379 matches
-
sărăcie". Sunt triste țările în care trebuie să te căsătorești cu o familie și să suporți apoi toate neajunsurile care decurg din aceasta. Grad de periculozitate pentru vecin? Religii universale, islamul și creștinismul au o vocație expansionistă și, prin definiție, nesățioasă; cum orice om răspunde unei chemări, pastorala nu poate fi socotită ca încheiată atâta timp cât vreun nătărău rămâne în pragul bisericii sau al moscheei. Ea va fi prost notată. Avantajul este aici de partea iudaismului, religie etnică: el nu-și exportă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
social, cât homo democraticus întors spre sine însuși, liber să se construiască și să se conducă. Tocqueville a arătat cum trebuie legată patima crescândă și universală pentru satisfacții materiale de vârsta egalității: aceasta dă naștere refuzului fatalității apartenenței sociale, poftelor nesățioase, invidiilor și permanentelor insatisfacții. Această logică egalitaristă, purtătoare de exigențe fără sfârșit, devine tot mai fermă în zilele noastre datorită finalităților numite autonomie subiectivă, sănătate, bunăstare, divertisment, comunicare, care se caracterizează prin aceea că sunt axiomatice fără teritorialitate fixă, că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în instrumente ale unei tiranii de piață care se răspândește pe toată planeta, ca un cancer, colonizând tot mai multe dintre spațiile vitale ale Terrei, distrugând moduri de viață, dislocând oameni, făcând neputincioase instituțiile democratice și devorând viața în căutarea nesățioasă a banilor. Chiar și cele mai puternice corporații ale lumii au devenit prizonierele forțelor unui sistem financiar globalizat, care a scindat crearea banilor de creația avuției reale și recompensează investițiile extractive (în domeniul finanțelor) mai presus de cele productive. Marii
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e una din componentele de care, vede-se, nu voi putea face abstracție niciodată. Nici nu doresc să fac... E o metodă ca de la sine metoda recurenței la informația anterioară, fixată în memorie, fișier clasic (celebra lădiță; sertărașul!) sau iată ,,nesățioasele" fișiere ale computerului. Așa mi se întâmplă totdeauna când caut conexiunile optimale (n-aș exagera dacă aș spune că am impresia că și ele, aceste viitoare! conexiuni "mă caută" pe mine); deci, conexiuni verosimile ca structură/ ținută stilistică "nefisurată, nefragmentată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
orașului Bruxelles. În Grand-Place, se așterne la anumite ocazii festive un imens covor roșu-galben-verde, „țesut” din flori vii, care o transformă într-o poiană mirifică, de basm. Ulicioare înguste, aglomerate cu tarabe și mese lungi la care mănâncă o clientelă nesățioasă - e sâmbătă și e amiază -, încât trebuie să te strecori foarte abil, ca să nu atingi din greșeală cotul unei mâini duse la gură. Incredibil câți străini sunt la Bruxelles, auzi în jurul tău toate limbile pământului, inclusiv rusă (bad surprise!), mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vă stă alături, o Cezar al Italiei, știe că vorba mea cântărește mai mult decât tăișul unei săbii...“ În continuare îi relata că Martina vânduse Egiptul arabilor, care stăpâneau deja Persia și Cirenaica, iar generalul lor Amr își îndrepta privirea nesățioasă spre Bizanț. Și se termina după cum urmează: „... o rege slăvit, între ei și coastele Italiei nu mai rămâne acum decât acest imperiu, aflat în mare suferință, drept bastion de apărare. Îngăduiți-ne un răgaz și împuterniciți-ne să conducem armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îi dă cu mâna ei să guste din dulceață, E bună! confirmă și Theo prima mea impresie, Theo îi înconjoară cu brațul mijlocul aducând-o spre el, Te-ai făcut mare și frumoasă, Ileana, ea înroșindu-se, evitându-mi privirea nesățioasă, încercând să se smulgă timidă îmbrățișării lui, având grijă de farfuria pe care ea o ferește de Theo, ca nu cumva acesta neatent să, În mine se ciocnesc ca două trenuri, pe de-o parte dorința de a surprinde cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fiecare piatră și mă doare acum când ochii mei întâlnesc peste tot prin iarbă, pe sub copaci, resturile dezmățului omenesc din zilele trecute, în cercuri de pietre cenușă stinsă, cutii, hârtii, grămăjoare de lemne nearse și câinii mănăstirii scormonind prin iarbă, nesățioși, opt ani de zile la școala din sat am făcut drumul acesta, mai stăteam uneori, în ierni geroase, la părintele din sat, alunele coapte în septembrie, cu o piatră pe marginea drumului spărgând alune, făcându-mi iute semnul crucii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trecerea Șaman 75 timpului. Timpul trecea pe Calea Victoriei, ștergând aerul dulceag de migdale