789 matches
-
și satul Zahanaua, după ce comuna Negoești a fost desființată. În comuna Târgșoru Vechi se află situl arheologic de la Târgșoru Vechi, aflat în punctul „la Mănăstire”, unde s-au găsit urme de așezări din eneolitic (cultura Gumelnița), neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș), neolitic (cultura Boian), Epoca Bronzului (cultura Tei), perioada Latène, Halstattul târziu (cultura Ferigile-Bârsești), secolul al II-lea e.n., secolele al V-lea-al VII-lea și secolele al XV-lea-al XVII-lea, precum și două necropole din secolele al II-lea
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
Mojgrad"). De-a lungul timpului, a apărut în diverse documente sub câteva forme, apropiate între ele: "Mojgrad" (1450), "Mojgradu" (1894). La Moigrad a fost descoperit cel mai vechi tezaur de aur masiv din România. Cântărește 780 grame, datează din perioada neoliticului și întruchipează idoli antropomorfi, simboluri ale fertilității. Pe teritoriul extravilan al acestui sat se găsește marele castru roman Porolissum. În trecut, vatra satului a fost mult mai aproape de Brebi. Actuala vatră datează de acum aproximativ 200 de ani. În 1928
Moigrad-Porolissum, Sălaj () [Corola-website/Science/301812_a_303141]
-
vechi este acest nume este greu de spus acum, Însă cu siguranță depășește istoria scrisă. El a fost purtat cu mândrie În antichitate. Istoricul american Mackendrik În lucrarea sa „Pietrele dacilor vorbesc” (Cap. I, România În preistorie), spune că „În neolitic Începe adevărata istorie a României, adică cu 4000 de ani Înaintea erei noastre”. Istoricul englez E.C. Daviest vorbește despre vechimea și măreția dacilor: „Cu mult Înainte ca vulturii romani să intre pe teritoriul carpato dunărean, cunoscut azi ca România, exista
Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
înjghebării lui ca o comunitate distinctă de oameni. În general, atestarea documentară a satelor este legată de intrarea lor în circuitul juridic al proprietății feudale garantate de stat. În cazul Marinului, cele mai vechi urme de locuire datează încă din neolitic - epoca pietrei șlefuite și perforate. Aici a fost descoperită o așezare neolitică în urma unor cercetări de suprafață efectuate în anul 1999. Situl se găsește în partea stângă a drumului Crasna-Marin, la aproximativ 1,5 km de Marin. La circa 0
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Unul este un sit arheologic, aflat „la Cetate”, în zona satului Vâlcelele, unde s-au găsit urme de așezări din neolitic, secolele al IV-lea-al V-lea e.n. și al IX-lea-al X-lea. Celelalte două, clasificate ca monumente de arhitectură, sunt casele Zenobia Pătârnac și Radu Oprea, datând de la începutul secolului al XX-lea și aflate în satul
Comuna Colceag, Prahova () [Corola-website/Science/301661_a_302990]
-
Taberele se mutau pe măsură ce locuitorii lor migrau, odată cu schimbarea anotimpurilor. Au existat și așezări permanente, cum este cea descoperită la Willendorf. Perimetrul acesteia era demarcat de lespezi de piatră și piei de animale. Primele locuințe permanente vor apărea abia în neolitic. Trecerea de la existența de culegător la cea de vânător a diversificat regimul alimentar al omului. Mai mult, a stimulat cooperarea cu ceilalți și dezvoltarea calităților sociale, pentru a permite formarea unui grup de vânătoare eficient. Odată cu îmblânzirea focului, ființa umană
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
gonirea acestora în gropi pregătite în prealabil. Principala armă a paleoliticului timpuriu și mijlociu a fost lancea ascuțită de lemn, care, la început, era folosită la împuns și abia mai târziu la aruncat. Arcul și săgeata au apărut abia în neolitic. Către sfârșitul paleoliticului este îmblânzit câinele, care, ulterior, avea să fie folosit la vânătoare. Domesticirea animalelor a jucat un rol cheie în evoluția speciei umane. Activitatea omului de a crește animale a grăbit procesele de creare a uneltelor și de
Paleolitic () [Corola-website/Science/302420_a_303749]
-
adăpostește a doua mare colonie de lilieci în România. Colonia de pipistrellus se află la aproximativ 350 m de la intrare, iar la înalțimi mai mari există pe pereți și colonii de Miniopterus schreibersi. Au fost descoperite urme de locuire din neolitic și interesante podoabele de chihlimbar și bronz din epoca Hallstattiana.
