cărți (1835), după Victor Ducange, J.-F. Beudin și P.-P. Goubaux (ultimii, cu pseudonimul comun Dinaux). Depășind de pe acum neoclasicismul, traducătorul se apropie, dar fără o afinitate reală, de autori preromantici și romantici. De unde în 1837, în prefața românească la Maria Tudor de Victor Hugo, lua apărarea romantismului, în 1838, într-o epistolă către Gh. Asachi, se desparte de romantism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
seamă ale istoriei, precum și de căutarea sublimului și a misterului, reprezentarea vizuală a sacrului a ocupat un loc secundar, regăsind anumite corespondențe în creațiile unor artiști ai acestei perioade, așa cum este și cazul lui Ingres (integrat de altfel și în Neoclasicism), a cărui orientare artistică pendulează între sursele de inspirație orientală și cele religioase. Un caracter aparte în acest context îl prezintă cazul Romantismului german, bogat încărcat în special în motivele religioase ale Goticului, căutând să evoce emoțiile mistice ale artiștilor
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
armonioasele strofe ale lui Ion Minulescu, care se lăuda la începuturile sale literare cu un teism foarte superficial, nu lipsesc, firește, Citera, Lesbosul și Corintul, nume de sonorități languroase, luate din retorica poesiei franceze. Dar reprezentantul cel mai tipic al neoclasicismului, fără nota decadentă, e Duiliu Zamfirescu, poetul Imnurilor păgâne. Titlul spune prea mult față de luminoasele și cadentatele evocări ale Italiei romane și ale Greciei clasice. E o păgânătate mai mult peisagistă. când galantă și glumeață, când senzuală; oricum însă, a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
el scria poeme pentru o cu totul altă eră decât cea socialistă și, deci, nici măcar nu se putea pune problema să fie tipărit; în "neomodernismul" anilor '60-'70 și în postmodernismul optzecist, el a dat impresia unui "întârziat" într-un "neoclasicism" aflat în contratimp cu modele. Iar după 1989 desincronizarea cu jocul simulacrelor, cu bășcălia și cu pornografia ghidușă a fost și mai izbitoare. Iar peste toate, într-o vreme când e de bon ton să împroști cu noroi pe Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
perspectivei ?i propor?iilor judicioase se reg?se?te la fel de viguros �n pictură dup? Masaccio ?i sculptură de dup? Donatello. Men?ion�nd c? ?i �n continuare arhitectura este analizat? prin raportare strict? la evolu?ia stilurilor artistice (manierism, baroc, neoclasicism, neogotic etc.), cu disocierile ?i abaterile de rigoare, nu vom mai st?rui dec�ț asupra faptului c? la fel procedeaz? Gilbert Luigi ?i �n cazul arhitecturii din ultimul secol, perioad? �n care au proliferat tentativele de �evadare� a acestei
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Saint-Martin-in-The-Fields (Londra, 1721-1726) ?i bibliotecă doctorului Radcliffe (Oxford, 1737-1749), pe plan circular ?i acoperit? cu o cupol?. Aceste libert??i stilistice nu s�nt pe gustul adep?ilor palladianismului, care rec�?tig? teren c?tre 1730. NEOCLASICISMUL, ARHITECTURA LUMINILOR (1750-1820) �Neoclasicism� �nseamn? o �ntoarcere novatoare la formele clasicismului. �ntoarcere, �ntruc�ț �n multe ??ri europene barocul s-a instalat pe formele locale ale clasicismului lu�ndu-le-o �nainte. �ntoarcere ?i deoarece cunoa?-terea Antichit??îi, mai ales a arhitecturii acesteia, devine mai
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
n c�mpul, desigur, l?rgit ?i reevaluat al istoricismului antic, �n care locul ordinelor, mai ales locul coloanei, face obiectul unei abord?ri aparte. �Ra-?iunea ?i arheologia, scria J. Summerson, s�nt cele dou? ele-mente complementare care fac neoclasicismul ?i �l dis-ting de baroc� (Le Langage classique de l�architecture). Majoritatea istoricilor s�nt de acord s? situeze �n jurul anului 1750 aceast? cotitur? �n istoricismul antic, care va fi �nlocuit? de alte for?e c?tre 1820. 1
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
zis Piranese, mai ales Antichita Române (1756) sau Diff�rentes Vues de Quelques restes... de l�ancienne ville de Pesto (1778), reprezent�nd celebrul sit doric de la Paestum. Impactul este considerabil: Aceste plan?e se g?sesc �n toate atelierele neoclasicismului ?i romantismului� (A. Chastel). �n Anglia va apărea, �n 1759, Treatise on Civil Archi-tecture de W. Chambers, arhitect erudit, care discut? ches-tiuni stilistice ridicate de folosirea ordinelor �n timpul Antichit??îi ?i al Rena?terii. �n ceea ce-l prive?te
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
construc?ia metalic? sistematizat?. �ntre timp, G. Monge (1747-1818) enun?? regulile geometriei descriptive care furnizeaz? un sistem ce permite desenarea tridimensional? cu precizie a oric?re p?r?i de construc?ie, pentru a-i garanta fasonarea ?i realizarea. 3. Neoclasicismul �n Fran?a Lungă ?i impun?toarea tradi?ie clasic? �n Fran?a, vitalitatea ?i diversitatea palladianismului �n Anglia, amploarea ?i originalitatea lucr?rilor arheologice ?i teoretice �n cele dou? ??ri, �n sf�r?it, pu?ina receptivitate la formele
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
arhitecturii grece?ți. Panteonul (Paris, 1756-1790), fostă bazilic? Sainte-Genevi�ve, construit de J.-G. Soufflot (1713-1780) ?i pe care Laugier �l consider? deja drept �primul model al arhitecturii perfecte�, va fi considerat de mul?i istorici că edificiul inaugural al neoclasicismului (J. Summerson) (vezi pliantul, foto 17). Importan?a comenzii, noutatea proiectului stilistic ?i consecin?ele sale arhitectonice � care au nevoie de concursul inginerilor Perronet ?i Rondelet � fac din aceast? �ntreprindere un fel de laborator al neoclasicismului. Ideea lui Soufflot este
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
că edificiul inaugural al neoclasicismului (J. Summerson) (vezi pliantul, foto 17). Importan?a comenzii, noutatea proiectului stilistic ?i consecin?ele sale arhitectonice � care au nevoie de concursul inginerilor Perronet ?i Rondelet � fac din aceast? �ntreprindere un fel de laborator al neoclasicismului. Ideea lui Soufflot este �ntr-adev?r de a structura limbajul clasic �n a?a fel �nc�ț spa?iul construit s? evoce av�ntarea structurilor gotice ?i plenitudinea arhi-tecturii grece?ți. Efectiv, boltirea, �n form? de cupole pe un ordin
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ai Vechiului Regim, dup? un contemporan al acelor timpuri, �frenezia de a construi �i imprim? oră?ului un aer de grandoare ?i de maiestate�. �ntr-adev?r, ?i la Paris, ?i �n provincie, edificiile monumentale din aceast? a doua faz? a neoclasicismului � ale c?ror volume elementare s�nt accentuate de o ornamen-ta?ie bine plasat? ?i s�nt precedate de portice sau colonade lise � s�nt �nso?ițe de amenaj?ri urbane a?a cum le pre-conizeaz? Voltaire �n Des embellissements
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]