al caselor boierești de odinioară cu mirosul patise- riei Pani-Pat. Stăteam Întinsă cu ochii larg deschiși și ascultam sunetul acela prelung de iiii al stomacului orb și nesățios de căpcăun, care Înghite lumea de la Începuturi. milioane de frânturi de voci și de sunete sparte În bucăți, amalgamate, a căror curgere amețitoare o simțeam ca pe un uriaș gol În stomac, Îmi explodau În urechi. Era trecerea timpului, a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia Își pierduseră cerul și pământul și, asemenea frunzelor veștede, căutau acum un loc unde viețile le puteau fi cruțate. — Nu lăsați unul să scape viu! — Fugiți după ei! Doborâți-i! Învingătorii, Împinși de nesățioasa poftă de sânge, Îi măcelăreau pe cei din clanul Ikeda oriunde Îi găseau. Pentru niște oameni care-și dăduseră deja propriile vieți uitării, răpirea violentă a vieților altora nu părea nimic mai mult decât un joc de flori care cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
intensă perioadă din viața unui bărbat. Câtă vreme era ocupat până peste cap cu problemele externe ca Bătălia de la Muntele Komaki, la fel de mult Îl solicitau și afacerile interne, cum ar fi fost administrarea dormitorului. Și astfel, trăia Într-un stil nesățios, zi de zi, cu vitalitatea omului sănătos - Într-o atât de mare măsură, Încât un observator s-ar fi putut Întreba cum mai era În stare să discearnă lucrurile comune de cele ieșite din comun, gestul mărinimos de cel discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Blair House, Ceaușescu și-a semnat declinul și condamnarea la moarte. Faptul a fost recunoscut și de Nicu Ceaușescu în mai multe interviuri din 1990-1991, regretând că tatăl său n-a adoptat măcar "soluția Tito" pentru a scăpa de ambițiile nesățioase ale mamei. Se iluziona, la rându-i, căci acestea i-au fost lui Nicolae Ceaușescu limitele. Dictatorul nu s-a putut desprinde nici în clipa morții de Internaționala, primită ca mângâiere și autoprohod în fața gloanțelor de la Târgoviște. Comunismul bolșevic a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
văduvă, căci a avut copii) și marele paharnic Chiriac Sturza, cel însurat întâi cu Alexandra, fiica lui Grigore Ureche, mare vornic (a fost, deci, ginerele cronicarului) și apoi cu Anița, fiica lui Isar negustorul. Trăiau greu oamenii sub asemenea stăpânitori nesățioși, dar grea era și viața după ce, dintr-o pricină sau alta, capul familiei dispărea (chiar dacă uneori - foarte rar - văduvelor li se restituiau bunuri confiscate; Mihnea Turcitul a făcut asemenea acte de dreptate; la fel Miron Barnovschi: „Io[an] Miron Barnovschi
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Astfel, nu toate exemplele în care un adjectiv nondefinit precedă un substantiv definit ilustrează fenomenul articolului definit inferior discutat în §1.2.1 supra. Unele exemple cu această ordonare a constituenților sunt inversiuni predicative în structuri exclamative, precum: (65) O! nesățioasă hirea domnilor spre lățire și avuție oarbă! (CLM.1700-50: 228r) Fenomenul articolului definit inferior este vizibil în grupuri nominale argumentale (66) sau în grupuri nominale incluse în grupuri prepoziționale (67), în care nu apare fenomenul de inversiune predicativă: (66) că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
realismului politic este mult mai complexă decât cea a lui Carr, complexitatea sa fiind dată de cele trei niveluri ale construcției filosofice: Nivelul individual - natura umană este viciată, egoistă prin naștere, îndreptată către lupta pentru putere, caracterizată de o dorință nesățioasă de dominație (acel animus dominandi) și neschimbătoare. Acesta este omul „politic”. Însă el nu constituie decât o parte a omului „real”, care, în realitate este un composit de om politic, economic, religios, moral etc. Aceste carateristici ale naturii umane se
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
să nu-și poată duce la capăt babilonicul proiect. Atunci lucra la al 88-lea personaj. Și mai spunea că după ce va termina proiectul, dacă totul va fi bine, ar mai avea de scris câteva cărți pentru că e un mare nesățios. Într-adevăr, în Cei O Sută, scriitorul arădean lucrează la un proiect prodigios, fără pereche în istoria literaturii și de o mare amplitudine, care începe cu generația lui Moise, izbăvitorul Evreilor, și continuă cu un lanț al generațiilor până în zilele
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
crezul său, pentru arta sa literară și dacă mai adăugăm că în copilărie și adolescență a scris piese de teatru, iar mai târziu a ratat Academia de Teatru pentru a deveni regizor, avem în față portretul unui regizor nostalgic și nesățios care vrea să pună în scenă întreaga Istorie a lumii. Sau fragmente relevante ale ei. Bastonul contelui Al zecelea volum al ciclului Celor O Sută se numește Bastonul contelui și cuprinde intervalul dintre Al Optzeci și șaptelea, numit „Cel Umil
