235 matches
-
mai tare și mirajul viețuirii se-nfiripă din aburii ei funebri. Toate apele au culoarea înecului. În azurul timid al dimineților, paloarea atâtor femei, ce le-ai iubit sau nu, ți se oferă ca un pustiu înflorit gustului mortal de nesfârșire. De ce în umbra lor infinitul ne pare aproape? Fiindcă în preajma femeii nu mai există timp. Și tulburarea noastră crește, din cauză că atingem în lume o stare care depășește lumea. Iubirea este o aparență intemporală; căci nu se suspendă devenirea în mijlocul vieții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din gâlgâirile plinătății. Și fericirea devine tot atât de vastă cât nefericirea. Infinitul trebuie să fie culoarea fiecărei clipe și, fiindcă prin viață nu-l pot onora decât prin crize, ridică-mă, Moarte, la prestigiul lui neîntrerupt și îmbracă-mă în insomnia nesfîrșirii! Avea-voi lacrimi pentru tot ce n-am murit? Dragostea e singurul mod fecund de a te înșela în cadrul absolutului. De aceea, în iubire nu poți fi aproape de Dumnezeu decât prin toate iluziile vieții. Cel ce s-a molipsit de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Omul stă drept numai pentru a-și ascunde lui însuși cât este de gârbovit înlăuntru. Plictiseala: a nu mai avea cumpăt în timp. Inima e locul în care noaptea se-ntîlnește cu dorința de-a muri, spre a se întrece-n nesfârșire... Nici mările, nici cerul, nici Dumnezeu și nici lumea toată nu sânt un univers. Numai irealitatea muzicii... Uitarea tămăduiește pe toți, afară de acei ce au conștiința conștiinței lor, fenomen de luciditate care te așază paralel spiritului, într-o ultimă dedublare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vreo trei ori în beci după alte sticle. Se vede că străinul fusese cineva la viața lui, călătorise foarte mult și acum ne făcea și pe noi să vedeam parcă aievea măreția Anzilor, și nisipurile Africii, cadânele de la Istambul și nesfârșirea Tibetului. Ceasul acela îl câștigase la un concurs de călărie în Chile, undeva la capătul lumii și l-a purtat peste tot cu el. Pe atunci fusese numit consul la Pueta Arenas unde a stat vreo cinci ani. Murgoci prinse
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
o substanțială informație în materie de fenomenologie poetică, revelatoare în acest sens fiind confesiunile despre Lucrarea în cuvânt, unele cu totul remarcabile. Ni se spune aici că în afară de nostalgia infinitului spiritual, nici o alta nu l-a tentat. "Dorul de alte nesfârșiri nu mă mistuie. Nesfârșirea e fără trecut, iar eu sunt o ființă iubitoare de toate care au un început, un trecut. Eu sunt o ființă prea casnică, legată de firul de iarbă, de firul izvorului". Îl tentează necontenit orizontul deschis
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
materie de fenomenologie poetică, revelatoare în acest sens fiind confesiunile despre Lucrarea în cuvânt, unele cu totul remarcabile. Ni se spune aici că în afară de nostalgia infinitului spiritual, nici o alta nu l-a tentat. "Dorul de alte nesfârșiri nu mă mistuie. Nesfârșirea e fără trecut, iar eu sunt o ființă iubitoare de toate care au un început, un trecut. Eu sunt o ființă prea casnică, legată de firul de iarbă, de firul izvorului". Îl tentează necontenit orizontul deschis, autodepășirea, fuziunea cu înconjurimea
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
perrenis, repet: e o cale, dar nu e singura și nu e calea regală, sau supremă. Înainte de a se îndoi, omul are nevoia de a crede, are nevoie de forța purității, de adevărul tainei (sau de taina adevărului) și de nesfîrșirea misterului care rezistă încă de pe vremea miturilor și fără de care mă tem că însăși evoluția s-ar frînge. Discursul filosofic este închis asupra lui însuși, chiar atunci cînd devine dialogic. Or, logosul nu poate fi închis în sisteme, e mereu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
esență divină" ("Ai pământului"). O componentă a spiritului nostru este inerența zborului, în ea stă lumina, inima, nemurirea ("Într-o imensă pasăre suntem însămânțați"). Poemul configurează metamorfoze stranii, halucinante, pentru a ne convinge de necesitatea năzuinței în existența noastră: În nesfârșirea ei ambițioasă,/ În patosul cu care mai speră la urmași,/ Stă viața noastră." Urmărind alte unghiuri, inedite, ale spiritului, Păunescu își fixează propria condiție de poet dincolo de aglomerările onomastice. Poemul "Tinerețea unchilor mei Ioan și Dumitru" se umple de gravitate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să fie muritor. Pentru a-și împlini idealul absolut, în numele iubirii, geniul acceptă ideea "păcatului originar" din mitologia creștină și vrea să meargă la Demiurg să-i ceară dezlegarea de legile veșniciei. În acest tablou, spațiul fizic este deschis spre nesfârșire, înălțare și coborâre, un spațiu în care cunoașterea de sine și cunoașterea în general este pusă în mișcare de sentimentul erotic. Năzuind către ideal, către sferele superioare ale spiritului, Cătălina încearcă să-și depășească, într-un anume fel, condiția umană
