299 matches
-
ceilalți bărbați albi lipsiți de orice savoare, pe care îi întâlneau la mesele organizate în suburbii sau la petrecerile la care mergeau de când ajunsese printre oficialitățile Washingtonului. Acum, doar ea mai știa că undeva în spatele înfățișării impecabile se ascundea voluntarul neras și neglijent, care distribuia mâncare pentru o organizație de caritate, de care se îndrăgostise. Nu au fost de la început împreună. El a fost transferat în America de Sud imediat ce s-au cunoscut. Până să se întoarcă el în Africa, ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
predomina în tot orașul. Toate clădirile, casele, birourile, hotelurile, chiar și supermarketurile erau făcute din ea. „Piatră de Ierusalim“ o numise șoferul pe drumul de la aeroport la ambasadă. —Asta-i legea, asta-i legea! spusese el, întorcând spre ea fața nerasă și privind-o peste umăr, ceea ce o determină pe Maggie să dea din cap energic în direcția drumului, încurajându-l să facă la fel. Mai fusese aici de două ori cu aproape un deceniu în urmă. Dar nu luase parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mișcării Fatah a lui Arafat. Nu ocupa un post oficial - exista încă un șef și un președinte - dar nimic nu se putea mișca fără el în tabăra simpatizanților Fatah. Maggie încerca să-i descifreze chipul. Fotografiile care înfățișau o figură nerasă, cu trăsături puternice, aspre o făcuseră să se aștepte la un bătăuș, nu la un om sofisticat. Și totuși bărbatul din fața ei avea un rafinament care o surprindea. — Mi s-a spus că merită efortul, că erați aproape de o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
schimbat numele. — Dar nimeni nu ține minte noul nume, așa că îi spun „cafeneaua care era Moment“. —Exact. Zâmbi. Uri se afla deja acolo, la o masă din colț, aplecat asupra unei căni pline cu cafea. Nici măcar nu sorbise din ea. Neras, arăta de parcă n-ar fi dormit de câteva zile. Maggie se așeză în fața lui și așteptă ca Uri să se uite la ea. Într-un final, renunță să mai aștepte. — Deci când e înmormântarea? — Nu știu. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de pastă de dinți. Rasismul era un lucru greu de privit, desigur, dar pentru un călător ca Henry Blyth-Pullen, putea fi destul de avantajos. Doar că de data asta fu oprit, prima dată când i s-a întâmplat. Un ofițer plictisit, neras, îi făcu semn să treacă într-o parte, după care scutură din cap, fără să spună nimic, spre valiza lui Henry, pe care acesta o trăsese după el. Henry o ridică pe tejgheaua de metal dintre ei și o desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Sssst. — Da, e o piață muzicală înfloritoare acum aici, spuse el, pe același ton fals, de conversație banală. În principal în Tel Aviv, bineînțeles. Îi făcu semn cu mâna, îndemnând-o să-l urmeze. Maggie se holbă la el. Era neras de câteva zile, cu părul vâlvoi, neîngrijit, buclele căzându-i peste obraji; și în acel moment nu-i trecu prin cap ce să spună, despre muzică sau orice altceva. În schimb, îi aruncă o privire aproape complet zăpăcită. Se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acțiuni în companie și, dacă vreunul dintre proiectele actuale, inclusiv gena maturității, se dovedeau profitabile din punct de vedere comercial, avea să fie bogat. Iar Adam ... Josh opri în fața tribunalului. Adam stătea jos, pe trepte, privind fix în pământ. Era neras, iar costumul lui jalnic era plin de pete. Charles Silverberg stătea în picioare, lângă el, vorbind la telefon. Josh claxonă. Charles îi făcu cu mâna și porni spre el. Adam îl urmă și se urcă în mașină. — Mersi, frățioare, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se pare la fel de Îngustă și de Încărcată precum cabina de pilotaj a unui Boeing 747. Mă sfătuiește să scriu un roman polițist sordid, ceea ce, dacă Îi dai crezare, mi se va potrivi perfect, avîndu-se În vedere starea mea, nervozitatea, barba nerasă de opt zile. Îmi va dicta el Începutul: — Sărută-mă, nemernico! — Nu. Mașina mare și verde gonește În bezna străzilor New York-ului. Lumina tulbure a zorilor Începe să Învăluie firmele luminoase ale localurilor de noapte care se pregătesc să Închidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
