213 matches
-
povestiri, cuvinte, expresii auzite în Orient. Mozarabi, prizonieri, cântăreți, cavaleri, preoți creștini care vorbeau araba și lucrau la curțile califilor dădeau tonul culturii nu numai în Spania, ci și în Italia (cf. Giovanni Battista Pellegrini, L´elemento arabe nelle lingue neolatine con particolare riguardo all´Italia. In L’occidente e l´islam. Settimane di studio del centro italiano de studi sul´altro medioevo. Spoleto 1965). Între 1018 și 1120, perioadă importantă pentru poezia curtenească în sudul Franței, francezii au făcut vreo
De amore. De la Ibn Hazm al-Andalusi la Andreas Capellanus by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3883_a_5208]
-
om de cultură să afirme cu seninătate ceva atât de grav despre un confrate care nu mai poate confirma sau infirma "mărturia" și despre care toată lumea știe că a trăit pentru literatură, pentru cea română, pentru cea universală, pentru literaturile neolatine, pentru literatura italiană. L-am cunoscut pe Marian Papahagi din 1976, în ambianța "Echinox"-ului de la Cluj, unde "creștea" tineri apți să ilustreze literatura română, s-o cunoască, s-o înțeleagă, s-o perpetueze. În același timp, preț de vreo
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
Ion Mihai Este știută contribuția popoarelor germanice la căpătarea individuației ( în sensul lui C.G. Jung, de dezvoltare a particularităț ilor) popoarelor neolatine: francezii datorită francilor, ibericii datorită vizigoț ilor, italienii datorită goților și lombarzilor.... În ce privește poporul român s-a ridicat mirarea că o conviețuire atât de îndelungată cu goții și gepizii, pe ambele maluri ale Dunării, nu ar fi lăsat urme, abia
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
indecizie. Paradoxul se referă chiar la elementele constitutive ale vieții publice din România, la acea conjuncție a spiritului și a gîndirii de factură orientală, transmise și modelate prin tradiția și prin practica eclezială, cu o anumită acțiune formativă a limbii neolatine asociată unei mari aspirații, începînd mai cu seamă din perioada modernă, spre cultura și spre civilizația occidentală, iar indecizia, de natură formală și expresivă, se manifestă și ea în conscecință: adică între o stilistică a semnului, a realului sublimat în
Între Orient și Occident by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11057_a_12382]
-
Portugalia și România sunt văzute ca "entități geografice extreme și de frontieră față de aria de fixare lingvistică, de cultură și civilizație a imperiului roman în Europa", menținându-se timp de două milenii ca poli ai ariei lingvistice indo-europene de factură neolatină. În privința latinității indubitabile a celor două popoare, autorul operează o subtilă disjuncție: în timp ce în cultura română referința la latinitate funcționează ca mit fondator, ca origine prestigioasă, pentru portughezi latina se identifică inconștient cu limba colonizatorilor, păgâni din punctul de vedere
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
din urmă devenind portdrapel în lupta contra imperiului roman. Totuși, se recunoaște că ambele popoare au rezultat din etnogeneze simultane și similare, la fruntariile occidentale și orientale ale colonizării romane din Europa. Încă din primele faze ale statalității, ambele națiuni neolatine se afirmă ca "popoare-scut înaintea expansiunii musulmane către Europa. În vest, prin Reconquista, portughezii au respins penetrarea arabilor pe vechiul continent, în timp ce în est, prin rezistența anti-otomană, românii au constituit un veritabil tampon etnic și religios contra expansiunii turcești a
Frânturi lusitane - Un studiu comparatist portughezo-român by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8800_a_10125]
-
Crăciun, Alexandru Hasnaș, Ilinca Goia, Raluca Petra, Silvia Năstase, Carmen Ionescu. Biletele s-au pus în vânzare la Agenția O.R.T. Sărbătoarea Latinității l Serată Dante Alighieri La ora actuală, peste un miliard de locuitori ai planetei vorbesc o limbă neolatină; cinci dintre limbile oficiale, printre care și româna, sunt neolatine; peste 30 de țări fac parte din Uniunea Latină a cărei aniversare cu numărul cincizeci coincide, în acest an, cu cea de-a cincea ediție a Zilei Internaționale a Latinității
Agenda2004-20-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282414_a_283743]
-
Ionescu. Biletele s-au pus în vânzare la Agenția O.R.T. Sărbătoarea Latinității l Serată Dante Alighieri La ora actuală, peste un miliard de locuitori ai planetei vorbesc o limbă neolatină; cinci dintre limbile oficiale, printre care și româna, sunt neolatine; peste 30 de țări fac parte din Uniunea Latină a cărei aniversare cu numărul cincizeci coincide, în acest an, cu cea de-a cincea ediție a Zilei Internaționale a Latinității, care se sărbătorește, din 2001 încoace, în 15 mai. La
Agenda2004-20-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/282414_a_283743]
-
