256 matches
-
cei chemați să o aplice. Vă declar cu părere de rău că am primit mai multe plângeri împotriva tribunalelor de ținut; anumiți judecători nu au deloc conștiința sfintelor lor îndatoriri... Țara e însetată după dreptate; vreau un raport despre această neorânduială; trebuie să fim fără milă pentru judecătorii prevaricatori. Înalta curte dă prilej multor plângeri. Președintele se vede obligat să se ducă la domiciliul judecătorilor pentru a-i constrânge să-și completeze sesiunea. E rău, e foarte rău! Domnilor judecători, trebuie
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
a-i constrânge să-și completeze sesiunea. E rău, e foarte rău! Domnilor judecători, trebuie să fiți cei dintâi care să dea exemplul legalității, al disciplinei, al respectului legilor... Dl ministru al justiției îmi va prezenta un raport despre această neorânduială în scurtă vreme!" Intenția domnească e cu siguranță lăudabilă; dar la ce servește acest paliativ, atunci când e nevoie de un leac eroic? Nu pe oameni trebuie să-i învinuiești, ci lucrurile trebuie îndreptate. Până atunci, societatea românească e suferindă. Orice
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
puține? Să mă lase dar, să plece de la mine, și să răsuflu puțin, 21. înainte de a mă duce, ca să nu mă mai întorc, 22. în țara întunericului și a umbrei morții, în țara negurii adînci, unde domnește umbra morții și neorînduială și unde lumina este ca întunericul!" $11 1. Țofar din Naama a luat cuvîntul și a zis: 2. "Să rămînă această năvală de cuvinte fără răspuns și să creadă limbutul că are dreptate? 3. Vor face vorbele tale deșerte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
scaun, Petru Șchiopu voievod a înzestrat mănăstirea cu tot ce trebuie - atât biserica cât și pe călugări - dar când Radu Mihnea (1616-1618) vine la domnie și odată cu el vine și Maria, fiica lui Petru Șchiopu voievod, găsește mănăstirea în mare neorânduială și complet sărăcită. Asta se întâmpla doar după 25 de ani. În actul de închinare a mănăstirii la Sfântul Mormânt din Ierusalim, întocmit de Radu Mihnea voievod, găsim: „Întâi despre toate cele ce au fost făcute și din nou zidite
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
mii de glasuri asurzi câmpia. Robii alergară înainte, parcă vrând să-și ajungă din urmă săgețile. Iar mulțimile de soldați atlanți, zărind minunata pasăre argintie cu coadă și creastă de foc, care striga din cer, începură să se împrăștie în neorânduială, unii aruncîndu-și armele la pământ. Acum, Auta era încredințat că robii vor ajunge în Marele Oraș. Și numai după ce văzu armata atlantă cu desăvârșire risipită, cârmaciul, fără a scoate o vorbă, întoarse luntrea spre miazănoapte și zbură către Piscul Sfânt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fură sfâșiați unul câte unul, la rând. Dintr-o dată întreaga haită dădu năvală asupra lui. Cu o uimitoare iuțeală și agilitate, Suru sfâșie în jurul său tot ce apucă. După o vreme, cei rămași în viață renunțară și se retraseră în neorânduială. În cele din urmă unul dintre ei se apropie prietenos, dar prevăzător, scheunând încetișor și, după ce și Suru începu să scheune, se apropiară bot în bot, și începură să se adulmece. Apoi, un lup bătrân și costeliv păși spre Suru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pentru toate relele ce ni le fac, cei ce ne conduc. Noi am votat pentru binele întregi țări nu ca să ii îmbogățim pe cei ce nu merită să stea în conducerea țări. Este o trădare pentru popor, este o mare neorânduială in țară. Un haos! E strigător la Cer! Avem nevoie de credință puternică, toți să înălțăm rugăciuni la Milostivul Dumnezeu. El se va indura de noi toți, și va face o schimbare în bine. Dar până atunci mai este. Depinde
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