casă, și-a scuturat zăpada de pe căciula cu clape și de pe mantaua de postav vechi, cerându-mi permisiunea să se așeze pe un scaun chiar înainte de a-mi spune ce dorea de la mine. Avea ochii arși de febră și obrazul neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în aceeași cameră, ultima oară, și-mi luase adresa atunci. M-am uitat la ei amuzat. Era un tip de modă veche, foarte ceremonios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu reproș. „Nu e frumos, domnule scluptor, să-ți bați joc de un om bătrân”. Și a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit asaltat de Tuberculosul. Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. „De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
domnule conte. Theo, Leo, Geo, luați loc și pregătiți-vă.“ În acel moment reapărură uriașii din Avalon, ținându-l de brațe chiar pe Jacopo Belbo, care abia le ajungea celor doi până la umeri. Bietul meu prieten era pământiu, cu barba nerasă de multe zile, avea mâinile legate la spate și o cămașă descheiată la piept. Intrând În arena aceea plină de fum, clipi. Nu păru să se mire de adunarea aceea de hierofanți pe care-i vedea În fața lui, În ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dîndu-și seama În ce belea intrase femeia. — O iei tu Înainte și Îi lași să te ducă la prînz. Eu o să vin direct la restaurant, șoptește ea. Wakefield se Îmbracă și gargarisește vreo două gîturi de apă de gură. Este neras și simte mirosul lui Maggie pe tot trupul. TÎnărul care așteaptă În hol se prezintă. — SÎnt asistentul lui Paulee, Kevin. L-am ajutat să proiecteze Casa Viitorului. O să vă conduc la Chez Soleil. În lift, Kevin flecărește amabil În timp ce Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
curios dacă alunecă la fel de bine pe mușama ca pe carton, n-am rămas acolo să-i fac cu mâna și nici nu m-am uitat în urma dubei, așteptând să dispară după colț. Îmi aduc limpede aminte de fața tatei, era neras, mirosea puternic a tutun, părea foarte-foarte obosit, și zâmbetul îi era strâmb, deși m-am gândit mult, nu cred că bănuia dinainte că nu va mai putea veni acasă, peste o săptămână am primit o scrisoare de la el, scria că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-au oprit la vreo patru pași de sicriu, un gardian a smucit lanțul, atunci tata și-a ridicat capul, înălțându-și privirea, și atunci i-am văzut fața și am simțit cum mi se face stomacul ghem, tata era neras de multă vreme, slăbise foarte mult, dar nu de asta m-am speriat, ci de privirea lui, căutătura-i era goală, știam c-ar trebui să vadă, s-o vadă pe mama și pe bunica și pe mine, dar chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri de dinți solid Înfipți - un zîmbet de lup de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate Îndoielile care-i dăduseră tîrcoale mai Înainte se risipiră, În timp ce vasul cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcut asta... - Liniștește-te, Pierric, sînt aici, cu tine, destinde-te, furtuna a trecut, nu mai plouă, se face ziuă, ți-e cald, te simți bine, bine... Psihanalistul Îl calma pe Pierric, ale cărui lacrimi curgeau peste obrazul roșu și neras. Medicul se interesă de starea Mariei, care părea să respire cu dificultate, Lucas o văzuse clătinîndu-se pe picioare, gata să leșine, În clipa În care Pierric descria uciderea tinerei femei. Dar Își reveni rapid, Îi dădu la o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Personajul apare în lumină; îl vom numi INAMICUL pentru că din uniforma sa zdrențuită se ghicesc un alt tip de croială și o altă culoare decât din zdrențele celor doi; INAMICUL este mai mult bătrân decât tânăr sau tânăr îmbătrânit; e neras, obosit, speriat, ține o varză în mâini și se uită la ea; INAMICUL e mut; el afișează alternativ figuri tâmpe și zvâcnete de inteligență; în tot cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime prin semne și sunete guturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
