302 matches
-
câmp deschis până la primele linii britanice. Sub un foc masiv de arme mici și de proiectile, brigada a șarjat către Krithia și a câștigat 600 m, circa 400 m mai puțin decât obiectivul, pierzând 1000 de oameni. Lângă Pintenul Bradul, neozeelandezii au reușit să înainteze și să facă joncțiunea cu australienii, deși britanicii erau ținuți în loc, iar francezii erau extenuați, în ciuda faptului că ocupaseră un punct înalt ce controla obiectivul lor. Atacul a fost suspendat, iar Aliații au săpat tranșee, nereușind
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
lui Steele” și a murit în urma rănilor suferite pe vasul-spital "Gascon" la 18 mai. La 19 mai, 42.000 de turci au lansat un atac la Anzac în efortul de a-i împinge pe cei 17.000 de australieni și neozeelandezi „înapoi în mare”. În lipsa artileriei și a unei cantități suficiente de muniție, turcii s-au bazat pe elementul surpriză și pe superioritatea numerică, dar pregătirile lor au fost observate la 18 mai de zborul unui avion britanic, iar apărătorii au
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
pe superioritatea numerică, dar pregătirile lor au fost observate la 18 mai de zborul unui avion britanic, iar apărătorii au fost avertizați. Turcii au suferit circa pierderi de circa 13.000 de oameni, dintre care 3000 de morți; australienii și neozeelandezii au pierdut doar 160 de morți și 468 de răniți. Între morți s-a numărat și un brancardier, John Simpson Kirkpatrick, ale cărui eforturi de a evacua răniții pe un măgar, sub focul inamicului, au devenit legendare între australienii din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Ei au detonat o mină și au atacat cu un batalion din Regimentul 14. Batalionul 15 Australian a fost forțat să se retragă, dar a contraatacat și a recucerit în aceeași zi terenul pierdut, înainte de a fi înlocuit cu trupe neozeelandeze. Operațiunile de la Anzac de la începutul lui iunie au redevenit de consolidare, cu mici ciocniri și schimburi de grenade și focuri de la mare distanță. În sectorul Helles, în care ambele părți dezvoltaseră o extinsă rețea de tranșee, Aliații au atacat din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
la nord de perimetrul Anzac. Aceasta urma să se realizeze printr-un atac fără cai asupra „Baby 700” dinspre Nek al cavaleriei ușoare australiene din Brigada a III-a Cavalerie Ușoară, concertat cu un atac asupra vârfului Chunuk Bair din partea neozeelandezilor din Brigada Infanterie Noua Zeelandă, care urma să traverseze „creasta Rhododendron”, „Apex” și „Ferma”. Dealul 971 urma să fie atacat de o forță combinată extrasă din Gurkha ai celei de-a 29-a Brigăzi Indiene și din australieni ai Brigăzii 4
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
atac asupra tranșeelor otomane la „Pinul Singuratic”, efectuat de Brigada 1 Infanterie, a capturat principala tranșee otomană într-o diversiune ce dorea să distragă forțele otomane de la asaltul principal de pe culmile Chunuk Bair și Dealului 971, ambele totuși eșuate. Brigada Neozeelandeză de Infanterie a ajuns la 500 m distanță de vârful Chunuk Bair în zorii zilei de 7 august, dar nu a putut să cucerească culmea decât dimineața. Această întârziere a avut consecințe fatale pentru un alt atac de susținere din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
nu a putut să cucerească culmea decât dimineața. Această întârziere a avut consecințe fatale pentru un alt atac de susținere din dimineața de 7 august, efectuat de Brigada 3 Cavalerie Ușoară Australiană la Nek, care urma să coincidă cu atacul neozeelandez dinspre Chunuk Bair împotriva spatelui apărării otomane. Atacul s-a desfășurat în ciuda întârzierii, și s-a sfârșit cu un eșec plătit greu, după ce barajul inițial de artilerie s-a oprit cu șapte minute mai devreme, lăsând trupele de asalt să
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a mai avut loc niciun atac asupra Dealului 971 după ce Brigada 4 Infanterie Australiană și o brigadă indiană s-au rătăcit pe timpul nopții. Tentativele de a relua atacul au fost respinse ușor de apărătorii otomani, cu pierderi grele pentru Aliați. Neozeelandezii au rezistat pe Chunuk Bair două zile înainte de a fi întăriți de două batalioane ale Noii Armate din Regimentele Wiltshire și Loyal North Lancashire. Un contraatac otoman condus la 10 august de Mustafa Kemal a îndepărtat cele două batalioane de pe
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
a fi întăriți de două batalioane ale Noii Armate din Regimentele Wiltshire și Loyal North Lancashire. Un contraatac otoman condus la 10 august de Mustafa Kemal a îndepărtat cele două batalioane de pe înălțimi. Din cei 760 de oameni din Batalionul neozeelandez Wellington care ajunseseră pe vârf, 711 au murit sau au fost răniți. Cum forțele turcești recuceriseră terenul, cea mai bună șansă de victorie a Aliaților s-a pierdut. Debarcarea de la Suvla a fost întărită prin sosirea Diviziei 10 Irlandeze la
