377 matches
-
pe-aici locurile voastre, l-a încurajat cu voce mieroasă. Într-un final, după ce controloarea și-a terminat treaba, s-a elucidat și care erau locurile bieților oameni. Cel pe care stătea bunica cea mieroasă și cel pe care stătea nepoțica ei șturlubatică. - Astea sunt, da’ vi le-a ocupat doamna. Mi-a venit să mă duc s-o bat pe doamna. - Nu puteți să le dați altele, ca să nu mă mai mut eu acuma?, s-a adresat cu tupeu bătrâna
“Doamnă, nu știu să citesc…” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20245_a_21570]
-
amăgesc, iată, și copiii noștri. Durerea acestei ipocrizii e greu de ascuns însă de către cel care o invocă părintelui la despărțire. N-a putut face tainică această suferință nici fiica mea, abia devenită mămică, atunci când mi-a dezlipit de la piept nepoțica, pentru a mă putea întoarce la o ogradă zadarnică, mult prea largă și mult prea liniștită în absența nepoatelor. În privința fiului, la despărțire, acesta a preferat să ascundă ipocrizia dictonului latin în ceața depărtării relative. Dinspre balustrada parcării supraetajate a
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 by http://confluente.ro/Notite_de_calator_conjunctural_gheorghe_parlea_1336816260.html [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
eveniment, unde vor fi prezenți cu poporul chinez un cântec de China: se numește Veronica Yang toți prietenii familiei? După aproape A N U L N O U . P r i m i ț i c u ... Cetățeanu, prima mea nepoțica! două săptămâni in China, am fost în DRAGONUL, să vă meargă bine tot Este o bebelușă frumoasă și formă deplină la această petrecere anul? isteață, care a împlinit 100 de zile, de neuitat. Categoric, a meritat să prilej de mare
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_44]
-
consideră că acestea au fost „cele mai calme și nebune zile din câte am trăit, cele mai fericite zile, cele mai fericite săptămâni din viața mea”. S-au împrietenit acolo cu familia Șuta formată din doi soți în vârstă și nepoțica lor, Gabriela. Ei se întorc apoi la București, îndreptându-se spre mănăstirile din nordul Moldovei unde stau o săptămână. Ei trec pe la Mănăstirea Neamț - unde văd craniul grecoacei Calipso, care s-a iubit cu poetul rus Aleksandr Pușkin - și Mănăstirea
Răutăciosul adolescent () [Corola-website/Science/328353_a_329682]
-
Au efectuat multe înregistrări împreună. Când nu călătoreau, Julia Varady și soțul ei stăteau în general la casa lor din Berlin sau la vila din Berg de pe Starnbergersee. Julia Varady a avut un copil, Zoltan, din prima căsătorie și o nepoțică, Anna, care locuiesc la Budapesta. Pe lângă pasiunea muzicii este o mare colecționară de antichități. Îi place de asemenea să grădinărească și să gătească. Uneori mai cântă în concerte, nu demult cântând "Es gibt ein Reich" din Adriane auf Naxos de
Julia Varady () [Corola-website/Science/312595_a_313924]
-
împăratului, prin aceea că în 1852, tulburându-i-se mintea, nu mai avea spiritul luminos de altădată. Pe lângă lucrările cu caracter istoric , orizontul prozei lui Enea Hodoș cuprinde schițe cu o bogată tematică, printre care: "Un pas hotărât", "La masă", "Nepoțica", "Bătrâna". Cea mai bună dintre schițele amintite este "Bătrâna". Personajul vine din rândul meseriașilor bănățeni. Singura ei mângâiere este fiul său zidar care lucra ca simbriaș. Bătrâna îl astepta zilnic să se întoarcă de la lucru și era fericită văzându-l
Enea Hodoș () [Corola-website/Science/322322_a_323651]
-
fetiță a dirijat întreaga orchestră și a fost aplaudată la scenă deschisă. În acele momente micuța a avut o singură dorința, să o aibă alături pe judecătoarea Gabriela Ichim Misăilă, mama ei. "Prezenta fiicei mele nu poate fi înlocuită niciodată. Nepoțica îmi alină dorul și îmi aduce bucurii enorme. Am avut bilete pentru concertul Strauss iar la sfârșit am izbucnit în lacrimi. La doar șapte ani a avut curajul să urce pe scenă. L-a felicitat pe dirijor în limba engleză
Emoționant: Ce omagiu i-a adus o fetiță de 7 ani mamei sale by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/53554_a_54879]
-
la București, la sport, am făcut și sport, În ’59 fosta mea logodnică mi-a devenit soție și a stat totdeauna alături de mine, și am făcut tot ce s-a putut... Avem doi copii - nu mai sunt copii - avem o nepoțică, una singură, și acum suntem mai În vârstă, așa... Nu suntem bătrâni, nu-mi place mie să spun că sunt bătrân și Încerc, acum, cât mai pot să vorbesc, mă duc pe la școli și vorbesc despre Holocaust. Eu le-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
