344 matches
-
Central sunase la cel Local și le spuseseră să meargă să ne caute. Chiar când soția mea vorbea la telefon, a venit poliția.“ (Mama) „Nu am vrut ca soțul meu să cadă din picioare pe câmp dacă auzea vestea pe nepusă masă. M-am dus și l-am chemat. «Vino puțin!» L-am tras până în holul de la intrare. L-am dat la telefon. Nu mai știa de capul lui. «Am primit telefonul acesta de la Poliția Centrală din Tokio. Mie mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o relație cu gurul sunt binecuvântați. Chiar și dacă vom cădea în iad, el ne va salva.» Mult timp ba eram, ba nu eram în secta Aum. Dar, în 1993, un domn pe nume Kitamura, a venit la mine pe nepusă masă cu o mașină cu număr de Shizuoka. M-a sunat să mă întrebe dacă ne puteam întâlni și ne-am întâlnit. Mă ținusem la distanță de sectă pentru o vreme și voia să știe ce am mai făcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru Zeul Yama (cel care judecă morții). Apoi strigai în gura mare ca un nebun: «Antrenează-te! Antrenează-te!» sau «Nu ne mai întorcem în lume și trebuie să dăm ce-i mai bun din noi!». Într-o zi, pe nepusă masă, Shiha (Tomita Takashi), Hashimoto (Satoru) și Niimi mi-au ținut strâns corpul și mi-au acoperit gura și nasul. Nu mai puteam să respir. Mi-au spus: Crezi că suntem niște proști.» Încercau să mă omoare. Mi-am folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe alt continent aflat la milioane de ani distanță. PARTEA A PATRA Ultima parte a acestei cărți se deschide odată cu timpul când începi, pe nepusă masă, să visezi la copilărie, la oamenii care au fost în jurul tău ocrotindu-te, când totul era miraculos, la părinții care te-au crescut și iubit, la leagănul acela dulce, nevăzut, pe care n-au încetat a-l face mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Long Island cu Juanita del Pablo și Diana Proletaria, dar eu nu am nevoie de asemenea tentații formale. Totul se întâmplă oricum. N-o să-ți vină să crezi. E cea mai a dracului chestie. Mi se pare mie, așa pe nepusă masă, că jumătate din fetele din New York vor să-mi intre în chiloți - da, în chiloții mei cu șliț, lăbărțați și cu elasticul slăbit. Să fie vorba de succes? Să fie vorba de bani? Să fie progresul, lumina pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu câte o întrebare, uneori, când eu însumi mă doream toropit de reveriile unor ținuturi în care nu aveam să ajung nicicând: — Kerim, îi spuneam, pot să te întreb ceva? Mă privea cu ochi înguști, scormonind parcă în mine întrebarea nepusă, cântărind dacă merita să o primească, zâmbea sfios, clipind des, puțin speriat: — Putem, de ce nu putem. Întrebam orice la Kerim, dar nu întrebar de-m lovește la inim, la Kerim ast întrebar nu puneam. Kerim nu raspunde la ast întrebar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
21 Seara se lăsă parcă pe nepusă masă, cu o suflare rece și o mantie de purpură ce se prelingea printre crăpăturile străzilor. Am grăbit pasul și, douăzeci de minute mai tîrziu, fațada universității se ridică asemenea unei corăbii vopsite În ocru și ancorate În noapte. Portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
privit În tăcere. Avea părul albit, rar, iar pielea de pe față Începuse să-și piardă fermitatea În jurul pomeților. L-am contemplat pe omul acela pe care cîndva mi-l Închipuisem puternic, aproape invincibil, și l-am văzut fragil, Învins pe nepusă masă. Învinși, poate, amîndoi. M-am aplecat să-l Învelesc cu pledul acela pe care de ani de zile promitea să-l dea de pomană și l-am sărutat pe frunte ca și cînd aș fi vrut să-l feresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l Întreb dacă avea vreun mesaj pentru Julián. A șovăit o bucată de vreme, iar apoi mi-a spus că nu. Prima oară l-am văzut pe Julián În carne și oase În gara Austerlitz. Toamna ajunsese la Paris pe nepusă masă și gara era inundată de ceață. Am rămas pe peron, În așteptare, În timp ce pasagerii plecau spre ieșire. În curînd am rămas singură și am văzut un bărbat Îmbrăcat Într-un pardesiu negru postat la capătul peronului, observîndu-mă prin fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
