474 matches
-
perspectivă, Germania se folosește de cooperarea europeană în domeniul apărării pentru a-și urmări interesele în mod separat de cadrul atlantic, precum și ca vehicul diplomatic cu care să dezvolte o dimensiune militară mai activă a politicii sale externe. Într-adevăr, neorealiștii ar putea cita alte dovezi în favoarea afirmației că Germania își slăbește legăturile cu NATO. În timp ce, în general, ea a favorizat reforma internă și extinderea alianței pe parcursul anilor 1990, urmărirea acestei strategii a avut anumite costuri. Odată cu dizolvarea imperiului sovietic din
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interese de securitate în zona europeană est-centrală (Drake, 1997). În plus, reducerea amenințării imediate reprezentată de invazia Rusiei dinspre est înseamnă că se reduc nevoile Germaniei de a rămâne ferm ancorată de garanția de securitate oferită de NATO. Prin urmare, neorealiștii afirmă că, probabil, Germania este mai dispusă să dezvolte relații favorabile cu Rusia în prezent decât în timpul Războiului Rece (Otte, 2000, p. 181). Totuși, participarea Germaniei la activități NATO în anii 1990 a generat tensiuni la nivelul relațiilor sale cu
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
În mod similar, deși Germania a participat la intervenția în Kosovo, în diplomația anterioară crizei Germania a pus accent pe realizarea unei înțelegeri negociate, iar în timpul conflictului a menținut legături diplomatice apropiate cu Rusia (Hyde-Price, 2001, pp. 158-159). Din nou, neorealiștii ar putea interpreta acest fapt ca reflectând slăbirea legăturilor atlantice ale Germaniei și apariția unei constelații multipolare de interese în ordinea de securitate europeană. Interpretării neorealiste îi putem supune și aspecte ale diplomației economice a Germaniei începând cu 1989. Rolul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
conflictului a menținut legături diplomatice apropiate cu Rusia (Hyde-Price, 2001, pp. 158-159). Din nou, neorealiștii ar putea interpreta acest fapt ca reflectând slăbirea legăturilor atlantice ale Germaniei și apariția unei constelații multipolare de interese în ordinea de securitate europeană. Interpretării neorealiste îi putem supune și aspecte ale diplomației economice a Germaniei începând cu 1989. Rolul Germaniei în cadrul GATT până la mijlocul anilor 1990 a dezvăluit tensiuni între obligațiile față de Franța, ca partener cheie în integrarea europeană, și angajamentul față de ordinea economică internațională
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și monetare germane (Lippert și Stevens-Strohmann, 1993, p. 41). Politicienii germani păreau dispuși să suspende imperativele Bundesbank atunci când miza o reprezentau interesele naționale vitale, dar nu și când era vorba despre interesele altor membri ai MRS. Așadar, în sprijinul revendicărilor neorealiste, există dovezi potrivit cărora diplomația comercială și financiară a Germaniei a devenit mai asertivă și mai axată asupra propriilor interese decât în trecut. În ceea ce privește diplomația economică a Germaniei în interiorul UE, Heilbrun sugerează chiar că Germania își pierde interesul față de adâncirea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Germania. Franța se teme că acestea vor mări puterea relativă a Germaniei unificate în interiorul UE, modificându-i preocupările și reorientându-le dinspre Franța către statele din Europa Centrală și de Est (Hyde-Price, 2001, pp. 186-187). Aceste evoluții pot fi privite de neorealiști ca reflectând tensiuni în cadrul acordului tradițional franco-german cu Uniunea Europeană. Potrivit interpretării neorealiste, această situație pune presiuni asupra procesului general al integrării și reflectă începutul deteriorării cooperării internaționale din Europa, apărută la adăpostul Războiului Rece. În general, o serie de evoluții
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
unificate în interiorul UE, modificându-i preocupările și reorientându-le dinspre Franța către statele din Europa Centrală și de Est (Hyde-Price, 2001, pp. 186-187). Aceste evoluții pot fi privite de neorealiști ca reflectând tensiuni în cadrul acordului tradițional franco-german cu Uniunea Europeană. Potrivit interpretării neorealiste, această situație pune presiuni asupra procesului general al integrării și reflectă începutul deteriorării cooperării internaționale din Europa, apărută la adăpostul Războiului Rece. În general, o serie de evoluții pot fi interpretate în termeni favorabili predicțiilor neorealiste în ceea ce privește strategiile germane după
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu Uniunea Europeană. Potrivit interpretării neorealiste, această situație pune presiuni asupra procesului general al integrării și reflectă începutul deteriorării cooperării internaționale din Europa, apărută la adăpostul Războiului Rece. În general, o serie de evoluții pot fi interpretate în termeni favorabili predicțiilor neorealiste în ceea ce privește strategiile germane după 1989. Aspecte semnificative ale comportamentului Germaniei trimit la apariția unei poziții unilaterale mai agresive în instituțiile internaționale. Există și semne ale incompatibilităților dintre interesele Germaniei unite și interesele SUA, precum și cele ale partenerilor europeni ai Germaniei