au trecut indiferente. Pașoptiștii, autori de formație apusean-europeană, au reprezentat varianta "cultă" a literaturii române din prima jumătate a secolului al XIX-lea; educați în spirit francez, hrăniți cu literatură romantică de ultimă oră, ei au mizat decis pe modernizarea neolatină, pe romantism și aspirație europeană. Dar cu latura așa-zis "populară" a literaturii pașoptiste ce s-a întîmplat? A dispărut? Mai puțin vizibilă, ea și-a continuat însă existența hrănindu-se cu substanță locală. Iar în epoca pașoptistă, spiritul "popular
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
cu formă alungită“. Aportul masiv al elementului slav vechi la lexicul românesc (reprezintă 9,02% din vocabularul reprezentativ al vechii române) nu a afectat structura latinească a acestuia; din cauza acestor cuvinte însă, limba română se deosebește mult de celelalte limbi neolatine. S. Pușcariu a atras atenția asupra faptului că românii au împrumutat din slavă substantive ca plug, sită, brici, în vreme ce verbele corespunzătoare (a) ara, (a) cerne, (a) rade sunt de origine latină. Se poate trage concluzia că acești termeni vechi slavi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
că cuțovlahii, de rasă greco - latină, veniți din Occident, nu sunt deloc, precum se pretinde în București, coloni veniți de pe malurile Dunării. Numai daca românii s-ar pretinde moștenitori ai vechilor romani - ceea ce-ar fi absurd, de vreme ce marile națiuni neolatine ale Occidentului au mai mare drept la aceasta - ar putea să pretinză drepturi de proiecție asupra cuțovlahilor din Imperiul otoman. Francejii, italienii și spaniolii ar fi mult mai întemeiați să pretindă protectoratul acesta, pentru că acel patois pe care-l vorbesc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pretutindenea coloni, în Asia Mică, pe țărmii Mării Negre și-n alte locuri. Cât despre limba macedoromânilor, e azi un adevăr cunoscut de toți că e numai un dialect al limbei dacoromâne și că n-are a face deloc cu limbile neolatine ale Occidentului. Studiile recente ale lui Miklosich au dovedit-o cu toată evidența. Atât dialectul din Istria cât și cel macedoromân sunt varietăți a limbei dacoromâne, cu mici deosebiri fonologice și cu mari și hotărâtoare asemănări. Ne rămâne numai să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
să ne gândim la un titlu foarte oximoronic, ceva care să reflecte și arhaismul autohton, și exhibarea lui e-mailată. Doamne, când mă uit la ce expresii folosim, rămân mută. Brazda, brazda și mânzul se combină într-o veselie cu această neolatină academică, engleza sans frontières. E un fel personal de a trăi raportul globalizare-localism. Hamburger și mititei. Ștevie la grătar și pizza. Suntem ca-n bancul despre dacii disidenți care îngăimau la Sarmizegetusa: barză, varză, brazdă, viezure, mânz în timp ce comandantul legiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fiică), conform căreia (1) limba română descinde direct din latina dunăreană, care ar fi evoluat de sine stătător într-un spațiu limitat, la sud de Dunăre, în apropierea zonei ilirice, până în secolul a XV-lea, când începe să capete aspect neolatin unitar; (2) în secolele V-VII acest idiom primește, din substratul daco moesian înrudit cu albaneza, o sumă de cuvint e, c are imediat s au latinizat complet; (3) în secolul al IX lea sl avii mai cu seamă sparg
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
romane, ca o consecință a destrămării economice, politice și culturale a Imperiului. Aceste popoare sunt rezultatul aglutinării a trei straturi etnice consecutive: autohtonii (substratul), elementele romanice dominante (stratul) și cuceritorii barbari (germani, slavi)-adstratul. Neamul românesc este un popor romanic (neolatin), alcătuit din trei straturi etnice: tracii (daco-geții), care locuiau în nordul și sudul Dunării, ei au fost supuși de romani și latinizați, iar la începutul evului mediu (secolele VI-VII), slavii au cucerit ambele maluri ale fluviului și au reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
VI-lea și prima jumătate a secolului al VII-lea, când sinteza daco-romană era deja încheiată. Contribuția slavilor la desăvârșirea formării poporului român și îmbogățirea vocabularului limbii românești a fost însemnată, fiind asemănătoare celei a popoarelor germanice la nașterea etniilor neolatine apusene. Cu toate acestea, componenta slavă n-a modificat structura de bază daco-romană a poporului român. Însă, în urma contactului (conviețuirii) prelungit cu slavii (secolele VII-X), în cursul căruia aceștia au fost asimilați de autohtoni, limba română a primit numeroase cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rîndul său, Sextil Pușcariu arăta, în 1939: "dintre toate popoarele conlocuitoare, slavii au exercitat asupra noastră cea mai masivă și îndelungată influență. Vocabularul nostru este atât de împănat de împrumuturi slave, încât limba română se deosebește mult de celelalte limbi neolatine". Un alt slavist, I. Pătruț, spune și el: "porniți spre sud, de la nord de Carpați, slavii care au coborât pe