761 matches
-
anumiți) bărbați. Or, Herodot, într-un pasaj notoriu (Istorii, IV, 94- 95), relatează pe larg despre banchetele rituale cu participare exclusiv masculină ținute într-un andreon („templu al bărbaților”) special construit în acest scop. În cadrul acestor ritualuri, Zalmoxis își iniția neofiții (aleși dintre „cetățenii de frunte” ai comunității) într-o doctrină a cărei trăsătură/practică esențială era imortalitatea/imortalizarea sufletului. Contemporan cu Herodot, Platon scria că „medicii lui Zalmoxis [...] stăpânesc meșteșugul de a te face nemuritor”, leacurile și descântecele lor având
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a redeschis dosarul recluziunii în peșteri sau încăperi subterane la care se supuneau homines religiosi geto-daci (80). Fiind doctor psihiatru, el a încercat să explice anumite coordonate ale doctrinei religioase geto-dace prin stările halucinatorii (vizuale, auditive, tactile) provocate preoților și neofiților în urma unei îndelungate izolări senzoriale (sensory deprivation), în întunericul și liniștea cavernelor și a încăperilor subterane în care se autoclaustrau. Constantin Daniel a susținut că „deprivarea senzorială” avea efecte halucinogene și entheogene. Pe de altă parte, el considera că astfel
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
domeniului căruia i s’a consacrat, cercetarea, în care se sfârșește prin a ști tot mai mult (în domeniul abordat) despre tot mai puțin (în ansamblul științei) -, anume aceea că, în domeniile conexe, acel cercetător poate fi cel mult un neofit, nicidecum o autoritate; se evită astfel și păcatul curent al neofitului, acela de a-și exagera convingerile nou dobândite, dar și cel al autorității, acela de a lansa chiar și un concept al cărui suport ar fi doar visul din
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
prin a ști tot mai mult (în domeniul abordat) despre tot mai puțin (în ansamblul științei) -, anume aceea că, în domeniile conexe, acel cercetător poate fi cel mult un neofit, nicidecum o autoritate; se evită astfel și păcatul curent al neofitului, acela de a-și exagera convingerile nou dobândite, dar și cel al autorității, acela de a lansa chiar și un concept al cărui suport ar fi doar visul din noaptea trecută... ca să nu ne referim și la alte suporturi, precum
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
elenismul cultural, corespondând chiar cu eleniști de marcă 15. O anume chestiune lingvistică, lupta pentru limba vorbită, a intermediat un raport strâns de colaborare între elitele intelectuale ale românilor și grecilor. Nicolae Bănescu a publicat 16 extrase din corespondența dintre Neofit Duca și Eufrosin Poteca în care, pe lângă disputa filologică între fostul profesor al Academiei domnești din București și elevul său17, se simte legătura profundă, de cultură și educație, între doi cărturari de elită. Integrând spațiul intelectual românesc proiectelor specifice popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Papacostea-Danielopolu, Intelectualii români din Principate și cultura greacă 1821-1859, București, Editura Eminescu, 1979, p. 41. • N. Bănescu, Academia grecească din București și școala lui Gheorghe Lazăr, extras din „Anuariul Universității“, Cluj, 1923-1924, Institutul de arte grafice „Ardealul“, 1925, p. 28-29. • Neofit Duca era adeptul întrebuințării limbii antice „curate“ în școală, pronunțându-se împotriva „agramatismelor“ și barbarismelor limbii populare, pledând pentru menținerea purității limbii vechi; Eufrosin Poteca, coraist convins, se manifesta în favoarea limbii vii și împotriva folosirii „recoltei de deșeuri“, deci a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Funia întreită a lui Evghenie Vulgaris tipărită la Iași și tot din Vulgaris, Centenar, rămasă în manuscris. Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 105-106, și N. Iorga, Viața și faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costache (1768-1846), București, 1904. • Fostul elev al lui Neofit Duca a fost îndemnat de profesorul de la Academia domnească din București să traducă din autorii greci. Traduce în română Elementele logicei și eticei de Heineccius, Buda, 1829, după intermediarul grecesc al lui Grigore Brâncoveanu, pe care le folosește în activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