Peștera Șura Mare () [Corola-website/Science/313780_a_315109]
-
raspândirii) erau tehnicile de extragere a cuprului și staniului (cositor) din minereul disponibil, și apoi crearea unui aliaj din aceste metale pentru a turna bronzul. face parte din sistemul celor trei epoci pentru societățile preistorice. În acest sistem, ea urmează neoliticului în unele zone de pe glob. În majoritatea Africii sub-sahariene, neoliticul este urmat direct de 'epoca fierului'. Primele dovezi de prelucrare a bronzului datează de la jumătatea mileniului al IV-lea î. Hr. , Cultura Maikop în Caucaz. De aici, tehnologia s-a răspândit
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
din minereul disponibil, și apoi crearea unui aliaj din aceste metale pentru a turna bronzul. face parte din sistemul celor trei epoci pentru societățile preistorice. În acest sistem, ea urmează neoliticului în unele zone de pe glob. În majoritatea Africii sub-sahariene, neoliticul este urmat direct de 'epoca fierului'. Primele dovezi de prelucrare a bronzului datează de la jumătatea mileniului al IV-lea î. Hr. , Cultura Maikop în Caucaz. De aici, tehnologia s-a răspândit cu repeziciune în Orientul Apropiat, și apoi la Civilizatiile de pe
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
aport caloric de cca 110-160 kcal/100g, în funcție de varietatea preparată și modul de preparare. Lintea este o plantă originară din Orientul Apropiat și a fost una dintre primele plante cultivate de om pentru a fi utilizată în alimentație, încă din Neolitic. În prezent, lintea este utilizată extensiv la scară globală, fiind preferată de populația asiatică și mediteraneană, precum și de către vegetarieni.
Linte () [Corola-website/Science/302378_a_303707]
-
și brâuri, iar epoca bronzului printr-un pumnal și un celt de bronz descoperite pe teritoriul localității. Materiale formate din fragmente ceramice, fusoiale, așchii de piatră s-au descoperit între pâraiele "Szilas" și "Gyulai" de pe teritoriul satului Secuieni, materiale atribuite neoliticului și aparținând culturilor "Criș și Coțofeni". La marginea nord-estică a satului, cu prilejul perieghezei din anul 1987, efectuată de Benkó Elek, s-au găsit un fragment de cahlă și fragmente ceramice din "epoca arpadiană", din secolul al XIV-lea și
Comuna Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/310549_a_311878]
-
de mobilă. Satul numără 1208 locuitori, toți de religie ortodoxă. În septembrie 2012 au fost făcute descoperiri arheologice pe teritoriul satului Hândrești de către Mihai Vasilencu. După primele evaluări zona unde s-au găsit artefactele evidențiază existența unei foste așezări din neolitic pe al cărei perimetru sunt vizibile urmele locuințelor ce se întind pe circa 6 km. Cele mai interesante piese alături de instrumentele din piatră și bronz sunt două inscripții asemănătorare celor găsite la Tăblițele de la Tărtăria. "Hândrești e sat la est
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
anume Codul Penal Adnotat Carol al lI-lea. Fratele său și unchiul meu Constantin Mătasa, a fost protopop și mare arheolog amator. El a Înființat muzeul de istorie de la Piatra Neamț (cultura Cucuteni, de curând declarată că cea mai importantă din neolitic a fost expusă la New York, Oxford, etc.). Datorită lui l-am văzut Îndeaproape pe Nicolae Iorga care Îi vizita săpăturile. Iorga i a făcut și o epigramă: “Pe când ceilalți popi Îngroapă, părintele Mătasa tot dezgroapă.” Fiica sa, Elena Mătasa a
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
2,69% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Din harta patrimoniului cultural al județului Prahova, elaborat de Muzeul de Istorie și Arheologie al județului Prahova în 1974 rezulta faptul că pe teritoriul comunei Brazi s-au descoperit vestigii din neolitic ("în satul Negoiești"), din prima treaptă a fierului (în satul Popești) și din perioada geto-dacilor și din cea a formării poporului român ("în satul Bătești"). Atestarea documentară datează și ea de pe la începutul secolului al XV-lea, când Mircea cel Bătrân
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
cuprinzând așezări din perioada Latène (secolele al III-lea-al II-lea î.e.n.) și din Evul Mediu Timpuriu; situl de la „Malul Molescului” (1 km nord de Prundu) cu așezări din aceleași două perioade; situl de la „Lacul Greaca” cu așezări din neolitic (cultura Gumelnița), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al VIII-lea-al IX-lea (Evul Mediu Timpuriu); așezarea din secolul al IX-lea aflată la 2 km vest de Puieni spre satul Pietrele; și așezarea medievală timpurie
Comuna Prundu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300442_a_301771]
-
pentru starea de sănătate Mijloacele de subzistență sunt multiplicate, ceea ce duce la un spor demografic și creșterea duratei medii de viață. Mobilitatea grupurilor umane scade, începând procesul de sedentarizare. Peșterile sunt abandonate și sunt clădite locuite durabile și confortabile. În Neoliticul inferior, în spațiul românesc au fost identificate puține situri, unul dintre cele mai reprezentative fiind cel de la Gura Baciului din Cluj, unde a fost atestată o incinerație funerară. Au fost descoperite capete de piatră, similare cu alte produse din spațiile