noi nu. Toată familia: și tatăl meu, și fratele meu, nimeni n-a plecat. Dacă tatăl meu ar fi plecat, poate că am fi plecat și noi - dar a rămas toată familia. Nu mă plâng că am rămas aici: am nepoțică la București... Sunt fericită. Poate mai aveți momente de care vă amintiți și pe care vreți să le povestiți... Aveam un păr negru-negru și frumos. Când a venit rândul să-mi taie părul, trei SS-iști stăteau și se uitau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
în clipa aceea intuiția dorinței ei de a mă proteja. Dacă gândul mi-ar fi fost clar ar fi trebuit să-i răspund: .. Nu mă cunoști, mamă? Sânt fericit în nefericirea mea." Și rîsei: "Uite la mama, în loc să-și mângâie nepoțica, ea tot pe mine vrea să..." "Maică, zise ea, ești tu vesel, dar parcă nu mai ești cum te știu eu." " Păi cum să mai fiu? îi răspunsei. Am mai îmbătrînit" "Muncești prea mult, zise, mai lasă cartea." "Asta e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
printre străini și la ei nu venea să-i întrebe măcar de sănătate... Mă uitai la Matilda insistent, privirile ni se încrucișară, ea înțelese, se scuză și veni la noi. Dar veselia i se stinsese, " Mama vrea să-și vadă nepoțica" îi spusei. Matilda își trase mai aproape scaunul. "Adoarme greu, zise ea, are colici, o doare burta după alăptat și abia a adormit. Când se trezește, vă spun eu... Apoi către mine: Victor, am uitat să te întreb, să-i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întrebarea din ce resurse vom finanța o industrie metalurgică și o industrie grea?" Marele Vasile, învățat să pălăvrăgească, obosise sub tensiunea la care îl supusese Vaintrub. "Eeeei, făcu el tare, părăsind dialogul, dar pe cine sărbătorim noi aicea? Unde e nepoțica? Ia s-o vedem și noi, și să bem în cinstea ei un pahar? Matilda!" "Acuși, zise Matilda și se ridică, trecu pe lângă mine și îmi șopti: toarnă vin în pahare." Îmi lăsă timp să le umplu pe toate și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era îngrozitor de prost-crescută și iubea majoritatea oamenilor, mai ales bărbații, cărora le frângea inimile pe bandă rulantă. Cred că termenul „înfiptă“ a fost inventat special pentru ea.) —Ai venit! a urlat ea dând buzna în cameră. Ia să-mi văd nepoțica. Nu e bestial? Gândește-te: sunt mătușă! Cum a fost? Groaznic? E chiar așa cum se spune? Că parcă te chinui să caci o canapea? Spune-mi! Întotdeauna am vrut să știu! De ce se fierbe apă și se rup cearșafuri? Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mine nu ascultă. Dar de tine îi e frică. —Bună, Claire! Pot să intru? m-a întrebat tata. — Stai jos, tati, i-am răspuns arătându-i patul, în timp ce ascundeam grăbită în noptieră sticla pe jumătate băută de cidru supertare. —Salut, nepoțica mea favorită, i-a zis el lui Kate. Răspunsul ei nu l-am înregistrat. —Eiiii! a spus tata încercând să pară jovial. —Ei! l-am susținut și eu pe un ton uscat. Nu-i ușuram deloc munca. Eram cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Alice știa că ei n-ar fi înțeles. Cu toate acestea, soții Duffield aveau să vadă pomul fiindcă, în ciuda eforturilor lui Alice de a-i descuraja, veneau să petreacă la ei seara de Crăciun. Draga mea, vrem să fim împreună cu nepoțica noastră, spusese doamna Duffield, părând supărată, dar în egală măsură hotărâtă atunci când Alice făcuse o nouă încercare de a respinge tentativa ei. Și dacă pomul avea puține șanse să-i impresioneze, cadourile aveau să-i impresioneze și mai puțin. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ridica de la masă fără să fi atins nimic). Personajele se dezlănțuiau, nimic nu punea o frână în calea prăpădului: frați cu tați, verișorii între ei, cumnații cu socrii, reparatorii aparatului de aer condiționat cu bunicuțele octogenare rămase acasă, nepoții cu nepoțicile, detectivii cu nevestele patronilor pe care trebuia să-i protejeze, grădinarul cu stăpâna, stăpânul cu menajera, avocații cu clienții lor acuzați de crimă, psihoterapeutul cu fiica nevropată a senatorului, tatăl miliardar care își recuperează trei din cei patru copii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trei copii, statornicită într-o suburbie, coproprietară a unui garaj și a două mașini, e gata, în orice moment de veselie, să danseze până-i sfârâie tălpile; am văzut-o, cu groază, lansându-se într-un balet pasabil, cu o nepoțică de-a mea în vârstă de cinci zile în brațe. Walt, răposatul meu frate mai mic, care a fost omorât într-un accident postbelic în Japonia (și despre care îmi propun să vorbesc cât mai puțin cu putință în seria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
