751 matches
-
cu adevărat din oraș, ci fusese arestat de șerif sub acuzația de imoralitate din cauză că mama unei fete a făcut un soi de plângere. Așa că iată-mă în trenul ăsta. E încă întuneric afară, mai puțin când trecem pe lângă firmele de neon. Ultimul oraș a rămas în urmă prea repede ca să-i pot vedea numele. Se aude din ce în ce mai tare zgomotul trenului pe șine și văd copacii trecând în fugă peste lună. Anii de dinaintea plecării mele la școală s-au dus la fel de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de puternic peste cenușa din curte încât ajunsese să strălucească precum diamantul. Era încă noapte în vale și pinii de pe deal se clătinau foarte încet. Jos în oraș luminile de la ferestrele oamenilor se stingeau una câte una, lăsând doar câteva neoane să ardă pe strada principală. Vedeam Biblia cea mare din neon de pe biserica reverendului. Poate c-o s-o aprindă și-n noaptea asta, cu paginile ei galbene și literele roșii și crucea mare albastră din mijloc. Poate c-o aprind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
diamantul. Era încă noapte în vale și pinii de pe deal se clătinau foarte încet. Jos în oraș luminile de la ferestrele oamenilor se stingeau una câte una, lăsând doar câteva neoane să ardă pe strada principală. Vedeam Biblia cea mare din neon de pe biserica reverendului. Poate c-o s-o aprindă și-n noaptea asta, cu paginile ei galbene și literele roșii și crucea mare albastră din mijloc. Poate c-o aprind chiar dacă nu-i acolo reverendul. Vedeam zona unde stăteam înainte, vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de lacrimi și au început să-mi tremure foarte tare umerii și mi-am pus capul pe genunchi și am plâns și-am tot plâns. Când m-am ridicat să intru în casă, pe strada principală se stingea și ultimul neon. Îmi simțeam ochii ciudat din cauză că mi se lipiseră genele și mă dureau pleoapele. N-am încuiat ușa. Nimeni dintre cei care locuiau în vale nu-și închidea ușa noaptea sau altcândva. Semințele dispăruseră de unde le pusese tata, lângă ușa de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
cu mine să nu fim răniți prea tare mâine sau altă dată. Mi s-a părut o rugăciune foarte frumoasă, așa că m-am uitat pe fereastră și am început s-o spun, dar ochii mi-au căzut pe Biblia de neon din josul dealului și nu am mai putut să continui. Apoi am văzut că stelele de pe cer strălucesc ca rugăciunea cea frumoasă a lui tanti Mae și am început din nou, și rugăciunea mi-a venit fără măcar să mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
puteau să vândă mâncarea atât de ieftin, nimic nu depășea cincizeci de cenți. Probabil că nu plăteau chirie pentru clădirile pe care le foloseau. Barul era tot pe strada asta. Avea fațada acoperită cu marmură falsă și firme luminoase din neon în jurul ușii și al geamurilor. Niciodată n-am văzut cum arată pe dinăuntru fiindcă era mereu închis când treceam eu pe acolo dimineața. Presupun că nimeni nu trebuia să se uite mai sus de primul etaj. Marmura și neonul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din neon în jurul ușii și al geamurilor. Niciodată n-am văzut cum arată pe dinăuntru fiindcă era mereu închis când treceam eu pe acolo dimineața. Presupun că nimeni nu trebuia să se uite mai sus de primul etaj. Marmura și neonul se opreau acolo, iar restul până la acoperiș era acoperit cu placaj și cartoane, maro și gri. Sus acolo erau trei ferestre mari și lungi, care dădeau într-un balcon de lemn, ca la toate clădirile vechi din oraș. Dimineața erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Nat mă aștepta, făcând ture în fața casei. Am parcat și el mi-a deschis ușa din dreptul șoferului. —Unde ai fost? a spus. Aștept de ore în șir. Am deschis ușa de la intrare și am aprins luminile în atelier, niște neoane fără milă care luminau orice colțișor întunecat și orice pânză de păianjen de pe tavan. M-am întors să-l privesc pe Nat. A tot plouat în seara aia, nu rău, dar stătuse în ploaie. Părul îi era dat pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Lear. Alesese Teatrul, nu Iubirea. Timpul trece, e transpirat, negru de supărare. Teatrul. * Sala mare a Teatrului din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”. Ard toate luminile din campus. La ora 19.00, în București, e încă lumină, dar becurile, lămpile, neoanele, spoturile, toate aprinse la Teatru, creează