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rugăciunii, însă la Cioran char și rugăciunea este "întoarsă", căci, iată cum sună o rugăciune la el: "Ferește-mă, Doamne, de ură cea mare, de ură din care izvorăsc lumi (...). Scapă-mă de lumile născute din ură, eliberează-mă de nesfârșirea neagră sub care mor cerurile mele"55. "Eretic" Cioran, așa cum se întreabă Bollon?56 Că și demonul, el se hrănește dintr-o eternă "cârcoteală", ținta sa fiind mereu creatorul "acestei opere de mântuiala, omul". Cum de a suportat Dumnezeu atâtea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sfânt Francisc din Assisi, este anchetat sub tortură de însuși marele inchizitor Torquemada și condamnat la ardere pe rug. Scapă teafăr, evident (rugul fiind stins de rafale de ploaie pornite din senin), căci era condamnat la viață veșnică. Înfrățit cu nesfârșirea timpului și a spațiului, Ahasverus cel neiubit de moarte, nu cunoaște ce înseamnă speranța sau renașterea; ca și Dumnezeu, el nu are istorie și tot ceea ce îi stă în putere este să povestească istoria celorlalți. Iată o ars narrativa demnă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu frâu de mătase/ și-n calul acela/ alt cal se-necase/ El venea de departe/ cu potcoavele sparte/ de unde lumina se naște/ și nu-i nici ce bea, nici ce paște/ Eu l-am adus să se-adape/ din nesfârșirea unicei ape/ fără izvoare/ O, Doamne, cu câtă sete/ bea calul alb din râul Lethe". Și în alte câteva artes poeticae apar posibile reminiscențe ale unor lecturi orfice, care în ecuația scriiturii lui Nicolae Turtureanu vor avea o finalitate bine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe scenă. Fig. VII. Dispunerea/intensitatea tipurilor intratextuale în cadrul operei unui autor În imaginea de mai sus propunem actualizarea iconică a taxinomiei intratextului, pentru a urmări diminuarea intensității intratextuale dinspre centru spre marginea operei. Dincolo de circumferința acestui cerc se găsește nesfârșirea intertextuală sau interdiscursivă. Revenind la intratextul transauctorial, acesta prezintă o situație de dublă încadrare (cine știe dacă nu o ipostaziere a paratopiei lui D. Maingueneau): aparține și nu aparține autorului pe care prezentul studiu îl urmărește. Ideea confirmă o preocupare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
stâna lui moș Dănilă". Intervalul tranziției de la agitație la calm, petrecut într-un mediu nu vidat de elemente ale sublimului rece, este înregistrat cu acuitate de narator: "Vijelitul Iablanicioarei de-abia se mai auzea. Pacea locului era adâncă. Sus, în nesfârșirea albastră, vulturii se roteau cu neobosită măreție". Liniștea elementelor este potențată de reajustarea psihică, apoi somatică a umanului la aceasta (din nou, se poate remarca figura repetiției): "Agripina căzu la umbra unui stog și ascultă, cât o mai puteau lăsa
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care au creat interesante tehnici compoziționale, precum monovocalismul, chronopoemul, monofonismul etc.: „eu domnul trestie de zahăr bocnă pentru copii din flori de styl la ocnă scabia cu vrabia coropijnița cu râjnița...” (în jilțul nevăzut) De asemenea, recunoaștem o zbatere în nesfârșire a ființei în Făutare și întru aventurare în inima cuvântului. și ca o replică la: „Ah, râsu’plânsu / în ochiul lucrurilor reci / și-n dintele mușFător ca și sceptrul / nevinovaților regi...” (imaginar nichitian), vizualizăm o cadență spiralată, precum: „Râsu............................. plânsul
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dor, rațiunile privitoare la ființa Lui dar nu află ceea ce este El Însuși căci acesta e un lucru cu neputință și oprit întregii firi create, deopotrivă; ci se mângâie cu cele dimprejurul Lui, adică cu cele privitoare la veșnicia, la nesfârșirea și la nehotărnicia Lui, la bunătatea, la înțelepciunea și la puterea creatoare, providențiatoare și judecătoare a celor ce sunt. Numai aceasta se poate cuprinde din cele ale Lui: nesfârșirea. Iar a nu cunoaște din El nimic înseamnă a cunoaște că
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
