238 matches
-
este percepută sinceritatea lor. Într-o carte despre jurnaliști și persoanele din lumea afacerilor, autorii remarcă: Este ușor să sugerezi că cineva minte cînd nu trebuie să te confrunți direct cu persoana respectivă și cînd relația are un caracter impersonal. Nesinceritatea fățișă este mai greu de înfruntat. (Comer et al. 1988:1) După cum vom vedea în continuare, nesinceritatea între soți este și mai greu de rezolvat. Ușurința relativă cu care străinii sînt acuzați că ar fi mincinoși nu asigură un mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ușor să sugerezi că cineva minte cînd nu trebuie să te confrunți direct cu persoana respectivă și cînd relația are un caracter impersonal. Nesinceritatea fățișă este mai greu de înfruntat. (Comer et al. 1988:1) După cum vom vedea în continuare, nesinceritatea între soți este și mai greu de rezolvat. Ușurința relativă cu care străinii sînt acuzați că ar fi mincinoși nu asigură un mai mare succes în judecarea corectă a sincerității sau nesincerității acestora (Miller et al. 1983), și nici existența
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
al. 1988:1) După cum vom vedea în continuare, nesinceritatea între soți este și mai greu de rezolvat. Ușurința relativă cu care străinii sînt acuzați că ar fi mincinoși nu asigură un mai mare succes în judecarea corectă a sincerității sau nesincerității acestora (Miller et al. 1983), și nici existența unei atitudini diferite față de cunoscuți și necunoscuți nu implică neapărat o toleranță mai mare a minciunii în general. De exemplu, Albert (1972:100-101) pune în contrast populația Barundi, care aprecia anumite genuri
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a spune întotdeauna adevărul". Această stare a lucrurilor are consecințe asupra minciunii, mai ales cînd cineva este acuzat de o anume ofensă. Ceea ce ne trebuie, spune Albert, este "un fals grațios, iute și mai mult decît plauzibil". Se consideră că nesinceritatea prezintă mai puține pericole decît mărturisirea adevărului, iar oamenii par să nu fie preocupați de posibilele urmări ale descoperirii minciunii lor. În timp ce descoperirile lui Linstrom din Tanna, discutate în capitolul 5, asociază minciuna statutului de subordonat, Albert vorbește despre nesinceritatea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nesinceritatea prezintă mai puține pericole decît mărturisirea adevărului, iar oamenii par să nu fie preocupați de posibilele urmări ale descoperirii minciunii lor. În timp ce descoperirile lui Linstrom din Tanna, discutate în capitolul 5, asociază minciuna statutului de subordonat, Albert vorbește despre nesinceritatea ambelor părți, și a superiorilor și a subordonaților, în ierarhia Rundi. După cum spune Bailey (1991:66): Neadevărurile oferă arme celor slabi pentru a face față celor puternici, iar celor puternici pentru a modera antagonismul provocat în rîndul celor slabi de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
spuse "pentru binele publicului", după cum le definește Bok, pot aparține unui conducător, ca în exemplul lui Platon, însă majoritatea provin din medii inferioare ale ierarhiei, și deși sînt îndreptate în ambele direcții, de cele mai multe ori au în vizor publicul larg. Nesinceritatea arătată de unii cercetători subiecților lor poate fi considerată minciună în cadrul relației de superioritate, deși statutul superior al cercetătorului este, de obicei, restrîns din punctul de vedere al conținutului și limitat în timp, la cel mult o oră sau două
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Dacă minți în legătură cu ceva, în cele din urmă trebuie să crezi în acea minciună, pentru a rămîne împăcat cu tine însuți. D4 și-a dat seama într-un tîrziu nu numai de faptul că soțul ei ajunsese să-i sesizeze nesinceritatea, ci și de faptul că el nu voia să admită că era mințit. În această situație soțul și soția, în ciuda divergenței intereselor, se înțeleg în mod tacit să trateze drept sinceră așa-zisa ei afecțiune, deși amîndoi sînt conștienți de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mai tîrziu în acest capitol, minciuna a ajuns să caracterizeze viața de fiecare zi a lui D4: Începi printr-o minciună neînsemnată, apoi continui să fii nesincer pentru a o ascunde și pentru a preveni descoperirea adevărului, și toată această nesinceritate se acumulează, adăugîndu-se mereu un nou strat... ajungi pînă la urmă să-ți falsifici întreaga existență. Ea a fost victima a numeroase sentimente contradictorii și a avut motivenumeroase și diverse pentru a merge mai departe cu minciuna: Nu puteam suporta