am mai călătorit, stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna, dar imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul. Bună, doamnă; foarte bună! o asigură profesorul, precipitat, iritat adînc de întrebarea asta. Bătrîna tace. Palma ei, făcută căuș, alintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a întins brațele lung, pe lîngă gîtul lui. Ar vrea și acum să o facă, dar nu reușește decît să se aplece spre copil și, printr-o atingere a buzelor de obrazul acestuia, să-și reverse întreaga patimă. Aveți o nepoțică superbă, doamnă l-a auzit pe bărbat și, dintr-o dată, cuvîntul "nepoțică" a trezit în ea întregul calvar al ultimilor trei ani, închistînd-o. Nu mi-a ajuns că soțul era în închisoare, îmi mai trebuia și copil mic pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să o facă, dar nu reușește decît să se aplece spre copil și, printr-o atingere a buzelor de obrazul acestuia, să-și reverse întreaga patimă. Aveți o nepoțică superbă, doamnă l-a auzit pe bărbat și, dintr-o dată, cuvîntul "nepoțică" a trezit în ea întregul calvar al ultimilor trei ani, închistînd-o. Nu mi-a ajuns că soțul era în închisoare, îmi mai trebuia și copil mic pe cap... Copilul nu e vinovat că soțul meu a trebuit să-și plătească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spuse Gabriel. — Cine? întrebă Alex. — John Robert Rozanov, preciză Brian. Dar, de fapt, de ce să-l ajute? Oricum, e bătrân și trebuie să fie gaga. — Ce s-o fi întâmplat cu fetița? urmă Gabriel: — Care fetiță? N-avea el o nepoțică, cea pe care a crescut-o verișoara lui Ruby sau așa ceva? — N-am idee, răspunse Brian. Nu cred că Rozanov a văzut vreodată copilul, nu-l interesa, pe el nu-l preocupă decât filozofia lui. — Și ăsta-i omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gară, ci direct la hotel, unul mic, pierdut undeva În inima stațiunii. Alaltăieri, cînd ați vorbit la telefon, spunea lucruri care nu sunau deloc... mă rog, ți-a zis că stă În cameră cu o doamnă, care a venit cu nepoțica În vîrstă de 4 ani. E mai bine să nu te aștepți la ceva anume, ca să eviți surprizele. Dar, intrînd În recepție și văzînd-o cît e de fericită că ai venit, te ajunge din urmă neliniștea. Se confirmă cînd te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
căror zîmbet scremut, pe fețele prelungi, ascunde prost nedumerirea. În timp ce urcați pe scări, prin mirosul de ciorbă care inundă hotelul venind din restaurantul de la parter, și traversați holuri cu plante jigărite care abia dacă Înveselesc decorul uzat, Îți povestește că nepoțica nu e inclusă pe bilet, dar stă cu bunica În cameră - se mai fac și astfel de chestii, cu bunăvoința recepționereloră mă rog, le dai ceva să Închidă ochii. Așa că a Îndrăznit și ea să... Probabil că Înțelegi cum vine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă rog, le dai ceva să Închidă ochii. Așa că a Îndrăznit și ea să... Probabil că Înțelegi cum vine treaba, nu e nevoie să spuneți toate cuvintele. O, sigur că Înțelegi, Înțelegi foarte bine. Dacă doamna poate să stea cu nepoțica, s-a gîndit să-și aducă și ea copilul, băiețelul. Trec cîteva clipe pînă cînd schimbarea de accente Își produce efectul, cuvintele tale Îi schimbă zîmbetul, acum trădează diverse grade de stînjeneală și Îi freamătă pe chip. Băiețelul fiind un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar ceea ce vrea să spună e că salteaua se Întinde Între paturi. Să zicem că salteaua Încape acolo (să zicem, ca să nu ne acuze cineva de rea-credință), dar ce te faci cu accesul spre baie? Doamna cum stă cu vezica? Nepoțica mai face la oliță? S-ar supăra doamna dacă ar folosi și ea olița În caz de nevoie? Ca să nu mai spunem că e o apropiere, o devălmășie, o lipsă de intimitate absolut grotescă. E ofensată și nu Înțelege, i
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]