245 matches
-
a întâmpinat încă de la început domeniul Relațiilor Internaționale, adesea încorporat ad-hoc în sfere mult mai cuprinzătoare, precum științele politice, economia etc. În concluzie, realismul este o paradigmă conservatoare a relațiilor internaționale, ce are la bază o concepție a naturii umane neschimbătoare, dominată de voința de putere, de egoism și de răutate. Ea este produsul încercărilor teoretice de a construi o teorie care să explice comportamentul statelor prin identificarea unor factori pereni, care se detașează de circumscrierile situaționale și influențează comportamentul statelor
REALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
propriul hotar: căci datorită acestuia el este acest lucru inconfundabil, și nu un altul. El are acum o formă care îi aparține doar lui și el este în virtutea acestei forme chiar. Dacă s-ar putea imagina o lume de forme neschimbătoare și incoruptibile, atunci această lume ar echivala cu o regiune a ființei absolute și eterne. Aici lucrurile ar rămâne identice cu ele însele, în virtutea hotarului care le determină și care nu se șterge niciodată; o lume de alcătuiri indestructibile. Dar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
confirmâd ipoteza dependenței stilului educativ de modul de structurare a familiei, construiește trei tipuri de familii: 1.familii slab structurate care prezintă copilului puține reguli, normele fiind aproape absente; 2.familii cu structură rigidă care pun copilul în fața unor reguli neschimbătoare și a unor norme a căror aplicare nu admite nici o excepție; 3.familii cu structură simplă care furnizează copilului reguli și norme flexibile, aplicabile în funcție de situație. Mai frecvent în „mediile populare”, familiile cu structură rigidă au tendința de a adopta
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
copil ca parte integrantă a procesului de dezvoltare cognitivă oferită de procesul educației parentale, J.Piaget distinge trei faze:a) realistă, în cursul căreia regulile morale sunt văzute de copil ca externe lui și existând în sine, fiind absolute și neschimbătoare; b)egocentristă în cadrul căreia copilul acceptă obligația de a se conforma regulilor, dar nu simte că a luat parte la crearea lor, motiv pentru care va încerca să le schimbe conform cu interesele sale; c)faza cooperării și a respectului mutual
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
aspecte fundamentale care tulbură viața Bisericii: primul vizează căderea Paștilor înaintea isimeriei cerești, iar al doilea aspect privește căderea Paștilor înainte de Paștele iudeilor. Fixarea Paștilor înainte de isimeria cerească (iar nu de cea astronomică) înseamnă "îndrăgirea lumii simțurilor în disprețul lumii neschimbătoare a gândului dumnezeiesc", această sărbătorire ducând la "săvârșirea a două Paști în cursul aceluiași an, lucru neîngăduit de Așezămintele apostolești"12. Mircea Vulcănescu operează o mică distincție între semnificația ontologică a Paștilor liturgic, al "săvârșirii și împlinirii jertfei" care se
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Iată modul de înțelegere a realității de către omul de rând. Filosoful este omul eliberat de lanțuri, care, ieșind din grotă, cunoaște adevărata realitate. Lumea celor legați în lanțuri este lumea aparențelor, o lume schimbătoare, cea a esențelor fiind invizibilă și neschimbătoare. Lumea filosofului află adevărul prin înțelegerea ideii. Platon pune în gura lui Socrate întrebarea: Dacă omul, după o viață trăită în tenebre, ar ieși din grotă (orbit de lumina focului), va încerca să se întoarcă imediat în grotă, unde, scăpat
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
operăm o distincție asemănătoare și în cazul lui Joyce, cel din Oameni din Dublin și cel din Finnegan’s Wake. În ceea ce privește aceste narațiuni, ele oferă singurele imagini ale autorilor cunoscute nouă, și în spatele acestora nu există nici un „autor real”, unitar, neschimbător și oferind un punct de pornire pentru aceste versiuni derivate din narațiune. Dacă vom fi citit biografiile despre Faulkner și, respectiv, Joyce, vom fi citit și o altă narațiune prezentînd (într-o manieră mult mai detaliată și mai directă) o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
ieșit din arhivele vechi PC, nici cu comunismul imaginat de discursul tranziției. Memoriile individuale și colective păstrează imagini diferite, amintiri variate ale trecutului comunist. Aceste memorii se lovesc de viziunea comunismului prezentat ca o societate mereu identică cu ea insăși, neschimbătoare, un fel de mare lagăr de muncă forțată, unde singurul mod de a supraviețui era de a te preface că accepți regulile impuse. Aceste memorii rezistă într-adevăr la ideea larg împărtășită cu toată lumea în Europa Centrală și Orientală a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