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca multe altele semnalate de Werth și Flaherty, arată modul în care o femeie minte pentru a menține o relație pe care încă o prețuiește, în ciuda imperfecțiunii acesteia. În lipsa unei asemenea evaluări, n-ar avea nici un rost să continue cu nesinceritatea. O altă femeie care și-a mințit tatăl cu privire la orientarea ei spre lesbianism, a mărturisit: Este nevoie de mult efort pentru a minți. Trebuie să fii mereu în gardă, ceea ce e de-a dreptul obositor. (Werth și Flaherty 1986:303
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
editorul său, Stanley Weintraub (1970: xvi) comentează: "Shaw se prezintă așa cum ar fi vrut ca lumea să-și amintească de el... poate cel mai plăcut și amuzant G.B.S.". Aici nu e vorba de nici o autoiluzionare și cititorul este avertizat în privința nesincerității textului. Formulîndu-și autobiografia în acest mod, Shaw îi atribuie privilegiul creației ficționale, după cum se va discuta în capitolul 9. Ar trebui să evităm să ne mințim singuri? Vom analiza problema meritelor sociale și a neajunsurilor minciunii în capitolul 11, însă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
caz este vorba de acord tacit într-o singură direcție. Cînd o a treia persoană se alătură păcălitului, ei vor împărtăși același acord tacit. Dacă mincinosul își dă seama că păcălitul a depistat înșelătoria și se alătură acestuia prefăcîndu-se că nesinceritatea sa nu a fost descoperită, avem de-a face cu un acord tacit în sens reciproc; ambele persoane închid ochii și pretind că minciuna are succes. Dacă ambele persoane recunosc mai mult sau mai puțin pe față că la mijloc
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ceva, și poate e genul de impresie pe care o ai cînd celălalt este irascibil sau nu se simte în apele sale și se dă de gol în acest fel. O persoană care minte nu poate ascunde prea mult timp nesinceritatea sa. Putem ascunde multe lucruri, însă nu absolut totul, oricît de talentați am fi. (Werth și Flaherty 1986:297) R2 vorbește și despre reacția ei la aflarea înșelăciunii: Mi s-a făcut rău de la stomac, greață. Purtarea lui îmi dădea
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
înșelată, și drept urmare nu s-a confesat nimănui. Kovar (1974:148) susține că cei care se auto-amăgesc au nevoie de ajutorul celor din jur pentru a reuși, însă în acest caz este vorba de cineva care se mințea pe sine, nesinceritatea sa manifestîndu-se mai degrabă prin gînd decît cu voce tare, și astfel nu se conformează acestei generalizări. Îi era teamă oare că (1) soțul ei o înșela, sau (2) că se înșela singură refuzînd să accepte infidelitatea bărbatului? Poate ambele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
3) relatează că în mijlocul unui grup de metiși din Peru care vorbeau dialectul Quechua și printre care ea a lucrat ironia este un fel de joacă, ce folosește minciuna ca pe un exercițiu al imaginației și care testează naivitatea ascultătorului. Nesinceritatea este o parte importantă a procesului de socializare al copiilor, iar eu n-am auzit niciodată de situații în care membrii acestei populații și-ar fi pedepsit copiii că au spus minciuni. Ackerman (1990:2) relatează că pe parcursul cercetării ei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acceptabil, dacă vor să se maturizeze pe deplin. După cum afirmă Lewis și colegii săi (1989:442): "Deși părinții își îndeamnă copiii să nu mintă, ei îi informează totuși în același timp, și în mod direct și în mod indirect, că nesinceritatea este uneori necesară în societate". Acești autori susțin că rezultatele cercetării psihologice experimentale de laborator asupra minciunilor spuse de copii în vîrstă de trei ani demonstrează rolul socializării în dezvoltarea abilității de a-și ascunde sentimentele. Poate acest lucru este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
căreia Ferenczi (1955:77-80) atrage atenția, poate fi observată în viața adulților în întreceri de minciuni, organizate uneori pentru amuzament și/sau în scopul strîngerii unor fonduri; ne vom referi la acestea în capitolul 9. Recunoașterea legăturii dintre fantezie și nesinceritate nu se limitează numai la psihologii dezvoltării mintale care au o orientare mai liberală; relația este observată și de membrii unor sub-culturi în care exercițiul imaginației este dezaprobat. John și Elisabeth Newson (1968:189) notează că în rîndul clasei muncitoare
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
despre anxietate. De asemenea, Albert (1972:77) relatează că în Burundi, fetele aparținînd unei ierarhii superioare erau inițiate în "arta de a tăcea și de a fi evazive", calități care lipsesc din procesul de socializare al fraților lor. Inițierea în nesinceritate nu se limitează numai la "arta de a tăcea", fie în Burundi sau oriunde în altă parte. Albert (1972: 84) menționează că "Tehnica Rundi de a evita un vizitator nedorit este cunoscută: este trimis un copil sau un servitor pentru
