758 matches
-
venerației din interiorul cutiei: nu pentru a o proteja În neprețuirea ei, așa cum lăsa să se Înțeleagă ceremonialul, ci pentru a feri de vedere laturile postamentului, care ar fi dat În vileag trucul. Zâmbetul i se preschimbase Într-un râs nestăpânit. Oricât ar fi Încercat să și-l Înfrâneze, ochii i se umpluseră de lacrimi. Îi reveni În minte chipul nobil al lui Arrigo: păcălit și dânsul, ca ultimul țăran de pe câmp, de vulturul acela de Brandan. Într-acestea, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
spuneți dumneavoastră. (S-a Întrerupt.) Eu... eu trebuie să plec acum... sper că nu sunt nepoliticos... A ieșit repede din Încăpere. În aerul răcoros de afară, pășind spre camerele sale, exulta de mîndria că refuzase ajutorul. Idiot bătrân! a strigat nestăpânit. Parcă nu aș ști! A decis Însă că avea un pretext excelent să nu se mai Întoarcă În sala de meditații În seara aceea, așa că, instalat confortabil În odaia sa, a ronțăit biscuiți Nabisco, și a terminat de citit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am slăbit al naibii de tare. — Nu ești slab. Păi, eram mai solid astă-toamnă. — Of! După cină s-au dus la cinematograf, unde pe Amory l-au fascinat comentariile volubile ale unui spectator din rândul din față, cît și țipetele și râsetele nestăpânite ale sălii. — Yoho! — O, dulcele meu, ce mare și puternic ești, dar și ce tandru... Țintuiește-o! Hai, țintuiește-o! — Sărut-o, pup-o pe doamna, nu mai sta! Un grup a Început să fluiere Pe malul mării și publicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
polarizată chiar de el. Se Întreba cu cât contribuia fiecare la escapada asta, fiindcă, evident, fiecare plătea un fel de taxă spirituală. Alec și Kerry erau viața grupului, dar nu neapărat centrul. Cumva, tăcutul Humbird și Sloane, cu trufia lui nestăpânită, constituiau centrul. Încă din primul an de facultate, Dick Humbir i se păruse lui Amory tipul perfect de aristocrat. Era un tânăr zvelt, dar bine legat, cu părul negru, cârlionțat, cu trăsături frumoase și tenul cam oacheș. Tot ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
modificare vizibilă a personalității. După faza acută a bolii, copiii pot să devină mult mai neastâmpărați, iritabili, agresivi chiar, și par să-și piardă întregul simț moral. Cerșesc, fură, mint și sunt adesea cruzi. Vorbesc fără încetare și devin de nestăpânit la școală și acasă. Adesea se observă o curiozitate sexuală anormală și probleme sexuale. Adolescenții care au suferit de encefalită ilustrează uneori anumite trăsături ale acestui sindrom, mai ales lipsa capacității de a-și stăpâni instinctele sexuale, iar acest fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-o în finalizarea acea grăbită, fără să știe dacă a reușit s-o penetreze, l-a durut atunci la fel de puternic precum l-a durut acum pumnul trântit în masă, gemând. Era o durere interioară care s-a transformat în furie nestăpânită. Fața i se schimonosise și privirea se îngustase, plină de tensiune și ură. Referință Bibliografică: URME DE DRAGOSTE - Cap.II / 1 - / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 384, Anul II, 19 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
Gândind, mereu, mereu). ”Anotimpurile se succed greoi, împletind în jurul lor istorii uneori necunoscute, alteori de neînchipuit. Punem speranțe, făurim idealuri și totul depinde de acest licăr de viață din noi. Dacă ne-am cunoaște apusul zileleor, haosul ar fi de nestăpânit” (El, Mântuitorul preamilostiv). ”Ce-s fără Tine, Bunule Domn?/ Pulberea zilei în vânt/ O adiere înspre pământ/ Gând fără noimă” (Lacrimi n-ajung să mă bucur de Tine), ” A rămas pentru omenire/ Gândul bun spre a nemuri/ Crezul sfânt în
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
Toate Articolele Autorului În memoria victimelor Ansamblului Alexandrov (Corul Armatei Roșii) O pasăre neagră a mușcat cu o răutate bolnavă Cerul de aripi. Și-a zvârcolit, mai apoi, cu bruschețe măruntaiele putrede, aruncându-se parcă de bună voie în apele nestăpânite ale mării. Metal topit și carne amestecată cu suflet s-au împrăștiat toate, de-a valma, în milioane și milioane de bucăți imposibil de recompus vreodată... Chipuri, identități, partituri, geamantane, uniforme, instrumente, inimi, tot ceea ce fusese cu o singură clipă
PASĂREA „TU” de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362897_a_364226]
-
