381 matches
-
gloria și strălucirea; însă ceea ce-am fost ducem cu noi în mormânt, deși crivățul aspru suflă frunzele cununei noastre...... Lăsați-mă, gândiri neciodată mulțumite, lumea vrea să vază fețe râzătoare; la serbări vesele, la banchete senine găsești consoți și nepoftiți, când vrei însă numai la puțini să te plângi de durerile tale fiecare ușă ți se-nchide...... (șade pe bancă) Capul mi-e așa de pustiu, fierbinte, amețit... frigurile se strecoară prin vinele mele... brrr! mi-e frig, mai bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de obligația morală a restituirii la timp a datoriei contractate.) Mai stai, plecare-ai,/ C-acum veniși, duce-te-ai. (Sunt, desigur, acele cuvinte spuse de regulă În gând de către cel care s-a trezit „pe cap” cu un musafir nepoftit sau cu unul venit Într-un moment nepotrivit.) Ochii se Înveselesc și inima rabdă-n sec. (Când nu exigența morală a sinelui impune lucrul acesta, atunci Îl pretinde vârsta Înaintată, când se știe că „există dorință, dar nu mai este
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
București, 1925; Peisagii sentimentale, București, 1935; Cortegiul amintirilor, București, 1942. Traduceri: Charles Baudelaire, Poemele în proză ale lui..., București, 1912, Sufletul lui..., Arad, 1927, Pagini din... Cugetări și impresii. Poeme în proză. Desenuri, manuscrise, autografe, București, [1934]; Maurice Maeterlinck, Oaspele nepoftit, București, 1912, Interior, București, 1913, Orbii, București, 1913, Ciclul morții, București, 1914; Oscar Wilde, Poeme în proză, București, 1919, Balada temniței din Reading, București, 1936, Pagini din ..., București, 1937, Cântecul din urmă, București, 1946; Omar Khayyam, Catrene, introd. trad., București
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
Al. Macedonski, Un foarte mare poet, L, 1918, 1; Tudor Vianu, „Mărgăritare negre”, L, 1918, 15; Claudia Millian, Poezia lui Alexandru Stamatiad, ALA, 1923, 149; Ion Minulescu, „Din trâmbițe de aur”, „Tribuna nouă”, 1924, 123; Scarlat Froda, Maurice Maeterlinck, „Oaspele nepoftit”, RP, 1924, 2 134; Perpessicius, Opere, II, 174-177, III, 141-144, IV, 16-19, V, 299-301, VI, 371-372, VII, 67-69, 120-124, VIII, 14-15, 213-219, IX, 343-347, X, 57-62, XI, 451-452, XII, 534-535, 545, 563-564; Aderca, Contribuții, I, 559-560; Anton Holban, Figurină, SBR
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]
-
șederii mele aici, febra mi-a fost un tovarăș permanent - dar Îndată ce mi-am luat rămas-bun de la acel loc mă părăsi și febra, fără a folosi un remediu anume. Timp de zece luni a trebuit să Îndur prezența acestui oaspete nepoftit. Această experiență pe care am trăit-o eu Însumi subliniază pe deplin următorul adagiu: Febris autumnalis est longa non lethalis. În timpul acestor zece luni boala m-a lăsat de câteva ori și doar pentru intervale scurte. De aici s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
medicală să fie plătită jumătate În avans, pentru procurarea medicamentelor, iar cealaltă jumătate să o primesc chiar din mâna episcopului, după ce avea să-și revină. Toate acestea au fost certificate În prezența martorilor ambelor părți. I-am rugat pe spectatorii nepoftiți și zgomotoși să se retragă, deoarece provocau agitație și confuzie prin prezența lor. Am oprit lângă mine doar patru persoane, cărora le-am permis să rămână pentru supraveghere. Reflectând apoi la starea bolnavului, am constatat că acesta fusese prost tratat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
treacăt, întrebarea dacă acesta e bucuros a se încuscri cu ea. Ofensat, întrucât Tănase era flăcău tomnatic, fiu al uneia din fostele lui slugi, iar Tincuța, fiica lui, încă o copilă, bătrânul nu răspunde sfidătoarei întrebări și, după plecarea oaspeților nepoftiți, poruncește să se deschidă ușile, ca „să iasă mirosul de mitocani”. Planul ticluit de „mitocani” va reuși totuși: arendașul îl are la mână pe boier, căci i-a împrumutat bani, și nici un scrupul nu îl împiedică să îl constrângă să
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
literaturii române de detenție, I-II, pref. Nicolae Balotă, București, 1998; Bucuriile și mâhnirile părintelui Sisoe din Boteni, București, 1999; Iubirea ca pasărea cerului și alte povestiri, București, 1999; Hrandt, pref. Bedros Horasangian, postfață Barbu Cioculescu, București, 2002. Traduceri: Oaspetele nepoftit. Povești armenești, București, 1968 (în colaborare cu Dirayr Mardichian); George Eliot, Silas Marner, București, 1969; Victor Hugo, Ultima zi a unui condamnat la moarte. Bug-Jargal, Iași, 1971; Oscar Wilde, Intențiuni, pref. Mihai Miroiu, București, 1972; Povestiri stranii. Pagini antologice din