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ale copiilor și drept urmare trebuie tratată diferit de minciuna autentică. Cu o sută de ani în urmă, Hall (1890:59) a atras atenția asupra a ceea ce el a numit "anumite forme uzuale și mai mult sau mai puțin acceptate ale nesincerității juvenile legate de viața școlară modernă", însă prezența permanentă a acestor deviații de la normele oficiale este de cele mai multe ori trecută cu vederea. Deși au fost întreprinse numeroase cercetări, în special în Statele Unite, cu privire la dezvoltarea capacității copiilor de a minți (Feldman
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
se deprind aceste capacități este joaca și mai ales jocurile ale căror reguli favorizează sau cer practica înșelătoriei. Chiar o simplă întrecere poate fi un exercițiu al controlului comportamentului non-verbal. DePaulo și Jordan subliniază totuși faptul că "în jocurile copiilor nesinceritatea este sancționată", și că, drept urmare, orice sentimente de culpabilitate sau rușine care apar în "auto-evaluare" nu sînt probabil la fel de importante ca încîntarea pe care o trăiește copilul cînd vede că a reușit să-i păcălească pe ceilalți. În lucrarea sa
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sa "Nasture, nasture, cine a luat nasturele?" (1980) Sacks analizează pe larg complexitatea și semnificația lucrurilor învățate de copii prin intermediul jocurilor. Există diferențe importante între joc și lumea obișnuită; de exemplu, jocurile sînt practicate împreună cu prietenii, în timp ce în afara acestui context nesinceritatea se poate îndrepta și asupra necunoscuților. O altă diferență este faptul că într-un joc toți participanții știu că e posibil să apară și minciuni, pe cînd în viața reală se pornește mai degrabă de la presupunerea că va exista sinceritate
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
posibil să apară și minciuni, pe cînd în viața reală se pornește mai degrabă de la presupunerea că va exista sinceritate și autenticitate. O altă diferență observată de către DePaulo și Jordan (1982:169) este că "în majoritatea jocurilor este cunoscut scopul nesincerității". Prin aceasta ei vor să spună că, de exemplu, în jocul cu nasturele, scopul nesincerității este de a descoperi unde se află nasturele; în alte jocuri minciuna se concentrează asupra descoperirii felului unei anumite cărți de joc. În viața reală
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
presupunerea că va exista sinceritate și autenticitate. O altă diferență observată de către DePaulo și Jordan (1982:169) este că "în majoritatea jocurilor este cunoscut scopul nesincerității". Prin aceasta ei vor să spună că, de exemplu, în jocul cu nasturele, scopul nesincerității este de a descoperi unde se află nasturele; în alte jocuri minciuna se concentrează asupra descoperirii felului unei anumite cărți de joc. În viața reală, minciuna poate avea orice scop. Avînd în vedere aceste diferențe, putem presupune că îndemînarea în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minciuni, definit lingvistic. Semnalele verbale înlocuiesc indicatorii spațiali, cum ar fi cei patru pereți ai parlamentului sau tribunalelor, sau indicatorii temporali, cum ar fi zilele în care se desfășoară campania electorală sau 1 aprilie. Într-o societate în care predomină nesinceritatea, a spune adevărul este o minciună. De exemplu, un bărbat A îl întreabă pe alt bărbat, B, unde urmează să se ducă în ziua care vine. B dorește într-adevăr să-l inducă în eroare pe A; însă el știe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
experiment de laborator în care au fost studiați patruzeci de adulți, DePaulo și Rosenthal (1979:1717) ajung la concluzia că "iscusința în a scăpa nedescoperit în privința propriilor minciuni pare să nu aibă absolut nici o legătură cu abilitatea de a sesiza nesinceritatea altora". Copiii încep să mintă la o vîrstă fragedă; însă cum stau lucrurile în privința capacității de a depista minciunile spuse de ceilalți? DePaulo și Jordan (1982) sintetizează rezultatele cercetărilor psihologice, întreprinse exclusiv în laboratoare, afirmînd că descoperirile nu au nimic
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Jordan (1982:169) observă că aceste condiții favorabile sînt prezente în numeroase jocuri și sporturi. La vîrsta pubertății, capacitatea de a depista minciunile poate avea consecințe nefaste, atît pentru băieți, cît și pentru fete. Elevii care sesizau semnalele subtile ale nesincerității erau considerați de către profesori mai puțin prietenoși și sociabili decît colegii lor care se conformau mai mult convențiilor politeții, care se pricepeau mai degrabă să repereze semnalele evidente ale nesincerității sau să ascundă faptul că le sesizau și pe cele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]