centralitatea canonului românesc este maladivă pentru națiunea română, iar ca temei și pretext pentru asemenea "concluzii" îi servește cartea Ioanei Bot, Eminescu poet național român, apărută în 2001, în care autoarea insistă în ideea că "un Eminescu paradigmatic și anistoric neschimbător și pururi exemplar pentru toată suflarea românească este o formulă mortificantă" (p. 60). O contrazic însă atâția și atâția mari intelectuali români care, canonizându-l pe Eminescu, n-au văzut în el pe un "frigid", "imobil", "mortificant", "ilizibil" și alte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devenit ideologie, iar marxismul - un îndreptar pentru uzul celor care vor să schimbe lumea. Oblomov nu vrea să schimbe lumea. Problema lui e să-i facă față, să găsească mijlocul de a o suporta, de a identifica, în spațiul ei, neschimbătorul. Evident, Andrei Stolz e mai simpatic, mai „educativ“. Dar Oblomov moare cu ochii la orizont, că utând cerul stelelor fixe, în vreme ce Stolz sfârșește cântând (prost) la vioară, în salonul conjugal. O boală letală: vanitatea Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai mică măsură să se bucure de tot ceea ce le oferă viața. Cealaltă dimensiune, mai puțin studiată, indică, la un pol, cum monumentalismul descrie maniera în care societățile recompensează indivizii care sînt, metaforic vorbind, tratați ca "monumentele", adică "mîndri și neschimbători", spre deosebire de polul celălalt, al renunțării de sine, în care oamenii care le compun sînt precumpănitor umili și schimbători. întregul set de date colectat în ultimele decenii a alcătuit una dintre cele mai complexe baze de date de factură interculturală, care
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
deja condamnabil într-un alt tip de societate, contemporană celei de referință. Prin urmare, nici definirea comportamentului prosocial nu se poate articula într-o manieră universalizantă, care să-i asigure legitimarea în orice timp și în orice loc, în forme neschimbătoare. Conform unei logici instrumentale care guvernează relațiile interpersonale, în pofida determinărilor culturale și istorice asupra comportamentului prosocial, hotărîtor în acordarea unui sprijin, pare a fi "costul" acordării sale: cu cît acesta este mai ridicat, cu atît probabilitatea de a îi ajuta
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
de natură, eposul istoric, arhaitate și viață primogenă, toate aceste aspecte de conformație literară există în adevăr și informează geniul lui M. Sadoveanu, dar ele stau pe o latență a geniului său, care latență se află în comunicare cu tiparele neschimbătoare ale lumii.”1 Adresânduse unui posibil cititor al operei sadoveniene, Streinu scrie aceste patetice fraze, pătrunse de o caldă vibrație poematică și de o nostalgie fără leac: „Te vei simți ieșit din beciuri umede, la lumina soarelui, vei crește ascuns
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
se cuvin aceste laude. Expresii verbaletc "Expresii verbale" Sunt grupuri lexico-gramaticale, constituite din mai mulți termeni care „gravitează” în jurul unui verb, cu care intră în diferite relații mai mult sau mai puțin definibile. Verbul este elementul stabil în toate expresiile. Neschimbătoare rămâne și structura abstractă, „schematică”, a expresiilor cu același verb. Sunt mobile elementele care însoțesc verbul: pronume, substantive, adverbe etc. Acestea variază dar variază doar în realizarea lor concret-lexicală, păstrându-și nemodificată condiția abstract-sintactică și, deci, „funcția” lor sintactică: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flectivul (alcătuit din sufixe tematice cu sens gramatical, dezinențe, morfeme libere - verbele auxiliare etc.) se constituie, direct sau indirect, în criteriu de constituire și identificare a unor clase și subclase de verbe. Rădăcinatc "R\d\cina" În funcție de caracterul schimbător sau neschimbător al rădăcinii în cursul flexiunii, verbele se grupează în două mari clase: a. verbe regulate b. verbe neregulate Verbe regulatetc "Verbe regulate" Verbele regulate păstrează, în linii mari, neschimbată rădăcina în toată paradigma flexiunii. Schimbarea sensului gramatical al formelor verbului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
etc.) Provenind din unități lexico-gramaticale flexibile, auxiliarele își păstrează - în chiar condiția flexiunii reduse - caracterul binar al structurii: rădăcină + flectiv. Dacă rădăcina nu mai are comun cu rădăcina verbelor libere decât cel mult - și doar uneori - caracterul formal neschimbat (și neschimbător), flectivul poate prezenta aceeași structură formală - la prima vedere, cel puțin - ca în cazul verbelor libere, predicative. Din punct de vedere funcțional, însă, intervin o serie de diferențe. Formele verbului a avea, de pildă, ca auxiliar al perfectului compus, pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deși este un continuator al lui Rousseau în ceea ce privește principiul educației conform naturii, merge mai departe, avînd în vedere nu atît legitățile proprii dezvoltării copilăriei, ci ale omului în genere, pe care le integrează în sistemul legilor naturii "fizice": "Natura este neschimbătoare și nepieritoare; de aceea, aplicată la educație, ea constituie temelia eternă și neschimbătoare [...] Drumul urmat de natură în dezvoltarea speciei umane este neschimbător. Nu sînt și nici nu pot fi două metode bune de învățămînt; există una singură, și anume