apăsați, de mers care are o țintă precisă, ai ei nervoși și pe jumătate În vârful picioarelor. La capătul coridorului m-am oprit și am privit Într-o bucătărie spațioasă și care mirosea groaznic. Grămezi de vase murdare zăceau În neorânduială. Pe masă, brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă ureche. Când am făcut un pas Înăuntru, duhoarea fu atât de puternică, Încât era de nesuportat. În spatele meu, am auzit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se izbește în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie de sânge i se preling din coafura în neorânduială de-a lungul obrajilor, pe plastronul alb, ieșit din vesta larg răscroită, sub care se zărea cămașa lui de stambă colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului și-l sparse între dinți. Apoi înșfăcând un scaun, făcu o roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece, reapăruse de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răspicat, și Gloria, speriată din somn, susținea că vrea să moară. Puteam distinge în întuneric obiectele înconjurătoare. Din draperie răzbea un snop risipit de raze cenușii, ca niște sfori de fum întinse, de la fereastră spre tapetul negru. Distingeam în cameră neorânduiala cumplită a vestmintelor mele, aruncat la întâmplare pe covor. Gulerul și vasul de noapte, făceau două pete albe alături de pantofiorii ei minusculi, ca de japoneză. „Gloria... - începeam liniștit, pironindu-mi privirea în colțul plafonului, - dacă vrei să mori, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Vienei, stăruie de mult o trainică bisericuță, cu zidurile cuprinzătoare de taine ferecate. Eram acolo într-o minunată dimineață de august, și priveam printre drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila de cranii omenești, încremenită acolo, de veacuri, în haotică neorânduială. Prietenul meu m-a ajuns din urmă: „Was suchen Sie da?”. Și sublinie cu putere cuvântul „Sie”, ca să-și exprime și mai mult uimirea de a mă revedea în această localitate necunoscută sau ignorată până atunci de străinii trecători prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de taburete. În spatele lor - ghișeul pentru servire, cu bucătăria În spate. Alături - teritoriul bucătarului: tigăi, spatule agățate, o platformă pentru farfurii. În partea din față stînga, casieria. Deschisă și goală - monede pe covorașul de pe podea, lîngă casă. Trei mese În neorînduială: mîncare Împroșcată, farfurii căzute, suporturi de șervețele și farfurii sparte pe podea. Urme de ceva tîrÎt spre bucătărie. Un pantof de damă, cu toc Înalt, pe un scaun răsturnat. Ed intră În bucătărie. MÎncare pe jumătate prăjită, vase sparte, tigăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a prins. Intră În curte și avu norocul să nu fie zărit de nici un martor. Izbi cu zimții cătușelor În lemnul ieftin al ușii. Găsi pe pipăite un comutator și aprinse lumina. Același living curat. În restul apartamentului domnea aceeași neorînduială. Jack se puse pe așteptat lîngă ușă. Intervalul de plictiseală se tot Întindea - cincisprezece minute, treizeci, o oră. Deodată se auziră niște ciocănituri În geamul din față. Jack se lăsă În jos: ușa, vizorul. Imită glasul afectat al unui poponar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-te puțin. După aceea poți să-ți găsești un tînăr de vîrsta ta. Inez se ridică În picioare. — Începusem să am Încredere În el. Bud deschise ușa. Primul lucru care i-a sări În ochi a fost patul, lăsat În neorînduială de Carolyn, sau cum o mai fi chemînd. Inez se prăvăli În el și peste cîteva clipe deja dormea dusă. Bud o Înveli și se Întinse și el În hol, cu o haină drept pernă. Somnul veni greu - lunga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
1958. 3. Căpitanul Edmund J. Exley pe un post permanent: comandant la Divizia Anchete Interne, În vigoare din 2 ianuarie 1958. PARTEA A TREIA Anchete Interne CAPITOLUL 42 Dining Car suferea de mahmureala de după Anul Nou: hîrtia creponată atîrna În neorînduială, iar inscripția „1958“ Își pierdea din paiete. Ed luă loc În separeul lui preferat, cu vedere spre salon și cu imaginea lui reflectată Într-o oglindă. Se uită la ceas: 3.24 după-amiază, 2 ianuarie 1958. Lasă-l pe Bob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
profitase de ocazie. — Cine altcineva mai are cheia? Întrebă Cabrera. Cameristele, portarul? — Atît. Nu, stați puțin... Am surprins-o pe Paula privindu-mă În oglinda de deasupra căminului din camera de zi. Cu gura ei Învinețită și cu părul În neorînduială, arăta ca un copil vinovat de-o boroboață, ca o Alice surprinsă de-a se pomeni brusc adultă și prinsă În capcană de partea greșită a oglinzii. Nu-i spusesem nimic lui Cabrera despre vizita ei În apartament din seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ei, era fericită aici. — Laurie n-a vrut niciodată să fie fericită. Își trecu o mînă prin părul ud, apoi rămase uitîndu-se lung la cheagurile de sînge adunate pe degete. Dar nu făcu nici o Încercare de-a-și netezi frizura În neorînduială, pe care și-o Îngrijea odinioară cu atîta atenție. — Ea face parte dintre oamenii aceia care tresar Îngroziți fie și doar dacă aud de fericire - În mintea lor, nimic nu poate fi mai plictisitor sau mai burghez. Am ajutat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