sărbătoarea Shakespeare. Lumea - bărbați și femei, urcă scările spre intrare. Eleganță și lumină în campus. Haine de seară, bijuterii, pantofi cu tocuri înalte, a început să nu se mai poarte încălțămintea ascuțită, ci aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Înghițind, prima, o pastilă. Ce e chestia asta? Nu simt nimic... declară Akemi sub un val de lumină. Între timp părăsiserăm restaurantul unguresc și intrasem Într-un bar, decorat În stilul caracteristic al Coastei de Vest a Statelor Unite, unde lumina neoanelor pâlpâind neîncetat Îți diviza fața În două jumătăți: una verde și una roz. Nici eu nu simțeam nimic. Nici cel mai mic efect. În cele din urmă găsiserăm o cameră cu un pat dublu după ce sunaserăm la toate hotelurile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plecăm de aici, vrei? Oare ce ne făcuse să intrăm Într-un astfel de bar? Fără Îndoială Înghițirea pastilelor și perspectiva de a ne regăsi singuri la hotel ne excitaseră În asemenea măsură, Încât ne-am simțit atrași de lumina neoanelor și de hohotele de râs care se auzeau din acel local. Mai bine am fi ales un loc mai liniștit sau chiar barul hotelului din cartierul Akasaka, unde rezervasem o cameră. — Nu prea ești nerăbdător să rămâi singur cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când se străduia să Înghită, vaginul se contracta și mai mult și un fulger strălumină creierul meu cufundat În acea noapte de iarnă fără stele, spulberându-se În milioane de fascicule asemănătoare curentului electric ce iradiază dintr-un tub de neon. Am ejaculat În momentul În care un fascicul de lumină pătrunse În cele mai ascunse cotloane ale creierului meu. Spasmele care ne cuprinseseră pe amândoi au continuat Încă vreo douzeci de minute, timp În care am tot mângâiat cicatricea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ajute să mă trezesc. Se anunța o zi frumoasă pentru oricine în afară de Herr și Frau Hanke, care dormeau acasă la ei în Steglitz. Am condus spre est, de-a lungul lui Kurfürstendamm, cu magazinele sale au forme geometrice, luminate de neoane, și am cotit spre nord pe Joachimstaler Strasse, în capătul căreia se zărea marea seră luminoasă care era Stația Zoo. În față erau câteva dube ale poliției, o ambulanță de care nu mai era nevoie și câțiva bețivi dornici, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
culinară. Se zicea că facea cea mai bună crema de legume din București. Mulți veneau cu sufertașul să cumpere mâncarea, ca „la mama acasă”, de la autoservirea lui! Vara, pe domnul Chira îl găseai șef de unitate la restaurantele „Perla” sau „Neon” din Eforie Nord. Continuând peripluul, imediat după hotelul Lido, dădeai de cafeneaua Katanga, loc nu prea popular pentru „poporul muncitor", mai ales că era împânzit de străini, studenți de culoare, bișnițari, „parașute" și trăgători cu urechea de pe la secu'. Popular și
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
găsit, Moș Orion! Ce mai faci? Cum o duci cu sănătatea? Ochii bătrânului începură să clipească mărunt, se umplură de lacrimi și bucurie și se repezi să-l îmbrățișeze pe tânărul sosit. - Nepoate!... Tu ești strănepotul meu cel drag, viteazule Neon?... De câtă vreme stau aici și aștept să te întorci ... să vii să mă vezi!... - Dragul meu străbunic, m-am gândit neîncetat la tine!... Doar că am o sumedenie de treburi legate de expedițiile mele intergalactice, de n-am timp
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
că trece. - Trebuia să sunați salvarea și să-l aduceți imediat! Femeia a zâmbit, parcă ironic. - A mai fost așa. Și a scăpat.. Are ochi verzi, răi, și părul făcut permanent. Privesc din nou ecranul monitorului și mă neliniștesc. Lumina neoanelor e palidă, difuză, ca un lanț de silabe pierdut în ceață. Simt o prezență ambiguă, întunecată, ca un cavaler fără umbră în aerul greu al salonului de terapie intensivă. În halat alb, mă sprijin de peretele scorojit de durere și
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
Alfalfa, Anton Brânză, Brânzoaică, Breton Coca, Cocotă, Cocon Dală, Dalila, Dalton Ene, Enescu, Eston Fugă, Fugată, Furgon Gală, Găleată, Galon Horă, Horincă, Hormon Iie, Istoric, Ison June, Junincă, Jupon Kaki, Kakemóno, Kripton Latex, Latentă, Lapon Mică, Micoză, Micron Nelu, Nenică, Neon Odă, Odrasă, Odgon Pară, Paradă, Pardon Quito, Quinellă, Quilon Ramă, Rampantă, Radon Solo, Solniță, Somon Șagă, Șăgalnic, Șablon Tonă, Tonetă, Trombon Țară, Țărână, Țonțon Unic, Unire, Unison Vacă, Vacantă, Valon Xerofil, Xenofag, Xilofon Yală, Yoghină, Yukon Wanda, Wanadiu Wonton Zimbru