învățător pe căpitan, care era ofițer în rezervă, provenit din primul război... Acuma a fost reactivat, primind responsabilitatea serviciului de primire a celor chemați în concentrare... ― Vă mulțumesc, domnule căpitan. ― Ce mai știi de acasă? - l-a întrebat căpitanul pe nepusă masă. ― Nu prea am vești, pentru că nu le-am scris de multă vreme... ― Eu nu mai am de la cine primi nici un semn, fiindcă ai mei - după cum știi - s au prăpădit. Uite-așa ne înstrăinăm. De-ar fi liniște în lume
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
știe de șagă. Își umflă cazanul cu aburi de dă pe dinafară și își ia tălpășița... Și vorba ceea: după tren și după muiere, să nu alergi niciodată, căăă... ― Vine altul... ― Ce ți-a mai scris nevasta? - a întrebat pe nepusă masă Dumitru. ― Păi, ce să-mi scrie? Că totul îi bine și că cea mică îi seamănă ei din ce în ce mai mult. Îi ruptă bucățică! „Bine că îi seamănă ei și nuuu” - l-a fulgerat gândul pe Dumitru. Noroc că și-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ele fragilă poate reține un așa de perfect parfum? Fiindcă Hallipa lipsise de la masă, o latitudine domnise despre fragii "cu sau fără zahăr", "cu sau fără vin". Fragii, bogat acoperiți cu pulbere fină de zahăr, apoi stropiți abundent cu șampanie nepusă la gheață, rece numai de-a dreptul din beciurile profunde ale proprietăței, era formula pe care Hallipa o impunea tuturor prin convingere și autoritate. Azi Mini îi ciugulise, unul câte unul, fără nici un adaos. In acest fel, tot serviciul se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și o masă scundă cu trei picioare, Veterinarul și Rândașul. Erau amândoi chiori de beți, privirile se roteau pierdute și nu izbuteau să se oprească asupra a ceva. Rânjeau prostește, cu Încântarea prefăcută a unuia căruia Îi pică musafiri pe nepusă masă. Halatul Veterinarului era Încheiat strâmb, o poală atârna mult mai jos decât cealaltă. În urmă, la doi pași, pășea Rândașul, ținând În brațe servieta. „Trusa!” ordonase gângâvit Veterinarul. Celălalt bețivan aproape că o scăpase pe un mușuroi de paie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acolo, trimis de tată-său să dea la reparat o pereche de balamale străvechi ce păreau a fi fost făcute pentru porți grele de cetate. Fierarul se uitase o clipă la ele, apoi le azvârlise Într-un colț și, pe nepusă masă, pentru că Îl privea pe Ectoraș ca pe un pui de intelectual, se apucase să ofteze după frumoasele vremuri când era cadru universitar la institutul politehnic din marele oraș. Studenții săi Îl iubeau, căci Îi Învăța deopotrivă și teoretic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am pus pecețile și iscăliturile”? Este drept că pentru prima oară întâlnesc așa o numire. Puteau să-și spună doar megieși și atât. Mergem mai departe, sporovăind mereu. Bătrânul se oprește și, privind insistent la o casă, mă întreabă pe nepusă masă: Salî aga turcul îți spune ceva, fiule? Stai numai o clipă, să răscolesc în memorie, părinte. După o scurtă pauză, îmi aduc aminte de un suret, adică rezumat, întocmit de un diac după un zapis din 15 octombrie 1667
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
și prădată de leși... Îl ascult pe călugăr cu atenție, pentru că nici nu bănuiesc când își va mai aduce aminte de ceva și mă pune pe mine să-i spun cine știe ce din cărțile citite. Și nu m-am înșelat: pe nepusă masă, mă întreabă: Da’ povestea cu pivnița lui Iordache Cantacuzino mare spătar o știi? O știu dintr-o copie făcută în 1743 după un izvod domnesc pe care diacul îl numește „Testament de la mărie sa Grigorie (Ghica) vodă, din vălet
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
a fost mirarea susnumiților că sunt obligați să discute despre ceea ce nu aveau de gând să discute, dar în plină ședință politică pe geamul deschis a fâlfâit ceva și de pe o mătură nou nouță, cu însemnele prezidențiale, a aterizat pe nepusă masă direct la masa prezidiului președintele „jucător”. Discursul său, a fost cică plin de miez și demn de luat în seamă, dacă nu voiai să vezi pe naiba cu o falcă-n cer și una-n pământ venind dinspre DNA