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Cluj, unde a fost atestată o incinerație funerară. Au fost descoperite capete de piatră, similare cu alte produse din spațiile vecine, ceea ce atestă posibie contacte între autohtoni și migratori. La Iclod, în Cluj, a fost descoperită o așezare fortificată din Neoliticul mijlociu, prevăzută cu u șanț, valuri de pământ și palisade, alături de o necropola de inhumație și un bogat inventar funerar. La Parta au fost descoperite case cu formă rectangulară, realizate din bârne și lipitură din lut. Cele mai mari se
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Este identificată inhumația, în poziție ghemuită sau întinsă. Unele necropole înregistrează 400 de morminte. Sub locuințe au fost descoperite morminte de copii sau cranii izolate, pictate cu ocru roșu, olistrand prezența ritualurilor funerare, pe model occidental sau sub influențe orientale. Neoliticul s-a încheiat în conformitate cu schimbările climatice, geografice și demografice, principalele ocupații fiind modificate, iar mobilitatea triburilor locale a sporit. Erau cultivate graminee-grâu, orz, secară, mei și ovăz, precum și leguminoase că bob, mazăre și linte, plante tehnice-in și cânepă, și pomi
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
largi pentru că se adapta la orice atitudine cuprinsă între 0-2000 metri. Cultivau "Triticum dicoccum", ce există în stare sălbatică în Orientul apropiat, adaptat la relief înalt. Cultivau orz ce se găsea în stare sălbatică în Orientul Apropiat și Mijlociu. În neoliticul timpuriu, se optează pentru soiuri de grâu potrivite zonei de climă și reliefului, la Gumelnita fiind cultivat "triticum vulgare", iar la Cucuteni "triticum compactum și vulgare". Utilizau plantatorul și săpăligă din corn de cerb pentru solurile nisipoase. În Eneolitic utilizau
Preistoria pe teritoriul României () [Corola-website/Science/314605_a_315934]
-
Georgia, și datează de acum 2 000 000 ani. Prima apariție a oamenilor moderni a avut loc în 35 000 î. Hr. Dovezi ale unor așezări permanente se găsesc, începând cu mileniul al 7-lea î. Hr., în Bulgaria, România și Grecia. Neoliticul a ajuns în Europa Centrală, în mileniul al 6-lea î. Hr., și în părți ale Europei de Nord, în mileniile 5 și 4 î. Hr. Nu există vreo cultură preistorică care să acopere întreaga Europă. Pentru detalii cu privire la diferitele culturi, vezi
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
în Europa Centrală, în mileniul al 6-lea î. Hr., și în părți ale Europei de Nord, în mileniile 5 și 4 î. Hr. Nu există vreo cultură preistorică care să acopere întreaga Europă. Pentru detalii cu privire la diferitele culturi, vezi Paleolitic, Mezolitic, Neolitic, Epoca bronzului și Epoca fierului. Prima civilizație europeană bine cunoscută, ce cunoștea scrierea, a fost civilizația minoică în insula Creta și, mai apoi, civilizația miceniană în anumite zone din Grecia, începând cu al doilea mileniu î. Hr. În jurul anului 400 î. Hr
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
că satul este o apariție relativ recentă în istoria de peste un million de ani a omenirii. Cercetările arheologice contemporane demonstreză prin fapte că primele sate, expresie a capacității omului de a-și procura resurse permanente de hrană, au apărut în Neolitic, acum 8 - 9 mii de ani, pe Valea Nilului și Eufratului. Atât literatura sociologică occidentală cât și cea românească ne oferă un număr mare de definiții și abordări. În sociologia rurală americană, apărută la orizontul anilor ‘20, satul este caracterizat
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
chiar semănături în ochiurile de pădure. Descoperirile făcute în zona Ostrovul Corbului dau indicații despre urme de viață din timpul orânduirii comunei primitive. Aici s-au găsit unelte, oale, reprezentări antropomorfe modelate în lut datând din anii 2500-2800 î.Hr. (perioada neoliticului dezvoltat). Printre primele urme materiale a existentei așezării românești pe teritoriul comunei Devesel, au existat fortificațiile construite la sfârșitul secolului al III-lea pe malul stâng al Dunării foarte aproape de apă. Din acest motiv, după părăsire, aceste fortificații au fost
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
unelte de piatră dacă ar exista deja tehnologia bronzului și ulterior a fierului. Sistemul creat de el a stat la baza primelor datări de piese arheologice și situri. În 1865 Epoca Pietrei în Eurasia a fost împărțită în paleolitic și neolitic după publicarea de către John Lubbock a lucrării sale "Prehistoric Times". Alte subdiviziuni au fost adăugate spre a împărți fiecare epoca în trei perioade: timpuriu, mijlociu și târziu. Mai exista de asemenea mezolitic sau epipaleolitic între epoca paleolitica și cea neolitica
Sistemul celor trei epoci () [Corola-website/Science/303718_a_305047]