traseul nostru superb, conform minunatului program, alcătuit cu generozitate de către echipa managerială a C.V.T. Cel căruia ghidul-șofer, precum și întreg ansamblul de turiști îi conferiseră titlul de Profesorul, folosea o pereche de ochelari rotunzi și demodați, avea părul mare, lăsat în neorânduială, peste urechi, purta un trenci albineț, pururea ponosit, pe care arareori și-l scotea, ca să și-l atârne, printr-o mișcare vioaie, pe brațul stâng. Îndată ce turiștii o droaie de vârstnici gravi și simandicoși, de cucoane cu ifose și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fuga voastră de muncă ați desființat statul și ați dat țara în prada urelor de partid, pentru ca voi să puteți avea rând la pita lui Vodă, voi cari altfel nu sînteți vrednici să călcați pe pământ. Prin instinctele voastre de neorânduială veți desființa armată! Împinși de cumplita voastră frică de justiția ordinară, veți desființa justiția. Organul fanariot coprinde deja articole din care se vede că voiește înlocuirea oștirii prin gardă; prin niște bieți oameni cu griji și familii, luați de la ocupațiile
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
cineva care să spuie poporului în ce stare vor ajunge frații lui din Basarabia cedată, pentru a-i trezi instinctul de conservare și bărbăție? Rusia a intervenit cu generozitate în neliniștele agrării din Bulgaria și Erțegovina, căci substratul material al neorânduielilor din Turcia a fost, ca totdeuna, o cestiune economică. Dar oare știe d. Holban, prefectul de Tulcea, ce e în Rusia? Nu e acolo poporul supt și istovit de tot felul de dări nedrepte, nu a devenit țăranul rusesc chiar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
1878] [""ROMÎNUL" GĂSEȘTE OCAZIE... "] "Romînul" găsește ocazie a da lămuriri în privirea stării de lucruri din Dobrogea. Se înțelege că, îndată ce e-n stare a da lămuriri asigurătoare, trebuie neapărat să-nceapă prin a ponegri intențiile acelora cari au semnalat neorânduieli și a le numi invențiuni cu care se speculă asupra situațiunii ce-ar fi avînd-o trupele și autoritățile noastre dincolo de Dunăre. Noi, cari am urmărit toate știrile acestea, fie în presa pământeană, fie-n cea străină, n-am putut descoperi
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
liberă, ci absoluta lipsă de cugetare ar fi putut dicta așadar acea pretinsă dorință ultimă pe care "Romînul" o apără cu atâta foc în contra istoriei noastre de veacuri, opuind toleranței noastre recunoscute intoleranța greoaie și ignorantă a unor instincte de neorânduială și de barbarie spirituală și morală. În epoca noastră de nedisciplină a minților, în care mulți rostesc cuvinte ce nu le pricep, se-ntîmplă într-adevăr ca liberi-cugetători să fie numiți acei ce sufăr de halucinațiuni dezordonate, dar acel nume se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și mii: se înțelege, idiotul nu s-a deșteptat, dar se zice că totuși a început să semene a om, cu chiu cu vai, desigur. Deodată P. moare subit. Firește, nu lasă nici un testament; ca de obicei, treburile sunt în neorânduială, apar o mulțime de moștenitori lacomi, care nici nu se gândesc la ultimele progenituri ale neamului, cele care, din milă, sunt tratate în Elveția de idiotismul ereditar. Vlăstarul, deși idiot, a încercat totuși să-l ducă de nas pe profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
trecut vreodată pragul împreună cu ceilalți. Cât despre polițe, și aici ar putea fi ceva (lucru pe care Ganea îl știe cu siguranță); desigur, averea lui Evgheni Pavlovici este imensă, însă „câteva chestiuni legate de avere se află într-o anumită neorânduială“. Atingând acest subiect demn de atenție, Ganea se abținu să mai adauge ceva. Despre ieșirea de ieri a Nastasiei Filippovna nu spuse nimic, cu excepția celor pomenite în treacăt mai sus. În sfârșit, Varvara Ardalionovna veni să-l ia pe Ganea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]