la est de munți, au trecut în masă Dunărea în imperiul roman, invadând întreaga Peninsulă Balcanică (inclusiv Grecia), înjghebând, încă în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Româna, ca limbă, face parte din marea familie a limbilor indo-europene și anume din familia limbilor romanice, alături de sardă, italiană, retoromană, franceză, occitană (provensală), catalană, spaniolă și portugheză. Limbile romanice provin din latină, etapă intermediară între indo-europeana comună și limbile neolatine. Înainte de cucerirea romană, au existat populații care vorbeau fie alte limbi indo-europene (celții), fie limbi neindo-europene (etruscii). Aceste populații și-au abandonat limba în favoarea latinei, dar au păstrat în latina populară cuvinte din limba părăsită. Pe teritoriile din nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai multe limbi. Latina populară din regiunile dunărene a început, prin secolul al V-lea, să-și accentueze trăsăturile proprii, evoluând independent. Acest proces a continuat câteva secole și se admite că, în secolele VII-VIII, latina cedează locul limbilor romanice (neolatine). Elementele vechi slave, care pătrund după secolul al VII-lea, nu suferă transformări, de unde rezultă că limba română nu s-a format după contactul cu lumea slavă-latina populară s-a transformat în limba română, înainte de începutul secolului al VII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ocuparea Basarabiei, teoriile eliberării poporului moldovenesc de sub jugul otoman de către ruși, a trădării naționale a burghezo-moșierimii moldovene reprezentate în Sfatul Țării, care a proclamat Unirea din 1918, a ocupației românești, ca și teoria aberantă a existenței a încă unui popor neolatin în răsăritul Europei (ceea ce ar fi implicat existența a încă unei limbi romanice, limba moldovenească), născut prin romanizarea separată a dacilor și a geților, au fost ridicate la rang de politică oficială în RSS Moldovenească. În 1989, versiunea din acel
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
diplomatice sau narative, care vorbesc despre existența românilor în spațiul dintre Carpați și Nistru. Pe alocuri formulează concluzii surprinzătoare și care se contrazic cu ele însele și cu restul lucrării. Astfel, vorbește despre „forma literară comună a tipului de vorbire neolatină est-romanică pe care moldovenii s-au obișnuit de vreo 700 de ani s-o numească moldovenească, iar valahii s-au obișnuit s-o numească românească”. Așadar, valahii și moldovenii au o limbă literară comună, pe care o denumesc în mod
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
rudimentare, însă cu totul inadecvată spiritualității noastre în ansamblu. Strategia diversiunii a fost pusă la lucru și în acest domeniu, semănând confuzie și dezorientate, îndrumând spiritele pe căi aberante și creând noi surse de tensiune înăuntrul societății. Nu mai eram neolatini, de vreme ce latinitatea ne sugera și opțiunea politică fundamentală, cu o lume curioasă, hibridă, informă, despre care nu se putea spune mai nimic precis, dar căreia trebuia să i se recunoască primatul în multe. Manifestările tracomane din perioada interbelică se arată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ascultat de imperium. În Europa, mai ales, creația respectivă a avut urmări hotărâtoare, o bună parte a continentului fiind romanizată în grade și forme diferite. "Sigiliul Romei", pentru a relua expresia lui N. Iorga, nu se recunoaște doar la popoarele neolatine, ci în spații mult mai largi și structurează o întreagă cultură. Renașterea a însemnat nu atât o întoarcere la valorile acelei culturi, cât un nou impuls creator extras din moștenirea latină. Măreție sau declin, cultură sau tehnică, totul interesa cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Spinoza. O geografie a latinității se configurează complexă, cu frontiere de tot felul în timp și spațiu, cu o subtilă distincție operată între ceea ce Eco numește "ordinea lucrurilor și ordinea limbajului". Explorări în lumea latină de odinioară sau în cea neolatină de azi au întreprins între alții D. Fernandez, Ph. Levillain, M.A. Ladero Quesada, F. Mauro, M. Rivosecchi, Ph. Rossillon, A. Houaiss, M. Kane, în textele din Civilisation latine, texte ce conțin nu doar constatări erudite, ci deopotrivă căutări anxioase
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se ocupă de Dacia romană, cu apel la mărturiile antice. Se reia întrebarea lui Hasdeu de acum un secol și mai bine despre dispariția dacilor și se evocă retragerea legiunilor romane. A doua prezintă argumentele lingvistice, raportând româna la limbile neolatine, la albaneză, la idiomurile slave și germanice, cu interes special pentru vocabularul agricol, pastoral, religios, adică pentru elementele lui cele mai arhaice. Partea următoare sistematizează argumentele toponimice. A patra, la fel de sintetică și expeditivă, pe cele de ordin arheologic. Dovezile continuității
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]