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
Crișuri”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români” ș.a. Începând din 1901 traduce piesele Sângele spală de José Echegaray, Fritzchen de Hermann Sudermann, Francesca da Rimini de Gabriele D’Annunzio, Noaptea regilor de Shakespeare, Hangița de Carlo Goldoni, Chantecler de Edmond Rostand, Nepoftita de Maurice Maeterlinck, Fedra de Racine, Domnișoara Cifra de Paul Gavault, Vântură-lume de la Soare Apune de John Millington Synge. A adaptat, de asemenea, pentru scenă, în versuri, „povestirea” Ilderim a reginei Maria. Cele mai multe tălmăciri i-au fost comandate ori au
PERETZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]
-
este posedată, glandele suprarenale prezintă o stare de hiperactivitate. El relatează: „Pancreasul, suprarenalele, glanda pituitară și cea pineală sunt de două ori mai active și, cu ajutorul reflexologiei, trebuie să le aducem la nivelul normal de funcționare. În acest fel, spiritul nepoftit nu mai are unde să rămână, așa că moare de foame sau pleacă.” Aceste informații ar trebui să le dea de gândit celor care lucrează cu persoane cu tulburări psihice. Biblia vorbește de oameni posedați și chiar și în zilele noastre
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
deodată, capul în jos, roșește și mai-mai că i vine să plângă. Înțelegând totul dintr-o simplă privire, educatoarea se apropie de ea. Apoi, două mâini calde și tare dragi copiilor îi mângâie căpșorul, obrajii și-i șterg o lacrimă nepoftită ce ar fi voit parcă să anunțe sosirea rapidă a altora. Așa e, Petronela, ai dreptate. Celelalte două anotimpuri sunt primăvara, care sosește imediat după plecarea iernii și toamna. Aceasta începe exact atunci când și voi și copiii de la școală sosiți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
viața lui, un lucru foarte important. Jos, din spatele unor saci lângă care se află Cuțulache și-a făcut apariția o mogâldeață, toată numai ochi și coadă. Țâncul se gândește să facă o săritură și să-și înfingă ghearele în blana nepoftitului. Dar câinele e la postul său; nedoritul musafir e acum în laba lui. Un alt „musafir” urâcios apare imediat. Nu departe de Motănel. Arcul spinării pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pisoiului se desface ca la comandă. (Ai crede că Țâncul e doar o jucărie care, după ce ai întors-o cu cheia, sare cât colo imediat ce apeși pe un buton.) Unu, doi, trei! Motănel a plonjat chiar pe blana cenușie a nepoftitului. Acum, ghearele pisoiului l-au înșfăcat și-l țin strâns, ca-ntr-un clește. Sigur pe el, Țâncul privește spre Cuțulache care, acum, e foarte liniștit, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Câinele mârâie scurt: „Hai, ce mai stai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
trezi la ușa apartamentului său În jurul orei patru dimineața cu cinci milițieni Îmbrăcați civil, care apăsau prelungit pe soneria dela intrare În apartment. Contrariat, Tony Pavone care deja era sculat frământat de sumbre presimțiri, deschise ușa privind Întrebător la musafirii nepoftiți. Unul dintre aceștia ce părea a fi Șeful, se justifică. „Sunt ofițer superior de miliție având ordin să efectuez o amănunțită percheziție a Întregului apartament. Aveți ceva Împotrivă...?” Politicos, Tony Pavone Întrebă. „Aveți ordin de percheziție...?” „Nu, deocamdată nu avem
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să mă învețe cum să-i fiu... Mama la școală De când fusesem prins în căminul fetelor, pedagoga îmi găsea constant mici pedepse pentru a-mi demonstra puterea pe care o are în acel spațiu unde eu eram doar un musafir nepoftit. Era o zi de sâmbătă, pe la ora prânzului și în timp ce colegii mei se pregăteau să iasă în oraș, eu eram dus la gospodăria școlii pentru a face curat la porci. Aerul rece accentua mirosul dulceag de bălegar și urină și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lor, nu ar fi putut gândi nimic nefiresc. Nu-i văzusem până atunci niciodată. Păreau a-mi cunoaște - ceea ce m-a surprins - așezarea mobilierului celor două camere, poate mi se părea. M-au poftit să mă îmbrac în timp ce luară loc, nepoftiți, pe scaunele din hol, ca și cum îmi erau vechi prietenii - obișnuință a puterii, îmi spusei. Erau tineri, plăcuți la înfățișare, nimic n-ar fi trădat adevărata lor ocupație.” „V-am spus, domnule președinte, reluai, o să vină un timp. E adevărat, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plictiselii triste și a protestului inutil... Numărul patru e adevăratul intrus. E cea mai recentă. E cea care mă abate