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
mai departe, avînd în vedere nu atît legitățile proprii dezvoltării copilăriei, ci ale omului în genere, pe care le integrează în sistemul legilor naturii "fizice": "Natura este neschimbătoare și nepieritoare; de aceea, aplicată la educație, ea constituie temelia eternă și neschimbătoare [...] Drumul urmat de natură în dezvoltarea speciei umane este neschimbător. Nu sînt și nici nu pot fi două metode bune de învățămînt; există una singură, și anume aceea care se întemeiază pe legile eterne ale naturii"224. Copiii au nevoie
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
copilăriei, ci ale omului în genere, pe care le integrează în sistemul legilor naturii "fizice": "Natura este neschimbătoare și nepieritoare; de aceea, aplicată la educație, ea constituie temelia eternă și neschimbătoare [...] Drumul urmat de natură în dezvoltarea speciei umane este neschimbător. Nu sînt și nici nu pot fi două metode bune de învățămînt; există una singură, și anume aceea care se întemeiază pe legile eterne ale naturii"224. Copiii au nevoie de o educație organizată în mod rațional, care să le
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
sunt și una și cealaltă. Și așa vom fi pe vecie, dacă nu cumva vom ajunge să ne schimbăm genele, pentru că dilema umană a fost predestinată prin modul în care a evoluat specia noastră și, prin urmare este o parte neschimbătoare a naturii umane. Ființele umane și orânduirile lor sociale sunt intrinsec imperfectibile, din fericire . Într-o lume într-o continuă schimbare, avem nevoie de flexibilitatea pe care numai imperfecțiunea o poate oferi". Vezi Cucerirea socială a pământului, Editura Humanitas, București
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
cf. Kramer, From the Tableta, pp. 89 sq.; The Sumerians, pp. 117 sq. Termenul me a fost tradus prin "ființă" (Jacobsen), sau "putere divină" (Landsberger și Falkenstein) și a fost interpretat ca o "imanență divină, în materia moartă și vie, neschimbătoare, statornică, dar impersonală de care numai zeii dispun" (J. Van Dijk). 8 R. Jestin, op. Cit., p. 181. Vom avea ocazia să le vedem importanța, analizând sărbătoarea babiloniană akitu (§ 22). Scenariul comportă hieros gamos între două divinități patronatoare ale cetății, reprezentate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
printr-o metodologie empirică.149 La sfârșitul anilor 80 s-a remarcat tendința de a fi puse sub semnul întrebării aceste asumpții teoretice și de a fi criticate abordările pozitiviste. Orice abordare care punea la îndoială asumpțiile raționaliste a faptelor neschimbătoare se considera că se subsumează categoriei constructiviste întrucât mulți constructiviști au criticat abordările raționaliste. Prezentăm în continuare câteva diferențe de abordare dintre abordările constructiviste și cele raționaliste în ceea ce privește unele teme centrale ale relațiilor internaționale. 1.3.1. Ființa socială Teoriile
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
important mai ales pentru descrierea securității individuale sau a statului drept construcție socială care poate fi reformulată la nesfârșit de către actorii doritori și înzestrați cu voință. Securitatea, în această viziune, nu este un concept static, blocat în condiții predeterminate și neschimbătoare, după cum sunt obișnuiți să presupună realiștii și neorealiștii. Tot mai mulți teoreticieni și practicieni ai relațiilor internaționale se bazează pe instrumentele conceptuale ale constructivismului, mai ales pe îndepărtarea acestuia de ideile convenționale privind cauzalitatea și teoria empirică atunci când abordează politica
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pentru omul civilizat. Dacă la animale flexibilitatea neurofiziologică înseamnă un număr relativ mare de strategii de persuasiune, la oameni ea poate fi supusă unor schimbări atât la nivelul dezvoltării, cât și la cel al funcționării sistemelor neuronale presupuse a fi neschimbătoare. Animalele vertebrate și oamenii dispun de aceeași centri nervoși ce controlează manifestarea comportamentului agresiv. Totuși dezvoltarea neuronală a omului îi permite acestuia să controleze procesele fundamentale ale acestor centri. În opinia lui Panksepp (2000), procesele și relațiile dintre diferiții centri
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ființa divină. Dumnezeul creștin nu reprezintă doar un model sau reper valoric pentru ființa umană, ci este conceput ca fiind Unic, dar întreit în Persoane, sfânt, creator și stăpân al lumii, caracterizat ca existent prin sine, de natură spirituală, etern, neschimbător, atotprezent, atotputernic, atotbun, atotștiutor, drept, milostiv și iertător, iubitor. Astfel, sacrul cultivă și întreține cota cea mai înaltă a spiritualității creștine, sfințenia. Specificul noțiunii de sacru în creștinism este cuprins în termenul de „sfințenie”, un termen cu un pronunțat caracter
Semnificaţiile conceptului de sacru din perspectivă interdisciplinară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]