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ca un călugăr tânăr care face incantații - cu gura, nu cu inima. Lumea e șocată. Însă Lan Ping continuă. E atât de animată, că eșarfa îi cade de pe umeri. O tot ridică, dar îi cade întruna. Până la urmă, o lasă nepusă. Critică mai departe, pe un ton din ce în ce mai ridicat. Își înfășoară eșarfa în jurul degetelor, cu nervozitate. Vine Tang Nah. O trage cu delicatețe într-o parte. Hai să mergem, că ești obosită. Lasă-mă să termin! Uite ce e, eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și tu, Mirelo, pe lângă înstrăinare, ne e dată și uitarea. Vii în lume ca să-ți amintești, pentru ca apoi să ai ce uita... Peste trei zile însă, duminică, n-ar fi avut cum să-l uite pe Petrișor. Duminică, pică, pe nepusă masă, bătrânul, tizul lui Petrișor, deh, și Mugurel că ce dor i-a fost de tataie și că abia așteaptă vacanța să se ducă la Câmpulung... De mai bine de un an, nu mai dăduse pe aici. Mirela își amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trebuie decât să întindem mâna? Când am ieșit din apă, într-un târziu, se muiase pielea pe noi ca o rufă. Mama ne-a atras atenția că e nesănătos ce facem și ar trebui să scurtăm scăldatul. După asta, pe nepusă masă, unchiul a dispărut. Nu era de găsit nicăieri. În învălmașeala generală, se făcuse nevăzut pur și simplu. Ne întrebam cum izbutise, căci de regulă abia își târa picioarele și rămânea întruna în urmă. „Când îl apucă setea pe păcătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se spună cum aflase biserica de asta, și, dacă era Într-adevăr bine informată, atunci trebuia să știe și cât timp avea să dureze amânarea. În nota redacției, ziarul aminti cititorului că era vorba doar de o propunere, de altfel nepusă În practică până atunci, ceea ce vrea să zică, conchidea nota, că biserica știe tot atât cât știm și noi despre această problemă, adică, nimic. Cam În același timp cineva a scris un articol În care cerea ca dezbaterea să revină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o mână cureaua genții pe care o purta pe umăr, iar cu cealaltă apucându-mă de mână. Ia ascultă, Watanabe, poți să-mi explici și mie diferența dintre subjonctivul prezent și subjonctivul trecut în limba engleză? mă întrebă ea pe nepusă masă. — Cred că da. — Pot atunci să te întreb la ce-ți servește așa ceva în viața de zi cu zi? — La nimic, am mărturisit. S-ar putea să nu servească unui scop concret, dar îți dă posibilitatea să înțelegi lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
e un casetofon vechi. Înăuntru are o casetă. Apăs butonul play și camera se umple de o melodie siropoasă: When I need you/I just close eyes and I see you. Ronțăi și mă gândesc că adesea dragostea vine pe nepusă masă, ca pocnitul unui capac de WC pe care l-ai uitat ridicat. Apare și Adelina - e într-o fustă lungă, de mătase, imprimată cu flori mărunte în toate culorile. Ceva gen Missoni. Pe cap are un turban mov, savant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fie hotărâtă și mai mult ca să zică ceva, fiindcă omul nu pleca și nu-l putea concedia nedelicat, tocmai când îi numărase o sumă de bani. Se pare că dintr-o vorbă aruncată a ieșit o întreagă poveste. Ieri, pe nepusă masă, socrul ei; azi, țăranii. Acuma se dumeri pentru ce s-a plâns adineaori Platamonu că e prea grea arenda. Nu-și putu ascunde un surâs ironic, aruncîndu-i o privire. Ședea în același fotoliu, cu ochii la țărani, cu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de prin incubatoare și ținea morțiș să-și refacă sectorul avicol al ei tot cu asemenea găini care-i plăceau și-i dusese vestea în sat și prin împrejurimi. După nopți de nesomn și chibzuială, într-una din dimineți, pe nepusă masă, îi spuse soțului:Geluțule, vreau să faci rost de ouă de la găini cu gâtul gol! De unde știi, de unde nu știi, nu mă interesează. Ai fost patruzeci de ani șeful depozitului de lemne din Podu și ai cunoscut oameni de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]