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de interese cu NATO în privința UEO și PESC, criza din interiorul MRS, precum și chestiunea influenței germane asupra Europei de Est. Toate acestea pot sugera divizări în cadrul Alianței Atlantice, sau începuturile hegemoniei germane în Europa. Prin urmare, aceste evoluții validează analiza neorealistă a rolului Germaniei unificate în sistemul internațional după Războiul Rece. Instituționalismul Se poate afirma că Germania se încadrează într-un tipar complex de relații interdependente cu celelalte democrații industriale avansate, precum și că participă într-o rețea de cadre multilaterale stabilite
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
costuri nete statelor, care presupun acomodări și ajustări semnificative, probabil că statele vor respinge opțiunile instituționale. Instituționaliștii pot prezenta dovezi semnificative pentru a-și sprijini predicțiile referitoare la strategiile Germaniei începând cu 1989. Mai întâi, nu este clar dacă interpretarea neorealistă a procesului de unificare satisface pe deplin. Kohl a intenționat în mod expres ca unificarea să fie ancorată atât în CE, cât și în NATO. Numai în prima jumătate a anului 1990 au avut loc 29 de întâlniri privind unitatea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Armele Convenționale în Europa (CFE) din 1990, prin care limita mărimea Bundeswehr la 370 000 (Linnenkamp, 1993, p. 95). Kohl a parcurs etapa următoare, de reînnoire a angajamentului Germaniei față de Tratatul de Neproliferare (NPT). De asemenea, se poate ca interpretarea neorealistă a incidentului referitor la granița poloneză să nu fie corectă. Muller sugerează că ezitarea lui Kohl nu a avut legătură cu poziționarea strategică, ci a reflectat considerații electorale interne (Muller, 1993, pp. 145-147). Astfel, afirmația că negocierile privind unificarea s-
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
deceniu al perioadei post-Război Rece. Liberalism 2: opțiunile Germaniei În termenii evaluării durabilității politicii externe a Germaniei, există limitări importante ale pozițiilor adoptate de analiștii instituționaliști și de cei care explică strategiile germane post-unificare prin referire la "puterea constitutivă". Atât neorealiștii, cât și istoricii subliniază argumente convingătoare potrivit cărora în anii 1990 au avut loc schimbări la nivelul orientării strategice a Germaniei. Cei care adoptă argumentele puterii civile subestimează semnificația schimbărilor importante ale politicilor de securitate germane din anii 1990. Atitudinile
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în care Germania și-a urmărit politica externă în anii 1990. Beneficiile aduse de apartenența la instituții nu au împiedicat-o, pur și simplu, să facă alegeri importante cu privire la angajamentele sale instituționale. Însă aceasta nu înseamnă că schimbările validează predicțiile neorealiste despre politica externă germană, pentru că, se pare, schimbările strategiilor Germaniei din anii 1990 nu numai că i-au menținut, ci i-au și consolidat angajamentul față de cadrele multilaterale în interiorul cărora funcționează. Astfel devine oportună o analiză bazată pe un model
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Japoniei prin alianța cu SUA a intrat în discuție în termeni inexistenți anterior. Acest fapt crește posibilitatea ca Doctrina Yoshida să devină anacronică, ca fundament al politicii externe japoneze. În capitolul de față aplicăm cele trei modele ale relațiilor internaționale neorealist, instituționalist și liberal în cazul analizei strategiilor adoptate de Japonia în perioada 1989-1999. Pe baza acestei discuții vom concluziona cu privire la tipul reacției Japoniei față de sfârșitul Războiului Rece, precum și la opțiunile strategice care i se prezintă în sistemul internațional emergent. Neorealismul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cazul analizei strategiilor adoptate de Japonia în perioada 1989-1999. Pe baza acestei discuții vom concluziona cu privire la tipul reacției Japoniei față de sfârșitul Războiului Rece, precum și la opțiunile strategice care i se prezintă în sistemul internațional emergent. Neorealismul Unii analiști folosesc modelul neorealist pentru a face predicții cu privire la comportamentul Japoniei în sistemul internațional post-Război Rece (Layne, 1993; Waltz, 1993; Layne, 1996; Mearsheimer, 2001). Acești comentatori au anticipat că sfârșitul Războiului Rece va cauza presiuni structurale pentru schimbare în relațiile Japoniei cu alte puteri
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pe locul șapte la nivel mondial, după ce se situase pe prima poziție în 1993 și 1994. Mai mult, diferența dintre PIB-ul japonez și cel american a crescut de la 10% în 1990 la 20% în 1999 (Funabashi, 2001, p. 78). Neorealiștii pot considera că dificultățile economice actuale ale Japoniei îi cresc stimulentele pentru a urmări o politică externă mai independentă și asertivă, cu scopul de a-și spori influența relativă. Prin urmare, schimbarea sensului destinului economic al Japoniei nu subminează neapărat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că dificultățile economice actuale ale Japoniei îi cresc stimulentele pentru a urmări o politică externă mai independentă și asertivă, cu scopul de a-și spori influența relativă. Prin urmare, schimbarea sensului destinului economic al Japoniei nu subminează neapărat semnificația predicțiilor neorealiste, care depind de stimulentele structurale ale Japoniei de a balansa împotriva poziției dominante a SUA. Există semnale că statutul Japoniei de potențial rival al SUA duce la tensiuni în cadrul alianței americano-japoneze pentru securitate. Războiul din Golf a fost cel mai