v-a dat pe mână și combinația cu Soporan, când prefectul încă era cu ferma aia cu tractoarele din Deltă. Ce tot o dați cu îngerii... Chiosea dormea dus, cu gura întredeschisă, cu broboane de transpirație năvălind printre țepii bărbii nerase. Vergilică îl zgâlțăi de umăr. Tresări. - Îngerii au căzut de la revoluție, dom’ Aulius. Acuma e alt timp. Acușica noi suntem îngerii, dacă e să vorbim așa, mai poetic. Cum ar vrăji-o Burtăncureanu, de-ar fi să v-o explice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lui Neil. Hugo a luat loc, străduindu-se să-și țină în poală fiul pus pe explorări, în timp ce el își descria planul pentru întoarcerea la serviciu. — Deci, a încheiat el, numai diminețile ar fi fantastic. Neil și-a frecat fața nerasă, nepărând prea convins. —Eu nu țin oameni cu jumătate de normă, a zis el supărat. De fapt, ce e cu toată treaba asta? Credeam că ești un agent imobiliar de top, dotat cu un șarm letal, nu un bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de noroi, asta însemnând că vizitatorul misterios ajunsese acolo pe jos, după ce lipăise destulă vreme prin băltoacele aflate în plină expansiune. Un impermeabil cenușiu atârna lălâu pe niște umeri înguști, iar de sub borul pălăriei îl fixau doi ochi încețoșați. Barbă nerasă de zile bune, cearcăne vineții, colțurile gurii lăsate în jos, a dezolare permanentă. Un chiștoc de țigară între buzele crăpate. Două mâini cu degete boante, frecându-se repetat una de cealaltă, ca și cum le-ar fi fost frică să nu se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu patină gotică, un fel de Dracula sau măcar cineva care să semene cu celebrul vampir incarnat de Băla Lugosi, într-un film american mut din 1931. Dar nu, spre noi se îndrepta un om de vreo patruzeci de ani, neras și cu un început pronunțat de chelie, mic de statură, cu o burtă mare care i se revărsa de sub un tricou pătat cu grăsime. în mod vizibil insistența cu care sunasem îl deranjase, pentru că din Casa monteoru răzbătea acum, datorită
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tîrîndu-și contrabasul. Pierduse pasul și nu mai vedea urmele celor din față, pe care valurile de ninsoare le acopereau numaidecât. Întunericul creștea. - Stați, mai încet, strigă după ei, nu mă lăsați aici! Îi tremura bărbia de frig și pe obrazul neras i se lipise ua strat înghețat de omăt. Clipea des din genele albe și sufla greu. - Stați, mă! Stați! Dumitre, Neacșule, nea Mitică, unde sînteți, mă fraților! Apucară să intre toți patru în păduricea pitică și se opriră osteniți. Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale prin noroi spre casă... am intrat în bordei... pe vatră lemnele se topise... și zgura abia mai licărea... tata ședea pe un scăunaș scund și pe fața sa arsă și nerasă se strecurau lacrimi de venin. - Unde - ai fost? zise el, apucând cu blândețe mâna mea înghețată. - Am fost să caut pe mama... unde-i mama? Pieptul său se îmflă cumplit, el mă luă în brațe, mă strânse cu foc nespus
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lăcomia, coada ochilor se desfăcea într-un evantai de zbârcituri. Iar pleoapele atârnau, ca umflate de împunsătura unui ac. Trăsăturile feței suiau ascuțite, pe urmele lor rămăseseră linii adânci, ca și cum cineva îi cususe pielea neîndemânatic cu iglița, pe dedesubt. Barba nerasă de câteva zile, în loc să acopere, nu făcea decât să adâncească brazdele din obraz. Iar sângele, căznindu- se prin strâmtorile acelui obraz lipit de oase, se bulucea către nas, spărgându-se în vinișoare roșii, spre capătul bont. Hainele îi erau mototolite
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
surprins de căutătura ei, că uită să-și coboare ochii. Privirile lor îi făcură pe amândoi să întinerească brusc, pentru o clipă. Pavel Avădanei avea acum o furie care îi înăsprea obrajii, nu încă atât de brăzdați de cute, barba nerasă și neagră le dădea o semeție sălbatică. Mușchii i se încolăciseră iarăși pe oase. Sângele clocotea în vinele care se umflară pe dosul palmei și pe brațe, ca niște șerpi. Pulberile i se scuturară de pe creștet și părul crescu, dintr-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]