228 matches
-
este atribuit lui Miron Radu Paraschivescu în toamna lui 1954, care îl "ambarasează", însă nu excesiv: Dar jena se transformă în rutină pe măsură ce răspund la felicitările telefonice". Și tocmai una din aceste "firitisiri-pe-fir" (ca să ne jucăm puțin cu o vocabulă neogreacă, folosită pe la începutul secolului XIX în Principatele române), îl derutează: mai tânărul Marin Preda îi amintește că primise și el acest premiu cu un an înainte; el (adică autorul mănoasei și falsei nuvele Desfășurarea, 1952) crezuse că era vorba de
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
Pandele Olteanu, Mihai Pop pleacă în Polonia și în Cehoslovacia, Emil Turdeanu la Paris și apoi, în Bulgaria - îndemnați de Maestru să se instruiască în studiile medievale. În același timp, pe lîngă catedra sa, N. Cartojan înființează o "asistență" de neogreacă în care lucrează Ariadna Camariano, iar pe N. Georgescu-Tistu îl îndreaptă către "conferința" de bibliologie. O întreagă școală de studii medievale românești lua ființă, la București, în jurul profesorului N. Cartojan. Dl. N. Florescu a urmărit îndeaproape, documentat, activitatea universitară complexă
Un savant, o epocă by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/15558_a_16883]
-
sufix și bază, valori ironice (scriitoraș, doctoraș). Într-un articol monografic publicat în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. III, 1962, Zizi Ștefănescu-Goangă a întreprins o prezentare istorică detaliată a sufixului: pătruns în română din neogreacă spre sfîrșitul secolului al XVI-lea prin nume proprii de persoană analizabile, în special prin hipocoristice de la prenume (Tudorache, Manolache). Forma -achi e mai veche și mai apropiată de etimon, în vreme ce -ache reprezintă deja o adaptare. Exemplele de extindere a
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
dă răspunsul care se vrea a fi în același timp cheia romanului: "Dar nu se vorbește de vremea lui Struensee? Nu-i așa? Nu de vremea lui Guldberg. De vremea lui Struensee!!! Istorie cipriotă Literatura din Insula Afroditei "locuiește" limba neogreacă, dar foarte mulți dintre scriitorii ei s-au format sau trăiesc în afara Ciprului: în Egipt, la Atena, ba chiar și la București (Epaminondas Frangoudis, 1825-1897, remarcat în România și ca elevat pedagog). Abia după constituirea Republicii Cipru în 1960, o
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
diferite ca formă și ca sens? Ei bine, grecii l-au pronunțat kónopos, cu același sens, dar l-au derivat în konópion, care însemna pat cu perdea contra țânțarilor. Latinul conopeun păstra sensul din urmă, dar franceza (canapé), italiana (canape), neogreaca (kanapés) și turca (kanape) i l-au dat pe cel actual. De unde l-a împrumutat româna? Atestat în 1792, putea proveni din oricare dintre limbile din urmă. În fine, să nu uit să vă spun că româna, ca, de altfel
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
să nu uit să vă spun că româna, ca, de altfel, orice limbă, nu doar a importat, dar a și exportat cuvinte. Exemplul cel mai uimitor este mămăligă: a trecut în, nu mai puțin de, unsprezece limbi: bulgară, macedoneană, maghiară, neogreacă, polonă, rusă, săsească, sârbă, slovacă, turcă și ucraineană. Cine ar fi crezut? Nu vreau să vă închipuiți că am descoperit eu însumi toate acestea. Le-am citit într-o carte pe care o recomand tuturor celor care iubesc limba și
Viața și moartea cuvintelor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5734_a_7059]
-
Ardeal, om de cultură religioasă ortodoxă. Veritabilul său talent l-au reprezentat limbile străine. După ce învățase, fără efort, germana și maghiara, obligat de condițiile existenței sale ardelenești, după ce rudimentele esențiale de latină și le însușise în școală, scriitorul învață franceza, neogreaca, italiana, engleza și rusa. în 1843, spre finele pelerinajului european, autorul își compune următorul autoportret sub forma unui anunț dat la ziar, despre care el însuși spune că "sună iperbolic": "Un june literat ungur, cunoscînd cu perfecțiune limbile: germană, francă
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
în 1843, spre finele pelerinajului european, autorul își compune următorul autoportret sub forma unui anunț dat la ziar, despre care el însuși spune că "sună iperbolic": "Un june literat ungur, cunoscînd cu perfecțiune limbile: germană, francă, italiană, apoi binișor angla, neogreacă și rusă, den altele espert, caută post de secretar privat, maistru de limbe etc. Mundus vult decipi, ergo decipiatur. Dacă rătăceam a mărturisi că sunt român, rămîneam pe lîngă varză acră și cvas" (Scr. XXX, Sîntu Petropule, ianuarie 1843). Este
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