cu cele dimprejurul Lui, adică cu cele privitoare la veșnicia, la nesfârșirea și la nehotărnicia Lui, la bunătatea, la înțelepciunea și la puterea creatoare, providențiatoare și judecătoare a celor ce sunt. Numai aceasta se poate cuprinde din cele ale Lui: nesfârșirea. Iar a nu cunoaște din El nimic înseamnă a cunoaște că e mai presus de minte, cum au spus cuvântătorii de Dumnezeu Grigorie și Dionisie”. Repausul final nu este doar simplul opus la mișcării, ci ridicarea sa la un nivel
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
timpul călătoriei, să stea pe culoar și retrăia intens emoțiile despărțirii de colegii cu care se împrietenise în acel an. Acceleratul mergea în viteză, cu geamurile deschise la maxim, era curent, vântul șuiera pe culoar și el, în picioare, admira nesfârșirea Bărăganului; peisajul era monoton, câmpia cultivată cu plante cerealiere întreruptă de câte o localitate pustiită de oameni, drumuri prăfuite și șoseaua ce însoțea o lungă perioadă calea ferată; într-un sat doi puști pe-o bicicletă stârneau colbul în urma lor
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
experimentului. La ce bun să construiești un palat în care nici cei ce construiesc nu pot intra? Și unde este regele pentru care se înalță, neasemuit, palatul? Fără capăt și fără măsura omului, nu ajunge oare palatul să fie, în nesfârșirea lui nătângă, un turn al lui Babel? Ideea cărții de față s-a înfiripat acum patru ani. în toată această perioadă, tema ei s-a regăsit pregnant în proiectele personale și academice de cercetare. Problematica ierarhiilor divine a constituit nucleul
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Lui celei sfinte, când va binevoi să ne conducă în lăuntrul tainelor celor duhovnicești și ne va deschide marea credinței în cugetarea noastră<footnote Tâlcuirea Pr. D.Stăniloae: Sfântul Isaac nu desparte credința de cugetare. Prin credință cugetarea intră în nesfârșirea de înțelesuri, mai presus de înțeles, ale vieții dumnezeiești. De aceea, cugetarea e și credință, sau credința e și cugetare. Ochiul acesta al doilea ne face să vedem pe Dumnezeu în lăuntrul nostru, în acest ocean ce intră în noi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
păduri, toate vin și trec și stau, trainice în lungul timp, așezate pe temelii de nezdruncinat, urmându-se după legi neabătute și bune. Și oamenii la fel, ca șir de generații, apărând, dispărând și apărând iar în lumină și în nesfârșirea timpului. Dar omul, ca ins, e vulnerabil și de tot pieritor, doar omul, care se naște, se bucură, suferă și moare. Care are o singură viață, de trăit o singură dată. Și care este unic, insubstituibil și irepetabil. Individul uman
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
păduri, toate vin și trec și stau, trainice în lungul timp, așezate pe temelii de nezdruncinat, urmându-se după legi neabătute și bune. Și oamenii la fel, ca șir de generații, apărând, dispărând și apărând iar în lumină și în nesfârșirea timpului. Dar omul, ca ins, e vulnerabil și de tot pieritor, doar omul, care se naște, se bucură, suferă și moare. Care are o singură viață, de trăit o singură dată. Și care este unic, insubstituibil și irepetabil. Individul uman
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ce se întâmpla cu el? A refuzat categoric, știa că sălile albe și culoarele și halatele albe și zâmbetele stereotipe sau chiar calde ale surorilor ar fi fost inutile și s-ar fi simțit într-o cușcă monstruoasă, lipsit de nesfârșirea trotuarelor pe care continua să le străbată. Fuma în neștire și întorcea pe toate fețele tot ce se întâmpla și ce nu se întâmpla și tot ce se întâmplase, convins că îi este foarte dor de acea femeie, de parcă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
M-AȘ ROTI... M-aș roti, m-aș roti ca în horă, Pe străbunul pământ, m-aș roti Preaslăvind ipostaza de-a fi, Sub rotirea trecândă prin oră; M-aș roti, m-aș roti legănat În a zborului clipă fugară, Nesfârșirea, fărâmă să-mi pară Peste dânsa-n rotiri proiectat; M-aș roti, m-aș roti însemnând Timp și spațiu prin văzduh înainte, Să găsesc pentru toate cuvinte Prin rotiri, tot mereu luminând...
M-A? ROTI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83832_a_85157]
-
de vedere estetic, motivul labirintului are rolul contrapunctului, străbătând cu fidelitate și aria formală a volumelor și ideile consemnate, de orice natură ar fi. Labirintul mitic este nesfârșit, dar paradoxal, e un univers închis, altfel spus, un multivers limitat în nesfârșirea lui. Haosul din labirint nu poate fi ordonat nici de Minotaur ori Tezeu, nici de Icar ori Dedal. Doar Ariadna "pune ordine în Haos" (8176), prin firul ce "ține de la naștere la moarte" (713) și "luminează" conștiința. Glisând de la lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]