de la lucru și mă împinge cu gândul spre lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Are în ea exaltarea nepoftită a paranoiei, a furiei și plânsului, cărora spasmele de vitalitate le dau coerență: bălmăjeli de bețivan repetate la trezie. Și la televizor dau într-una reclame isterice sau nenorocitele de știri... Toate vocile vin din altă parte. Tare aș mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu un cartof, crestat și noduros, singurul element uman fiind ochii mici și atât de adânciți în carne încât ar fi fost nevoie de cel mai ascuțit cuțit pentru a-i scoate. Încă reușește să-i convingă pe rarii musafiri nepoftiți că se poate descurca singur în caz de nevoie, în ciuda unui corp la fel de impunător ca masivul birou de mahon incrustat cu aur în spatele căruia stă; ca amintire a zilelor de glorie, în ungherul mic de după birou, unde făcea nesfârșite căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că se alătură imensei oștiri otomane, Moldova avea la vest un vecin care se pregătea de agresiune. Erau de așteptat scurte incursiuni de pradă sau de recunoaștere. Mici grupuri de călăreți moldoveni erau pregătiți, În păduri, să taie calea oricăror nepoftiți. Tânărul mai sesiză și trunchiurile groase de stejar, gata să Închidă trecătoarea. Erau, poate, ultimii călători care soseau din Apus. Granițele Moldovei se Închideau. - Pietro... spuse Alexandru, dacă ai ști cât am așteptat clipa asta... cât m-am gândit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
omori ca să mă Înveselești. Ștefănel nu răspunse. Într-un fel, fratele său avea dreptate. Arta citirii gândurilor nu trebuia folosită decât În situații de primejdie, și atunci În cazul dușmanilor. Încălcase una din regulile Ninja. - N-a să mai intru nepoftit În mintea ta... spuse, aproape sfios, Ștefănel. Iartă-mă. - N-ai intrat nepoftit. - Nu Înțeleg. - Voiai să recuperezi optsprezece ani din viață. Voiai să afli ce mă frământă. Și eu aș fi făcut la fel. - Serios? Ai fi făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dreptate. Arta citirii gândurilor nu trebuia folosită decât În situații de primejdie, și atunci În cazul dușmanilor. Încălcase una din regulile Ninja. - N-a să mai intru nepoftit În mintea ta... spuse, aproape sfios, Ștefănel. Iartă-mă. - N-ai intrat nepoftit. - Nu Înțeleg. - Voiai să recuperezi optsprezece ani din viață. Voiai să afli ce mă frământă. Și eu aș fi făcut la fel. - Serios? Ai fi făcut la fel? - Asta Încerc și acuma. Dar nu-mi reușește. La ce naiba te gândești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
timp, a inspectat buzunarele hainelor sau poșeta lăsate de musafir în cuierul din hol și și-a completat bugetul personal pentru țigări cu câteva bancnote, atâtea cât să nu sară în ochi la prima vedere. În multe cazuri însă, musafirul nepoftit și mai ales nedorit are parte de o primire glacială. Dacă este vorba de o petrecere restrânsă, de familie, sau chiar de una cu deschidere mai largă, persoana care nu se află pe lista invitaților nu are loc la masă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
țoale ponosite și bătaie. Poate și din pricina copilăriei lui, una din vorbele pe care le zice mereu e aia cu „două bătăi pe zi strică, da’ două mâncări nu”. La noi, una dintre regulile politeții te obligă ca, atunci când vreun nepoftit te nimerește când ești la masă să-i zici, În loc de bună ziua, „poftim la masă”. Ăla răspunde cu „nu, mulțumesc, taman am mâncat” ori „mă grăbesc, că răstoarnă muierea mămăliga”. Gazda, dacă Într-adevăr vrea să-l oprească la masă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te nimerește când ești la masă să-i zici, În loc de bună ziua, „poftim la masă”. Ăla răspunde cu „nu, mulțumesc, taman am mâncat” ori „mă grăbesc, că răstoarnă muierea mămăliga”. Gazda, dacă Într-adevăr vrea să-l oprească la masă pe nepoftit, trebuie să-i spună de trei ori invitația. Nea Mitu Păcătosul, bântuit Încă de foamea neostoită de pe când era mic, n-o aștepta nici măcar pe a doua, iar a treia poftire nicidecum. Mulți i-au prins meteahna și nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pomeneau În mijlocul bătăturii cu câte un șarpe amețit, plecat orbește În căutare de căldură. Dacă era prea mic, Îl omorau cocoșii; dacă era destul de mare, păsăretul făcea hărmălaie ca de uliu și gospodarul știa: venea cu o sapă, tăia pe nepoftit și azvârlea În Vale bucățile care Încă mișcau. Știau până și copiii că șerpii, oricât de zdrobiți ar fi, nu mor de tot decât după asfințit. În rest, n-aveau a se teme decât cei care se Încumetau să străbată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]