252 matches
-
scursese chiar pe obrazul meu și m-am grăbit să-l gust. o vreme a trebuit să stea cu fața În sus ca să se oprească. FĂră Îndoială nu putea rămâne totul astfel, perfect, nu, nu putea ține, ar fi fost neomenesc. Deodată pianul s-a oprit. Ștefan a apărut În capul ușii, În nelipsita lui cămașă albă cu mânecile Întoarse, așa cum Îl văzusem prima oară. Abia atunci mi-am dat seama că Îl cunoșteam de foarte mult. Îmi amintea de cineva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
scursese chiar pe obrazul meu și m-am grăbit să-l gust. O vreme a trebuit să stea cu fața în sus ca să se oprească. Fără îndoială nu putea rămâne totul astfel, perfect, nu, nu putea ține, ar fi fost neomenesc. Deodată pianul s-a oprit. Ștefan a apărut în capul ușii, în nelipsita lui cămașă albă cu mânecile întoarse, așa cum îl văzusem prima oară. Abia atunci mi-am dat seama că îl cunoșteam de foarte mult. Îmi amintea de cineva
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în agonie. Am fost contemporanii agoniei lui Mao, a lui Franco și a lui Tito. Am putut urmări eforturile disperate ale doctorilor de a le prelungi cît se poate de mult răgazul pe acest pămînt, de a întîrzia în mod neomenesc sfîrșitul fatal, ca și cum unor astfel de oameni le-ar fi fost interzis să moară. Toate aceste uneltiri, precum și disimularea adevăratei date a decesului, sortită să întrețină iluzia că liderul e bolnav sau muribund, în vreme ce el e deja mort, au și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
exorcizeze asistând la agonia mea și la agonia a încă o sută". Îl compătimi. Individul era acolo, așteptă să-l vadă cum își dă duhul sau cum arde pe rug. Dar la ce bun atâta zel? Sentimentul datoriei? Cu atâta neomenească cruzime? Nu, trebuia să fie vorba de altceva, dar nu reușea să priceapă, să intuiască. Ideile i se învălmășeau, era nevoie de exercițiul ce-l salvase întotdeauna: să numere până la două sute șaptezeci și șase de două ori și apoi o dată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
al vieții, din care este firesc să se răsfrângă sensurile ei cele mai adânci, pe el care se mirase cum de nu a învățat omenirea cultă, de șapte mii de ani încoace, să moară, pe el care mă uimise prin neomenescul sau supraomenescul lui, prin tot ceea ce făcea sau simțea altfel decât se face sau se simte îndeobște, l-am descoperit tremurând, pălăvrăgind, chicotind, amenințând și plângând - bătrânește și omenește deopotrivă. Și se mai ridica acum în el o finală nevoie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o mie de lei, ce zici că ai pierdut-o! Așa se și făcu, căci nu era chip să se facă într-altfel. Vlad-vodă Țepeș judecase. Neguțătorul o păți cât de bună și se căi în toată viața de fapta neomenească ce săvârșise. PETRU RAREȘ Pe malul Brateșului, într-o colibă mică, acoperită cu frunzări, creștea tânărul Petru Rareș, umbrit și încălzit de dragostea mai-că-si și, întocmai ca o mlădiță de stejar răsărită în pământ prielnic, se făcea, văzând cu ochii
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
neagră de afară. Ceva fâlfâi grăbit pe deasupra acoperișului spre fântână scoțând un sunet strident de pasăre de noapte. Pentru câteva momente le era teamă și să respire. Femeia se repezi la bărbatul ei și strigă cu un sunet ascuțit parcă neomenesc: -Octave nu muri mă, lasă să se facă ziuă, mergem la spital, acum mergem... Țipătul ei îl scoase iar din amorțire pe ciudatul de pe scaun care strigă spre geamul șiroind de apă „Trebuie să răspunzi cu biologicul unei lumi care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mereu ideile cele de obște, a învățat cărțile profetice și cărțile legii; ei bine, dacă unul ca acesta este găsit că săvârșește fărădelegi, i se vor socoti cu mult mai grele păcatele. Sciții sunt nomazi, crescuți în moravuri sălbatice și neomenești, obișnuiți să se poarte aspru unii cu alții, nu-și pot stăpâni mânia, se pornesc lesne cu supărări unii pe alții, sunt obișnuiți să judece certurile dintre ei cu sabia, pentru că sunt învățați ca prin sânge să pună capăt luptelor
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