care le folosește în activitatea sa didactică. Traduce și lucrări bisericești, precum și Enhiridul lui Alexandru Sturdza (1832) și Catehismul mitropolitului Platon, după intermediarul grec al lui Darvari (1839). Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, op. cit., p. 107-108. • Elev al marilor cărturari Lambros Fotiades, Neofit Duca și Vardalah, protosinghelul preda limba greacă în perioada de după 1821 în Muntenia, în familiile unor boieri români. El gândea și scria curent în greacă, de la însemnări la jalbe adresate stăpânirii. În 1826 traducea scrierea lui Vasile Macedoneanul către fiul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în lumea antică și adaptată de Bell și Marginalizarea limbii grecești se resimțea deja practic în învățământul umanist și teologic ieșean la mijlocul veacului, diriguitorii destinelor școlii moldave propunând absolvenți pentru burse de specializare la Universitatea din Atena. Astfel, munca lui Neofit Scriban la așezământul de la Socola 70 avea să fie continuată de Gheorghe Erbiceanu, perfecționat în Grecia. În Muntenia, predarea „limbii elinești“ se bucura de un mediu mai favorabil, mai ales după 1831, când din Comisia de inspecție a școlilor trei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
lancasteriană este pusă în practică de Simion Marcovici și de Gh. Săulescu în 1827 și 1828. La Craiova, metoda este folosită în 1826 de Grigore Ploeșteanu, iar Aaron Florian o aplică la școala de la Golești în aceeași perioadă. • În 1861, Neofit Scriban publica o metodă pentru studiul limbii eline mai mult pentru uzul studenților Seminarului Teologic de la Socola și ai Facultății de Teologie din Iași (Metoda pentru studiul limbii elenice, Iași, 1861, vol. 1-2). Vezi Cornelia Papacostea-Danielopolu, Le cours de grec
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
401. Densușianu, N. 33. Dserschinski, F. E. 453. Deplace, Ch. 472. Dubău, Teodosie 113. Derussi 324. Dubuisson, Daniel 493, 496. Desanges, J. 474. Duby, Georges 499, 500, 506. Desbat, A. 476. Duca, I. G. 325. Devlet Ghirai 87, 88. Duca, Neofit 127, 131. Dewald, Jonathan 143. Duca, v. și Gheorghe ~. Diaconescu, Carmen 493, 495. Ducellier, Alain 45. Diaconescu, Emil 169. Dudescu, logofăt 144. Diaconescu, Ion 443. Duică, Camelia 433. Diamandi, Manole 178. Dumas, Alexandre 153. Diamandy, Constantin 304, 305, 309-316, Dumitrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
153. Schmidt, J.-C. 63. Schmidt-Rösler, Andrea 306, 307, 311, 312, 314, 319, 324, 325, 329. Schmoller 471. Schnetzer, Ferenc 313. Schröder, W. 53. Schulten 465, 471. Schultzer 75. Schwartz, Samuel 222. Sciusev, Alexei Victorovici 402. Scott, Walter 153. Scriban, Neofit 135. Scurtu, Ioan 247, 256, 267, 272, 276. Secară, Nicolae 405. Secașiu, Claudiu 275. Seche, Mircea 128. Secu, Șerban 434. Sedlar, Jean W. 45. Seeds, William 340. Seftiuc, Ilie 384. Segalla, I.H. 222. Segré, Monique 291. Séiquer, G. Matilla 474
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Muntele Athos), opera lui S. va fi imprimată nu peste mult timp, în 1638, „cu îndemnul și cheltuiala arhiereului” grec din Veneția, Panos Pepanós, venit din Țara Românească, originar, ca și Matei al Mirelor, din Epir. Ediția, scoasă de ieromonahul Neofit, în tipografia lui Ioan Antonie Iulian, cuprinde opera poetică a lui Matei al Mirelor (Istoria celor săvârșite în Ungrovlahia, începând de la Șerban Voievod până la Gavriil Voievod), urmată de poemul lui S. În cele nouă ediții următoare, din 1642 până în 1806
STAVRINOS (c. 1570. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289891_a_291220]
-