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
privire este mărită și mirată într-un sens mirific, defilau pe lângă mașină - ca și cum ar fi fost la paradă și noi călătorii ditamai “prezidiul” - construcții majestuoase cu publicitate directă pe panourile alăturate aproape tot cât ele de înalte, fațade biciuite de neoane cu reclame din tot spectrul vieții de huzur pe care ți-ai fi dorit-o vreodată, dar acum știi sigur că există - dacă până atunci mai aveai vreo îndoială, nu știai ce să privești mai întâi pentru că dacă te uitai
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă era noapte, iar întunericul era spart, pe ici, pe colo, de lămpile de neon ale iluminatului public de pe faleză, sau din zona obiectivelor turistice. Până să se lumineze bine de ziuă, mai erau aproape două ceasuri bune. Muzica se auzea prin fereastra deschisă a portierei, din radiocasetofonul mașinii. M-am gândit că, dacă tot
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
LAS VEGAS, FABULOSUL ! Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 2117 din 17 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Downtown Las Vegas „Welcome to fabulous Las Vegas, Nevada” e scris pe panoul iluminat în stil nostalgic cu lămpi stridente, de neon. Pancarta e amplasată acolo unde începea orașul acum șaizeci de ani. Între timp, metropola a crescut peste poate iar panoul ̶ motiv fotografic atât de-ndrăgit încât stăm la coadă ca să putem ajunge la el ̶ a ajuns să stea în
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
și ceea ce-ți voi descoperi Eu prin Duhul Meu pe parcurs”. M-am oprit, dar într-o noapte mă trezesc lovită peste picior, ca o lovitură de palmă. Locuiam la etajul 3 la bloc și afară era undeva un neon care bătea cumva spre cameră. Mi-am zis: “Cu siguranță soțul meu s-a dus la baie și cine stie cum m-am dezvelit și m-a lovit peste picior.” Dar nu era soțul meu. La picioarele patului era Satan. Efectiv l-
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364734_a_366063]
-
zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă era noapte, iar întunericul era spart, pe ici, pe colo, de lămpile de neon ale iluminatului public de pe faleză, sau din zona obiectivelor turistice. Până să se lumineze bine de ziuă, mai erau aproape două ceasuri bune. Muzica se auzea prin fereastra deschisă a portierei, din radiocasetofonul mașinii. M-am gândit că, dacă tot
POVESTE PESCAREASCA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349520_a_350849]
-
bunica scotea din cuptor pițărăii aurii, pe care-i punea în două coșuri mari cu ștergare cusute cu trandafiri. Dimineața de Ajun incepea devreme. Bunicul curăța zăpada cu o lopată de lemn, totul era alb, vântul, urcat pe stâlpii de neon privea doar, fără să scoată nici un sunet. „Bună-dimineața la Moș Ajun Că-i mai bună-a lu’ Crăciun Că-i cu miei, cu purcei, Fug copiii după ei. “ „Soro! striga mătușa Marea- hai, că vin pițărăii!“ Mari- se impacientau vecinele-
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
și ascult păsărelele”, hotărî el, zâmbindu-și cu mulțumire. Mai mult, zâmbea cu gândul la prima întâlnire cu prietena lui din ultimul an de liceu. Acolo, pe o bancă așezată strategic sub coroana bogată a unui pom prin care lumina neonului din apropiere nu pătrundea, a sărutat-o pentru prima oară. S-au rușinat amândoi, au izbucnit în râs și s-au sărutat din nou, dar mai lung și mai „lipicios”, cum l-a caracterizat pe el fata, după aceea. Vorbeau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348661_a_349990]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > SIMFONIA IUBIRII Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1270 din 23 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Este o seară înstelată de primăvară. Cișmigiul plutește în parfumul inefabil al florilor, iar razele de la neoane cad palide pe aleile curate sau pe trunchiurile copacilor ce aruncă în dosuri umbre confuze. Predomină o atmosferă feerică. Perechi, perechi de tineri se perindă pe alei, încet, în ritmul șoaptelor de iubire. Din dosul umbrelor, alți îndrăgostiți îmbrățișați fac
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]