pentru că devine efigie, actorul devine și lăcaș al aparițiilor, purtător al semnelor unei alterități ce se lasă văzută, căci, prin frumusețea stranie a costumelor, a pieptănăturilor - o frumusețe nepământeană, ce trimite la o lume de dincolo de uman -, el evocă „ceva neomenesc, ceva divin”, produce „o miraculoasă revelație”. Veritabile semne plastice, autentice statui, „hieroglife în trei dimensiuni” (operând, ca atare, fuziunea semnului pictat cu cel sculptat), actorii dispun - în toată această splendoare a materialității lor - de „semne misterioase ce corespund unei realități
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
niciodată nu mi se face dor de idei/ ci numai de lucruri." Este și aici obsedanta opțiune pentru real, de aici și posibila ceartă a lui Euclid: "Euclid, bătrâne și neomenescule,/ tu ai crezut într-o lume singura/ cu postulate neomenești," De fapt, începând cu primele volume, Nichita Stănescu încearcă să explice încordarea omenirii pentru cucerirea științifică a lumii. Mișcarea, viteza luminii sunt manifestările energetice ale lumii și caracteristica mișcării este viteza. Omul devine "un fulger neîntrerupt" eminescian. în mișcarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ambiție devastatoare de artist (Adrian Leverkühn), fie de dorința de fericire și extaz (Aschenbach din "Moartea la Veneția"), eșuează într-un soi de morbiditate suprafirească, pe care autorul nu ezită să o considere transgresivă, ieșită din minți. Eliminarea acelor derapaje neomenești înseamnă restabilirea echilibrului lumii în limitele măsurii umane. Viața, pare a spune Thomas Mann, nu are șanse de a propăși în cazul unor naturi hipersensibile, aprioric sortite dispariției (a se vedea moartea celor doi copii Hanno din "Casa Buddenbrook" și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un element al naturii, trupul său fiind una cu imensa masă lichidă inertă, așa cum îl vedem lăsîndu-se, ca o uriașă plantă, năpădit de viețuitoarele sîngelui; în puhoaiele Buzăului, orbul pășește uriaș prin albia rîului și se salvează prin prodigiu, forța neomenească manifestîndu-se din nou: în picioare, ținînd piept vîrtejurilor ucigașe, el iese din ape ca un renăscut la lumină. Așa îl văd, pentru prima dată, martorii înfricoșați ai grozăviei apelor care, de altfel, îi vor omorî pe însoțitori; pe moșia lui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
imaginea separării apei marine de sare: Come îl sale dall'acque / io esco dal mio cuore // În te salgo, o delfica / non più umano (Delfica). Precum sarea din ape / eu ies din inima-mi. La tine mă înalt, o, delfică, neomenesc de-acum (Delfică, trad. MB). Desprinderea poetului de contingent și urcarea într-o dimensiune din afara realității, pe care i-o deschide femeia iubita determina refacerea unității originare, prin contopirea principiului masculin cu cel feminin. Acque che îl sonno grave / matură
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu ea o icoană, iar pe cealaltă, a sfântului Pavel, pe care i-o dăruise lui Papa, o tot mângâia, privind-o cu nesaț. Țigăncile se întrebau din ochi dacă boierul mai e în toate ale lui, când un urlet neomenesc și izbitura de perete a porților celor mari le făcu să înțeleagă că seimenii și gloata au pătruns în bătătură. Copiii începură să țipe, jupâneasa Stanca năvăli în odaie, îi luă pe cei doi mai mărișori de mână și porunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în chiuvetă, în miez de noapte. Udă fleașcă, înfășurată în spumă și-n duhoarea săpunului de rufe verzui, cu sânii goi și părul ud încîlcit peste spatele lung și slab, cu omoplații ascuțiți, era ca o statuie de o mărime neomenească, umplând cu totul 18 singura odaie luminată din univers. Da, Bucureștiul meu o avea în centru pe mama. Abia terminând cu ambițiile primelor mele proze, peste nucleul ăsta primitiv s-a suprapus alt oraș, cel emoțional, pentru ca abia în facultate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
el însuși dar nu se putea împăca cu ideea incidentului, când a fost salvat de Ramona. Considera că cele întâmplate erau din vina lui, că băuse prea mult. Iar pe soțul ei niciodată nu-l văzuse băut într-un hal neomenesc, deși în casa lor exista permanent băutură și nici nu erau vizitați de oameni care nu se puteau controla. Acesta era motivul pentru care bătrâna doamnă nu vedea cu ochi buni legătura dintre fiica ei și acest tânăr, făcându-i