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
peste 100.000 de oameni, inclusiv 56.000-68.000 de turci și circa 53.000 de soldați britanici și francezi. Carlyon estimează 43.000 de britanici morți sau dispăruțim inclusiv 8709 australieni. Între cei morți se numărau și 2721 de neozeelandezi, dintre care circa un sfert erau cei care debarcaseră în peninsulă. În total erau aproape jumătate de milion de victime în campanie, Istoria Oficială Britanică listând toate pierderile, inclusiv bolnavii, ca fiind 205.000 de britanici, 47.000 de francezi
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
murit pe vasele-spital și au fost înmormântați pe mare, nu există morminte cunoscute. Numele acestora sunt înregistrate pe unul dintre cele cinci „memoriale ale celor dispăruți”; Memorialul de la Pinul Singuratic îi comemorează pe australienii uciși în sectorul Anzac, precum și pe neozeelandezii fără mormânt cunoscut și înmormântați pe mare, în vreme ce Memorialele de la Pinul Singuratic, Dealul 60 și Chunuk Bair îi comemorează pe neozeelandezii care au murit la Anzac. Memorialul din Dumbrava celor Doisprezece Copaci comemorează neozeelandezii uciși în sectorul Helles, în timp ce soldații
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
cinci „memoriale ale celor dispăruți”; Memorialul de la Pinul Singuratic îi comemorează pe australienii uciși în sectorul Anzac, precum și pe neozeelandezii fără mormânt cunoscut și înmormântați pe mare, în vreme ce Memorialele de la Pinul Singuratic, Dealul 60 și Chunuk Bair îi comemorează pe neozeelandezii care au murit la Anzac. Memorialul din Dumbrava celor Doisprezece Copaci comemorează neozeelandezii uciși în sectorul Helles, în timp ce soldații britanici, indieni și australieni care au murit sunt comemorați la Memorialul Helles de la Capul Helles. Victimele navale britanice pierdute sau înmormântate
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
uciși în sectorul Anzac, precum și pe neozeelandezii fără mormânt cunoscut și înmormântați pe mare, în vreme ce Memorialele de la Pinul Singuratic, Dealul 60 și Chunuk Bair îi comemorează pe neozeelandezii care au murit la Anzac. Memorialul din Dumbrava celor Doisprezece Copaci comemorează neozeelandezii uciși în sectorul Helles, în timp ce soldații britanici, indieni și australieni care au murit sunt comemorați la Memorialul Helles de la Capul Helles. Victimele navale britanice pierdute sau înmormântate pe mare nu sunt înregistrate pe aceste memoriale, dar sunt pe memorialele din
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în noua Forță Expediționară Egipteană (EEF), și reorganizând unitățile pentru a lupta în Europa, Egipt și în alte zone ale Orientului Mijlociu. În vreme ce ANZAC a fost desființat, AIF a fost extins cu trei noi divizii australiene și cu o Divizie Neozeelandeză, toate patru înființate atunci. Aceste unități au trecut pe Frontul de Vest la jumătatea lui 1916. Unitățile „yeomanry” britanice care luptaseră fără cai la Gallipoli au fost reîntărite și reorganizate, formând Divizia 74 (Yeomanry) și o porțiune din Divizia 75
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
pe Frontul de Vest la jumătatea lui 1916. Unitățile „yeomanry” britanice care luptaseră fără cai la Gallipoli au fost reîntărite și reorganizate, formând Divizia 74 (Yeomanry) și o porțiune din Divizia 75. Împreună cu Cavaleria Ușoară Australiană și cu Pușcașii Călare Neozeelandezi, redotați cu cai și reorganizați în Divizia Călare Anzac, infanteria din Diviziile 52 (Lowland), 42 (East Lancashire), 53 (Galeză) și 54 (East Angliană), împreună cu alte unități de Cavalerie Ușoară Australiană și "yeomanry" britanice din Divizia Călare Australiană, au participat la
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
în 1925, și în același an s-a ținut o slujbă pe plaja peninsulei Gallipoli; doi ani mai târziu a avut loc prima liturghie oficială la Cenotaful din Sydney. În anii 1980, a devenit o obișnuință ca turiștii australieni și neozeelandezi să viziteze Gallipoli pentru a participa la liturghia de acolo și de atunci mii de persoane au început să vină în fiecare an. Peste 10.000 de oameni au participat la a 75-a aniversare, împreună cu lideri politici din Turcia
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
este amintită în principal pentru luptele ce au avut loc în preajma portului Çanakkale unde Marina Regală a fost respinsă în martie 1915. Pentru turci, ziua de 18 martie are o semnificație similară cu cea de 25 aprilie pentru australieni și neozeelandezi și, deși nu este sărbătoare oficială, ea este comemorată cu ceremonii speciale. Principala semnificație a campaniei pentru poporul turc stă în rolul jucat de ieșirea în evidență a lui Mustafa Kemal, care avea să devină primul președinte al Republicii Turcia