dialectală de la taler care, la rîndu-i, vine de la un oarecare Joachimstal, valea lui Joachim. Farfuria vine din chineză, însemnînd întîi fiul cerului, apoi porțelanul dedicat împăratului. Fusta a apărut lîngă Cairo, într-o periferie cu croitorii, trecînd, pe urmă, în neogreacă. Lighioană trage la legiune, și ajuns, prin pură confuzie, sau prin neînțelegerea unei metafore, să însemne fiară. Marțipanul, om care șade, în arabă, ajunge, în timpul cruciadelor, o monedă cu Iisus pe un tron. Sensul i se schimbă la Veneția, unde
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
mediată în al doilea; ele pot fi invocate, eventual, pentru anumite asocieri, sugestii fonice și conotații. Oricum, derivatul în -iot desigur cel mai frecvent, important prin valorile sale afective și prin extensiile sale semantice, este fanariot (împrumutat ca atare, din neogreacă, dar analizabil în măsura în care în textele de istorie se vorbește întotdeauna și de Fanar). Rolul cuvîntului fanariot a fost nu numai de a propune un model derivativ, dar probabil și de a-i adăuga anumite conotații negative. Într-adevăr, deși cuvinte
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
moșia Miclești, lângă Vaslui, ca fiu al unui boier, Gavril, originar din Peloponez. A studiat istoria, teologia și filosofia la Școala Patriarhiei din Constantinopole cu profesori vestiți ca Gabriel Vlasios și Ion Cariofilis, învățând limbile: latină, elenă, slavonă, turcă și neogreacă. A fost pedepsit, pentru uneltire împotriva domniei, cu tăierea nasului. Faima lui europeană i-a venit de la misiunea încredințată în 1675 de țarul Alexei Mihailovici de a conduce o importantă solie în China, soldată pe plan diplomatic, literar și științific
Agenda2005-48-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284434_a_285763]
-
personalități pe care le-a odrăslit lumea greacă a literelor în ultima jumătate de veac” (Tudor Dinu). A doua ediție românească din creația lui Dimosthenis Kourtovik constituie o premieră - ea înregistrează debutul a șapte tineri traducători absolvenți ai masteratului de neogreacă, al căror nume ar trebui amintit, fie și numai pentru încurajare, aici: Andra Fermuș, Cătălina Ionescu, Andreea Ghiță, Bogdan Bălăceanu, Diana Dănilă, Edith Uncu, Diana Grigorescu. Proiectul a fost coordonat de profesorul Tudor Dinu, care semnează și cuvântulînainte, iar materializarea
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
au apărut în română două antologii de proză scurtă ale clasicilor neogreci. Din creația prozatorului Kourtovik se află în pregătire cel mai recent și mai discutat roman al său - Ce caută barbarii, tradus tot de o absolventă a masteratului de neogreacă.
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
II, partea I, F-I, 1934), cu explicația "a se ivi, a se arăta, a se desfășura înaintea ochilor cuiva" / "despre viziuni, arătări, visuri etc.", situația din română fiind întărită prin citarea unor paralele balcanice: din aromână ("s'fățea că..."), neogreacă, bulgară, albaneză.
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
și de traduceri. Ei reprezintă "dimineața" devreme a poeziei noastre, dar ca despre începători ai literaturii moderne românești cu mare concesie protocronică se poate vorbi. Mai e încă până la înnoirile de inspirație romantică. Chiar și Cârlova începe cu traduceri din neogreacă (Musaios) și cunoaște bine pe preromantici, fatalmente de mâna a doua. Păstorul întristat este consecința acestei "intertextualități", Gessner-Florian în adaptare valahă și la ingenuitatea structurală-adolescentină. Pastorala, melancolică desigur, are grație orfică și, în spiritul epocii, jeluitoare: "De multe versuri spuse
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
francez. Franceza este limba în care a scris Nicolae Suțu opera științifică, rezultată din neobosita lui implicare în problemele economice, administrative și politice ale Moldovei. La fel și literatura. Excepție fac începuturile, versuri, proză și câteva încercări dramatice, redactate în neogreacă. Bibliografia menționează și două titluri în limba română. Unul corespunde traducerii propriei lucrări: Arătarea mijloacelor de întrebuințare întru siguripsirea plutirii pe Siretiu. Măsuri pregătitoare ce trebuie a se lua de către Ocărmuire, pe cheltuiala ei (1850). Pe această lucrare, Nicolae Suțu
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
analizăm - nu poate fi ignorat. În cazul românei, istoria politică (apartenența la state diferite) și istoria culturală (până la Marea Unire, Transilvania a fost mai mult sub influența culturii germane, iar în epoca fanariotă Principatele Române au fost influențate de cultura neogreacă) pot să dea sugestii interesante. Vechimea cuvântului este un criteriu auxiliar. Pentru etimolog, data primei atestări a unui cuvânt trebuie avută în vedere cu prudență. Este sigur că, dacă această primă atestare urcă în secolele 16 sau 17, acel cuvânt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