În atmosfera secretă a unei case burgheze din centrul unui oraș unde nici experiența mistică ortodoxă nu a fost vreodată probabilă, nu cea indiană, și În nici un caz În lipsa unui maestru sau a unei forme de tradiție care ghidează parcursul neofitului 1. Oarecum neașteptat, aducând numeroase complicații narative pe care trebuie să le descifrăm, Zerlendi Își Îndrumă experiența pornind de la o altă interpretare a relatărilor lui Honigberger, comod de făcut În lipsa celor reale... Lui Eliade, Încă o dată, Îi este destul de simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Gheorghe Patruiotul, continuându-și instruirea la Iași, sub protecția mitropolitului Veniamin Costache. Studiază la Școala Domnească, în clasele „gramaticale” și „umanioare”, retorica, poezia și limbile clasice. Cu ajutorul mitropolitului, este trimis în 1819 la Academia din insula Chios, condusă de rectorul Neofit Vamva. Izbucnind mișcarea din 1821, S. pleacă la Cernăuți, unde face, până în 1826, studii de limba germană, latină, de limbi romanice (franceza și italiana) și de filosofie germană. În acest interval, când a dobândit o solidă cultură filologică și filosofică
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
SCRIBAN, Romulus (24.VIII.1838, Burdujeni, azi Suceava - 29.X.1912, Iași), publicist și autor de versuri. Nepot de frate al cărturarilor Neofit și Filaret Scriban, S. este tatăl arhimandritului Iuliu Scriban, al profesorului August Scriban și al juristului Traian Scriban. A învățat mai întâi la Iași, frecventând cursurile Seminarului de la Socola și cursul superior al Academiei din Iași (fosta Academie Mihăileană). În
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
1860), Poeme (1866) -, cu versificația ei sonoră, bine meșteșugită, e o poezie de cărturar. SCRIERI: Încercări poetice, Iași, 1860; Buba s-au spart și țițina au rămas, București, 1866; Poeme, București, 1866; O noapte pe ruinele Sucevei, f.l., f.a. Ediții: Neofit Scriban, Încercări poetice. Discursuri politice. Memuare și scrisori politice, Iași, 1870. Repere bibliografice: A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, ed. 3, XIII, îngr. I. Vlădescu, București, 1930, 106-107; N. Iorga, Un romantic poet al unității naționale, RI, 1920, 7-9
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
Facultatea de Teologie a Universității din Iași. Arhimandrit (1843) și arhiereu de Stavropoleos (1852), a fost, concomitent, egumen al mănăstirii Socola (1843-1862). Ecleziast și om de cultură, S. a participat la evenimentele politice ale vremii. Unionist ca și fratele său Neofit Scriban, a fost deputat în Divanul Ad-hoc, din partea mănăstirilor neînchinate (în 1857), și senator al unui colegiu electoral ieșean (1867-1869). Alături de fratele său, după 1865, luptă pentru canonicitatea Bisericii Ortodoxe Române. Dedicându-și mare parte a vieții activității didactice, S.
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
manual de teologie. În completarea traducerii face o prezentare a personalității lui Petru Movilă. În manuscris s-au păstrat numeroase predici, memorii, compuneri literare, documente și o bogată corespondență cu personalități culturale și religioase: Gh. Asachi, Veniamin Costache, Andrei Șaguna, Neofit Scriban, Al. Sturza. SCRIERI: Viața mitropolitului Petru Movilă, în Petru Movilă Mărturisirea ortodoxă a apostoleștei și catoliceștei Biserici de Răsărit, Mănăstirea Neamț, 1844; Istoria bisericească a românilor pe scurt, îngr. Iosif Bobulescu, Iași, 1871. Traduceri: Alexandru Sturdza, Epistolii sau scrisori
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
monastirea Socola, Iași, 1885, 62-112; A. D. Xenopol, Memoriu asupra învățământului superior în Moldova, Iași, 1885, 56-58, 119-133; C. Erbiceanu, Viața, activitatea și scrierile preasfințitului Filaret Scriban, tratată din punct de vedere religios, moral și literar, București, 1892; Mircea Păcurariu, Arhiereii Neofit și Filaret Scriban, MM, 1959, 1-2, 1970, 1-2; Dicț. lit. 1900, 771-772; Păcurariu, Dicț. teolog., 396-397. A. Sm.
SCRIBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289576_a_290905]
-
SCRIBAN, Neofit (1803, Burdujeni, azi Suceava - 9.X.1884, Burdujeni, azi Suceava), cărturar, autor de versuri. Este urmașul unei familii ardelene la origine, din care descinde tatăl său, preotul Ioan Artimescu din Câmpulung Moldovenesc, căsătorit cu Pelaghia Bogatu. Dintre cei patru copii
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
și ei, în cariera didactică și ecleziastică. Cele dintâi cunoștințe de limba elină S. le datorează călugărilor greci de la mănăstirea Todireni din Burdujeni. Îmbrăcând rasa monahală în mănăstirea Gorovei (în apropiere de Dorohoi), i se preschimbă numele de Nicolae în Neofit. (Ca și fratele său Filaret, mai târziu și-l va adăuga și pe acela de Scriban.) În 1827 era psalt al mănăstirii. Ieromonah la Iași, la Trei Ierarhi, în 1833 își reia studiile, audiind cursuri (literatură, filosofie, latină, greacă, franceză
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
Discursuri politice. Memuare și scrisori politice, îngr. Romulus Scriban, Iași, 1870; Călătoria mea la pământul sânt și la Ierusalim în lunile iunie, iulie, august și septembrie 1874, București, 1875; Plângerile unui sihastru pentru România, [Iași], 1875. Repere biblografice: Aron Pumnul, Neofit Scriban, în Lepturariu rumânesc cules din scriptori rumâni, IV, partea I, Viena, 1864, 214-218; Maiorescu, Critice, I, 129-130; Pop, Conspect, II, 56-59; Constantin Erbiceanu, Viața și activitatea preasfințitului Neofet Scriban, București, 1888; D. Lascăr, P. S. Neofit Scriban, București, 1898; Iorga
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
Repere biblografice: Aron Pumnul, Neofit Scriban, în Lepturariu rumânesc cules din scriptori rumâni, IV, partea I, Viena, 1864, 214-218; Maiorescu, Critice, I, 129-130; Pop, Conspect, II, 56-59; Constantin Erbiceanu, Viața și activitatea preasfințitului Neofet Scriban, București, 1888; D. Lascăr, P. S. Neofit Scriban, București, 1898; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 176-178; Iorga, Ist. Bis., II, 260-262; Horia Oprișan, Un prelat poet: Neofit Scriban, „Îndreptarea”, 1933, 53; Dionisie I. Udișteanu, Luminișuri din viața sufletească a călugărilor Scriban, Mănăstirea Cernica, 1939; Mircea Păcurariu, Arhiereii
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]
-
Critice, I, 129-130; Pop, Conspect, II, 56-59; Constantin Erbiceanu, Viața și activitatea preasfințitului Neofet Scriban, București, 1888; D. Lascăr, P. S. Neofit Scriban, București, 1898; Iorga, Ist. lit. XIX, I, 176-178; Iorga, Ist. Bis., II, 260-262; Horia Oprișan, Un prelat poet: Neofit Scriban, „Îndreptarea”, 1933, 53; Dionisie I. Udișteanu, Luminișuri din viața sufletească a călugărilor Scriban, Mănăstirea Cernica, 1939; Mircea Păcurariu, Arhiereii Neofit și Filaret Scriban, MM, 1959, 1-2, 1970, 1-2; Dicț. lit. 1900, 773-774; Păcurariu, Dicț. teolog., 398-399. R.Ș.
SCRIBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289574_a_290903]