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
32 MB, căști cu telecomandă, husă, și o prinzătoare pentru mâini. Unele regiuni au variante ușor modificate ale pachetului care cuprind diferite accesorii. Value Pack se vinde pe 199.99 $, 23,800 ¥, 1660 $HK, 399.99 A$, și 449.95$ neozeelandezi. Multe ediții limitate ale PSP-ului includ diferite accesorii, jocuri sau filme caree au fost deasemea lansate. PSP-2000 (vândut în PAL ca „PSP Slim & Lite” și care încă se mai vinde ca PSP în America de Nord, Japonia, China, India, Italia, și
PlayStation Portable () [Corola-website/Science/311872_a_313201]
-
1975 (sau 1976) și a devenit manechin. Și-a cunoscut cea de a doua soție, Charlotte Rampling, la o petrecere în St Tropez, în 1976. Amândoi erau prinși în căsnicii eșuate, dar fiecare a obținut divorțul (Rampling era căsătorită cu neozeelandezul Bryan Southcombe).Cei doi s-au căsătorit, Jarre obținând custodia fiicei sale, Émilie Charlotte, iar Rampling a fiului său, Barnaby. Împreună au un fiu, David. În 1995, fotografii din revista "Hello!" au sugerat că Jarre ar avea o relație cu
Jean Michel Jarre () [Corola-website/Science/311358_a_312687]
-
asigurat de focul a 360 de tunuri care au tras aproximativ 15.000 de proiectile. Atacul inițial al operațiunii trebuia dat de Brigăzile a 151-a și a 152-a de infanterie sprijinite de de Brigda a 9-a blindată neozeelandeză. Comandantul atacului, neozeelandezul Bernard Freyberg, a încercat să nu implice în atac Divizia a 2-a neozeelandeză, cu efective incomplete. Singura contribuție a diviziei mai sus amintite la luptele Supercharge a fost participarea Batalionului a 28-lea (maori), atașat Brigăzii
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
a 360 de tunuri care au tras aproximativ 15.000 de proiectile. Atacul inițial al operațiunii trebuia dat de Brigăzile a 151-a și a 152-a de infanterie sprijinite de de Brigda a 9-a blindată neozeelandeză. Comandantul atacului, neozeelandezul Bernard Freyberg, a încercat să nu implice în atac Divizia a 2-a neozeelandeză, cu efective incomplete. Singura contribuție a diviziei mai sus amintite la luptele Supercharge a fost participarea Batalionului a 28-lea (maori), atașat Brigăzii a 151-a
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
completarea efectivelor și refacerea stocurilor. Pe 11 decembrie, Montgomery a lansat un atac de-a lungul coastei mediteraneene cu Divizia a 11-a vânători de munte și cu Divizia a 7-a blindată. A doua zi, Divizia a 2-a neozeelandeză a lansat mai la sud un atac prin flanc în încercarea de a tăia retragerea lui Rommel. Divizia a 11-a a suferit pierderi mari în fața inamicului puternic fortificat, în vreme ce Divizia a 7-a blindate a întâlnit o rezistență puternică
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
italiană omonimă. Forțele lui Rommel pierduseră până în acel moment aproximativ 75.000 de oameni, 1.000 de tunuri și cam 500 de tancuri și avea nevoie de timp pentru refacere. Rommel a hotărât să se retragă. Până pe 15 decembrie, trupele neozeelandeze atinseseră coasta mări Mediterane, dar Rommel își divizase forțele în unități mici și mobile, care au reușit să se strecoare prin zonele necontrolate încă de Aliați. Forțele lui Rommel s-au retras într-o ordine desăvârșită, distrugând tot echipamentul și
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
în care aveau să fie atacați de germani. În timpul acestei întâlniri, Papagos a subliniat importanța unei ofensive comune iugoslavo-elene împotriva italienilor imediat după declanșarea atacului german. Până pe 14 aprilie, mai mult de 62.000 de soldați ai Commonwealthului (britanici, australieni, neozeelandezi, palestinieni și ciprioți) fuseseră trimiși în Grecia. Aceste formațiuni militare aveau să devină cunoscute ca „Forța W”, după numele comandantului lor, Henry Maitland Wilson. Pentru a ataca Grecia prin nord, armata germană era obligată să parcurgă Munții Rodopi, care sunt
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]
-
000 de oameni. Restul trupelor elene - 14 divizii - luptau în Albania. Pe 28 martie, cele două divizii elene din Macedonia centrală au fost trecute sub comanda generalului britanic Wilson, care și-a stabilit cartierul general la nord-vest de Larissa. Divizia neozeelandeză a ocupat poziții la nord de Muntele Olimp, iar australienii au blocat valea Haliacmon până la lanțul muntos Vermion. Royal Air Force a continuat să opereze de pe aeroporturile din Grecia centrală și de sud. Trebuie spus însă că britanicii au putut să deplaseze
Bătălia Greciei () [Corola-website/Science/312794_a_314123]