apoi cu înțelesul de „porțelan“ care era destinat numai împăratului. Termenul chinezesc a fost tradus în persană prin bagpur (din bag „cer, zeu“ și pūr „fiu“), a devenit în arabă făġfūr, a trecut în turcă în forma farfuri, apoi în neogreacă pharphurí, de unde a ajuns la noi. Există și cazuri când limba română a fost numai o „stație“ în călătoria unor cuvinte. Cel mai des se citează, în acest sens, rom. Crăciun, împrumutat de multe limbi care au fost în contact
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
derivat al său, konópion, era folosit cu semnificația „pat cu perdea contra țânțarilor“. Termenul grecesc a trecut în latină, devenind conopeum, cu același sens. Din latină, a fost împrumutat de franceză (canapé), iar din aceasta l-au luat italiana (canape), neogreaca (kanapés) și turca (kanape). Româna l-a împrumutat târziu (apare prima dată într-un document din 1792, publicat de N. Iorga); are etimologie multiplă: franceză, italiană, neogreacă. Chimie este, la originea sa îndepărtată, cuvântul egiptean ham „negru“ (era, după Herodot
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
fost împrumutat de franceză (canapé), iar din aceasta l-au luat italiana (canape), neogreaca (kanapés) și turca (kanape). Româna l-a împrumutat târziu (apare prima dată într-un document din 1792, publicat de N. Iorga); are etimologie multiplă: franceză, italiană, neogreacă. Chimie este, la originea sa îndepărtată, cuvântul egiptean ham „negru“ (era, după Herodot, numele Egiptului). A fost împrumutat de greacă și apoi a intrat în arabă, unde kīmījă a ajuns să însemne „piatra înțelepciunii“ și, mai târziu, „chimie“. Chimia, ca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
aromână (pandispańă) și are variantele învechite pandespane, pandeșpane. La originea îndepărtată a acestui termen, se află it. pan di Spagna „pâine din Spania“, expresie al cărei corespondent francez, pain d’Espagne, a pătruns în turcă (pandispanya) și, din turcă, în neogreacă (pandespáni); cum am spus mai sus, de la greci l-am luat și noi. Pricomigdală „prăjitură uscată preparată din albuș de ou, zahăr și migdale“, cuvânt a cărui formă inițială în română a fost picromigdală, este un împrumut din ngr. pikromýgdalo
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
sl. posmagŭ; apare la Dosoftei în Viețile sfinților (1682) și este cunoscut din poveștile lui Creangă: „Eu am acolo un hambar plin cu posmagi, ia așa pentru împrejurări grele“ (cf. DLR, s.v.). Pesmet, atestat la sfârșitul secolului 17, este din neogreacă, pătruns prin filieră maghiară (peszmét) sau turcească (peksimet). Termenul acesta are și dubletul paximat, luat de română din mediogreacă. Mai interesant este derivatul pesmețar „ofițer de aprovizionare, de intendență“. Pișcot, care apare la 1777, are la originea îndepărtată it. biscotto
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
Sarmalele reprezintă mâncarea tradițională de Crăciun. Denumirea acestui fel de mâncare vine din tc. sarma, care s-a împrumutat în română (există și în dialectele sud-dunărene: arom. sărma și megl. sarma) și s-a răspândit și în celelalte limbi balcanice (neogreacă, bulgară, sârbă). În română, cuvântul sarma are prima atestare într-un document din 1817, publicat de N. Iorga. Varianta sarmă din vestul țării este din sb. sarma. O serie de cuvinte regionale au același sens: gălușcă, perișoară, pernuță, puică, purcel
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
din lat. *carnaceus (moștenit și în italiana dialectală, spaniolă și portugheză); forma mai apropiată de etimon este cârnaț. Din română a fost împrumutat de bulgară, sârbă, croată. Slănină este un cuvânt slav derivat de la slanŭ „sărat“, care există și în neogreacă. În Transilvania și Banat, ca și la istroromâni, se mai păstrează un sinonim al lui slănină, și anume lard < lat. lar(i)dum, cuvânt panromanic (fr. lard, sp., it. lardo). În Muntenia, circulă și șuncă, deși cuvântul acesta înseamnă, în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
de miel, gătită cu fire de ceapă și de usturoi verde, este mai puțin cunoscută în Transilvania. Cuvântul este menționat pentru prima dată într-un Dicționar român-german al lui G. A. Polizu, apărut la Brașov în 1857. Este împrumutat din neogreacă, unde styphádo (n) „carne preparată la foc lent, într-un vas bine acoperit, cu sare, piper, usturoi și roșii“ provenea din it. stufato, un derivat de la verbul stufare „a încălzi la vapori“. Pentru a explica forma din italiană, s-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]