Gheorghe Schwartz: martor rătăcitor prin Istorie by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/4484_a_5809]
-
singurul Dumnezeu este cuvîntul scris. Protagonistul românului este Hanta, iar ocupația lui e reciclarea gunoaielor din Praga într-o uriașă presă hidraulică. În pivniță în care lucrează înconjurat de șoareci și șobolani, Hanta hrănește zilnic, timp de treizeci și cinci de ani, nesățioasa mașinărie, care înghite laolaltă cu tot felul de obiecte, cărți. Volume scumpe, îmbrăcate în piele fină, cu foita subțire aurita pe margini. Reproduceri de tablouri celebre. Kant, Seneca, Goethe, Schiller, Schopenhauer. Dicționare și albume, enciclopedii și tratate. E perioadă cea
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
alt june amant. Ceea ce este sigur, întrucât numărul bărbaților iubiți de această femeie crește de la an la an. Se poate afirma că puterea ei politică a fost întărită de câți bărbați importanți din aristocrația rusă o iubiseră. Ea îi devora, nesățioasă, fără a fi dominată, dominând ea totul, ca insectele femele gigante ce nu văd în masculi decât niște ajutători pentru întărirea speciei... Ne-au rămas o mulțime de portrete, care toate atestă faptul că era o femeie foarte atrăgătoare. Astfel
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]
-
de superba barbarie albă a colegelor lor din Reich. Un stil meschin". La Utrecht, femeile sunt "sau negustorese ermetice (dar monumentale), sau frenetice făpturi neptuniene, ca de ex. - dansatoarele din cârciuma de matrozi unde am petrecut azi noapte". Și mereu nesățiosul de plăceri continuă să tânjească după și mai mult: ,Ce trebuie să fie în marile porturi de pe coasta spre care pornesc lacom mâine?" Unele misive sunt așternute în versuri, din altele, poezia înălțându-se din câteva cuvinte: ,Vermeer - vecinică dimineață
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
un cititor, defensiv și timid, zdrobit de prestigiul judecăților de dinaintea lui. Nepos și Plutarh sînt vinovați de orgoliul care s-a născut în adolescentul care încă nu știa ce va deveni: lor le datorez că n-am rămas un cititor nesățios și naiv, de la ei am învățat cum trebuie citită de fapt literatura.
Cum am învățat să citesc literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16123_a_17448]
-
ca un munte,/ strîmbătatea s-o înfrunte,/ s-o arunce-ntre roți!!/ Să fie-același cer/ pentru plugar, pentru boier, pentru-împărat, pentru miner". însă alte stihuri pun accentul pe factorul etnic, vituperînd, ca-n Doina eminesciană, invazia capitalei noastre de către "lăcustele" nesățioase ale ciocoismului alogen: "Fanarul s-a mutat la București - Noi, cruzi Tudor Vladimirești/ îți trebuie ție/ Românie,/ cu năprasnice vreri românești,/ cu năprasnice arme/ să-l izbească, să-l darme...// Fanarul prins-a rădăcini la București/ și din palate ciocoiești
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
agitat pe care Mozart l-a simțit revelator pentru nebunia îndrăznelii, patima metamorfozei, a schimbării de ținte erotice. Nu e monumental, nu e seducător, e eficace. Pe Leporello, Ionel Pantea (cunoscutul nostru muzician) îl joacă și îl cîntă cu pofta nesățioasă a teatralității. Trubadurul lui Schubert, Schumann și Brahms se simte transportat din intimitatea liedului pe o altfel de scenă unde o lume vie palpită. Reacționează vertiginos. Și la el în mână sunt firele jocului și le ține cu aplombul jucătorului
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
vieții morale, componente ale obiectivității ca atare, gesturi de bunăvoință, ofrande aduse de un timid obiectelor inanimate ce ar putea protegui factorii vieții lăuntrice. Avem a face cu un soi de alegorii intime, scăldate într-o subiacentă autocompasiune (autobiograficul absoarbe nesățios materiile din preajmă, ca spre a-și însuși impasibilitatea, misterioasa lor rezistență la intemperiile moralului): "amintirile mele sînt mingi - / nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,/ din mîini, se pot rostogoli foarte departe -/ și mi-e lene să
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
sălbăticie de necredincioasa și trădătoarea lui nevastă, care a făcut aceasta din dragostea ce o purta unui oarecare Mosbie, îndemnată de cei doi tâlhari înrăiți, Blackwill și Shakbag. În care se arată marea prefăcătorie a unei femei crude, pofta ei nesățioasă de plăceri și rușinosul sfârșit al ucigașilor". Tragedia astfel povestită, de un autor anonim, a fost menționată pentru prima oară în 1592. Prima piesă atribuită lui Shakespeare a fost publicată în 1594. Această apropiere în timp a furnizat și dubiile
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]