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
SUA-Japonia în cadrul discuțiilor cu Jiang Zemin din 1998. Acest fapt a făcut ca Japonia să reia în considerare redefinirea relațiilor cu China (Funabashi, 2001, pp. 75-76; vezi și Wang, 2002; Drifte, 2003). Astfel de evoluții pot fi interpretate din perspectivă neorealistă ca reflectând tensiuni emergente în relațiile dintre Japonia și SUA. Odată cu dispariția amenințării sovietice, în calculele acestor țări vor apărea alte priorități, iar interesele lor se vor îndepărta gradual. Apoi, va slăbi inevitabil alianța dintre SUA și Japonia, existentă în timpul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că încercarea Japoniei de a normaliza relațiile cu Coreea de Nord pentru a-și asigura o influență politică mai independentă în regiune a tensionat relațiile cu Coreea de Sud (Ahn, 1993, pp. 270-272; Drifte, 2003, p. 161). Toate aceste tendințe pot fi interpretate de neorealiști pornind de la dispariția poziționărilor din timpul Războiului Rece. Pe de altă parte, în China există îngrijorări privind continuarea aranjamentului de securitate dintre SUA și Japonia. În lumina Declarației Comune SUA-Japonia din aprilie 1996, care le-a reînnoit angajamentul față de MST
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
supraveghea" China. De asemenea, posibila achiziționare de către Japonia a unui sistem de apărare contra rachetelor tactice (TMD), care i-ar permite să neutralizeze capacitatea de descurajare nucleară a Chinei, a produs îngrijorări (Garrett și Glaser, 1997, pp. 384 și 392-394). Neorealiștii pot vedea în aceste evoluții un semnal că sfârșitul Războiului Rece a făcut ca guvernul de la Beijing să reevalueze valoarea cadrului de securitate SUA-Japonia. Rivalitățile locale din Asia întăresc stimulentele Japoniei de a se implica în dinamica regională a armelor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că aceasta stă la baza unei chestiuni delicate: Japonia nu și-a cerut oficial scuze pentru atrocitățile comise în timpul conducerii imperiale. Numărul și complexitatea istorică și geopolitică a tensiunilor emergente între Japonia și alți jucători regionali pot fi citate de neorealiști drept dovezi ale problemelor rezultate din modificarea distribuției de putere în sistemul internațional. De asemenea, de la începutul anilor 1990 Japonia manifestă o lipsă de constanță față de ONU, ceea ce sugerează că își plasează autonomia în formularea politicilor deasupra opiniei comunității internaționale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că merită ... statutul [de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU]. ... Totuși, există o preocupare că acesta va depinde de disponibilitatea Japoniei de a participa la ... activități de luptă" (Akaha, 1995, p. 68). Astfel de opinii se potrivesc predicției neorealiste potrivit căreia Japonia va căuta beneficiile statutului de membru în Consiliul de Securitate al ONU (dreptul de veto și prestigiul), evitând, concomitent, costurile asociate. Mai mult, nu este contradictoriu ca neorealiștii să interpreteze legislația OMP a Japoniei ca un prim
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1995, p. 68). Astfel de opinii se potrivesc predicției neorealiste potrivit căreia Japonia va căuta beneficiile statutului de membru în Consiliul de Securitate al ONU (dreptul de veto și prestigiul), evitând, concomitent, costurile asociate. Mai mult, nu este contradictoriu ca neorealiștii să interpreteze legislația OMP a Japoniei ca un prim pas pe calea remilitarizării țării, precum și ca o reacție de împotrivire în fața presiunilor externe. Japonia ar putea urmări aceste două strategii simultan, folosindu-se de politica pe riscului pentru a-și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
presiunilor externe. Japonia ar putea urmări aceste două strategii simultan, folosindu-se de politica pe riscului pentru a-și maximiza interesele și, în același timp, a-și minimiza angajamentele. Dimensiunea economică a strategiilor Japoniei oferă și indicii care favorizează predicțiile neorealiste despre politica sa externă. Începând cu 1989 există tensiuni în relațiile SUA-Japonia. Gilpin identifică într-un mod convingător cauza acestor tensiuni în statutul Japoniei, de rival politic și economic al SUA. În timp ce conflictele generate de dezechilibrul comercial SUA-Japonia au fost
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
general de acord că presiunile străine (mai ales din partea SUA) sunt singurul factor important care explică deschiderea pieței" (Mulgan, 1997, p. 171; vezi și Bullock, 2000). De asemenea, relațiile economice ale Japoniei cu CEE/UE prezintă dovezi semnificative în favoarea predicțiilor neorealiste. La începutul anilor 1990, relațiile dintre Japonia și Europa au fost tulburate de dispute privind comerțul, competiția industrială fiind acerbă mai ales în domeniul producției de automobile (Inoguchi, 1991; Lehmann, 1992). Evoluția relațiilor dintre Japonia și Europa a erodat și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]