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai nobile porniri. O face cu un pragmatism superior și cu o inteligență mai presus de fire. Iar cunoștințele acestui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cum rezultă din textul citat, Prospero îi vorbise, prin ani, lui Ariel) este acela în care mila prisosise asupra oricărui alt simțământ. Ceea ce însuși Prospero exprimă foarte curând: „nu răzbunarea, / Ci mila-i mai presus. S-au pocăit.“ Ariel, ființă neomenească, este totuși în stare să înțeleagă, în nuanțe și în adânc, simțurile și patimile omenești și să le aducă spre mai nobile porniri. O face cu un pragmatism superior și cu o inteligență mai presus de fire. Iar cunoștințele acestui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o viață lungă? Amenințarea tusei sale șuierătoare era permanent prezentă când vorbea. Îl pândea, așteptând să-i pună piedică precum unui halebardier care doarme. Uneori, reușea să se abțină; dar de astă dată fu cuprins de un tușit spasmodic, parcă neomenesc, semănând mai mult cu zgomotul rezultat În urma Încercării de a porni o mașină care are bateria pe ducă, și, tot ca de obicei, tusea păru să nu-i fi adus nici o alinare și nici nu-i impuse să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sunet auriu, ca o slavă dumnezeiască, se amplifica insuportabil, până la nebunie și trecând granițele nebuniei, ieșind din univers și extinzîndu-se triumfător în neconceputul de dincolo de univers. Nu exista o limită a creșterii extazului, a groazei, a arsurii, a urletului, a neomenescului, a înfiorării, a veninului, a voluptății, a morții și-a vieții și-a agoniei. Galbenul, nevăzut cu ochii, și țipătul, neauzit cu urechile, aura exterminatoare, creșteau și pulsau și vibrau, păianjenul își smucea tot mai puternic labele, ca un pui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mâini, metru cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți, obrajii contractați și gura căscată într-un urlet neauzit și cu atât mai neomenesc. Păianjenul zvâcni înainte. Se roti rapid în jurul femeii-bărbat, înfășurîndu-l, înfășurînd-o în fire subțiri și cleioase. Aș fi vrut să privesc în jos ori în altă parte, sau să-mi pun palmele peste față, și totuși mâncam din ochi spectacolul atroce
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o clipă îi simțeam nehotărârea, apoi nu l-am mai văzut din cauza nopții, ajungând pe țărmul îngust mi-am ridicat privirea spre stânci și n-am mai văzut decât luna nouă apărută pe cer și-atunci am auzit urletul acela neomenesc sfâșiind noaptea, către zori mă îmbarcam clandestin spre Italia, Intraductibil în limba rusă câteva cuvinte spuse de el, apoi râzând către mine, Hai să ieșim să mâncăm ceva, mi-e o foame teribilă! 30 aprilie, Boris e plecat de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu multă precizie în întuneric, e frica de moarte! Cine a locuit aici? Nu mă chinui! Pleacă! Și parcă toți pereții de stâncă sunt mânjiți cu sânge, sânge curge pe tavanul peșterii, îi simt gustul sălciu în gură, apoi urletul neomenesc în mintea mea înaintând în sânge ca o otravă, mă trezesc, e doar un vis! Transpirat tot, lac de sudoare, încă noapte afară, focul se potolește, zgândăr jarul nears și pun ultimele surcele încercând să-l aprind, suflu de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în Montmartre, și ea era Anne de atunci și eu eram Andrzej-Theo de atunci și acum și-n sufletul meu picura încet o irealitate amară care mă înconjură ca o aureolă neagră, singurul punct fix de care mă agăț cu neomenească sforțare este gândul obscur că nu trebuie să mă prindă toamna la Paris, dar până la toamnă, 19 aprilie, portretul e aproape gata, eu ar trebui să mă bucur pur și simplu de clipele când ești cu mine, să nu cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spate a sferei, imaginea i se frânse, fragmentată de șanțurile spiralate. Ajunse la ușă. Se gândi că arăta ca o gură. Parcă era stomacul unei creaturi primitive, gata să-l Înghită. Față În față cu sfera, cu modelul straniu și neomenesc al spiralelor, simți că voința i se topea. Brusc i se făcu teamă. Nu mai era convins că va reuși. „Nu fi caraghios“, Își spuse. „Harry a reușit. Și Beth. Ei au supraviețuit“. Examină spiralele, ca pentru a se liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]