atunci sfârșitul. Tot ceea ce aduce clipa anunțătoarea veșniciei de frumusețe. Atunci, nici vorbe, nici gânduri si nici proiecte nu încăpeau în spațiul nelăsat liber între cei doi. Atunci, era doar muzica abia auzită. Călcând în surdina unor tresăriri de emoție nestăpânită. Nu spuneți vorbelor să se trezească. Gândurile nu au loc spre a răsări în pauzele aproape inexistente ale muzicii. Planuri, gânduri, vorbe, toate s-au ascuns undeva în pământul primitor al undelor respinse de trăiri și coborâte precum imaginea în
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]
-
Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor câte o amintire, un scurt episod de luciditate, sentimente dureroase de frustrare și rușine sau de bucurie nestăpânită și nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau lucidă și cunoștea cauza pentru care își pierduse rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
întâia oară inima mi-a spus că ești o zânișoară, scumpă, albă, diafană... mireasmă dulce binecuvăntată, suflet cald, apropiat de-al meu și de Bunul Dumnezeu... Când mâna ți-am atins un fior cald m-a cuprins, pulsul a devenit nestăpânit... sârutul mâinii s-a-nălțat fața mea s-a luminat privirea ta m-a fascinat... De atunci gândul meu, n-a mai dormit e lângă tine mereu, nestăpânit... Pleoapele ți le sărut în vis, te cuprind, ca într-un vals sublim... Îmbrățișați
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
Când mâna ți-am atins un fior cald m-a cuprins, pulsul a devenit nestăpânit... sârutul mâinii s-a-nălțat fața mea s-a luminat privirea ta m-a fascinat... De atunci gândul meu, n-a mai dormit e lângă tine mereu, nestăpânit... Pleoapele ți le sărut în vis, te cuprind, ca într-un vals sublim... Îmbrățișați vom fi mereu, dragostea mea... tu ai ... Citește mai mult Dragoste la prima vederepoezie []Zănișoarei mele Sela- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ]2009-06-30 | |Dragoste la prima vedereCând
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
te-am văzut întâia oarăinima mi-a spus că ești o zânișoară,scumpă, albă, diafană...mireasmă dulce binecuvăntată,suflet cald, apropiat de-al meuși de Bunul Dumnezeu... Când mâna ți-am atinsun fior cald m-a cuprins,pulsul a devenit nestăpânit...sârutul mâinii s-a-nălțatfața mea s-a luminatprivirea ta m-a fascinat...De atunci gândul meu, n-a mai dormite lângă tine mereu, nestăpânit...Pleoapele ți le sărut în vis,te cuprind, ca într-un vals sublim...Îmbrățișați vom fi mereu
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
meuși de Bunul Dumnezeu... Când mâna ți-am atinsun fior cald m-a cuprins,pulsul a devenit nestăpânit...sârutul mâinii s-a-nălțatfața mea s-a luminatprivirea ta m-a fascinat...De atunci gândul meu, n-a mai dormite lângă tine mereu, nestăpânit...Pleoapele ți le sărut în vis,te cuprind, ca într-un vals sublim...Îmbrățișați vom fi mereu,dragostea mea... tu ai ... XXXII. CÂND TU MĂ ADORMI UȘOR, de Romeo Nicolae Ștefănescu , publicat în Ediția nr. 221 din 09 august 2011
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
ori de aiurea au un accentuat apetit pentru cultul personalității. Ceea ce va duce la manifestații și frazeologii monstruoase dar și la ivirea unui panteon comunist ale cărui personaje au ca trăsături definitorii cruzimea și infinita admirație de sine, un hybris nestăpânit care îi va incita mereu să-și devore supușii. În România Mare mișcarea comunistă nu figura printre forțele politice care puteau fi luate în calcul. Din PSD se va desprinde aripa maximalistă care va semna afilierea la a III-a
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
trecută, când, mi-a arătat mândru cele șase copcii care îi împodobeau scalpul ca urmare a unei răni „ca în Țestoasele Ninja”. Nu balansoar, ca să nu îi zboare dinții și așa destul de puțini și mult prea proaspăt dobândiți, din cauza elanului nestăpânit cu care împinge brațul greoi terminat cu un cap de cal din placaj. Mă trec toate transpirațiile la fiecare săritură a năpârstocului și dau în febră musculară de încordarea cu care îl urmăresc pas cu pas. - Acum putem merge la
MIŢĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367851_a_369180]
-
în bezna emanată de „Soarele negru al melancoliei”, în celebra formulare a lui Gerard de Nerval, citată în jurnal chiar de dramaturg. „Am fost chinuit, sunt și acum, deopotrivă de frica de moarte, groaza de vid, și de dorința fierbinte, nestăpânită, presantă de a trăi”, notează Eugène Ionesco. Melancolia lui Ionesco se confundă cu nefericirea de-a se simți “pierdut în lumea asta sortită morții”. Printre altele, alcoolul este considerat un remediu împotriva melancoliei și a spaimei patologice. Iată câteva “fărâme
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
poate fi identificat de oricine iar florile gri-albăstrii îmi umplu paharul într-un pipermint clasat și catalogat prin calificativul ‘’excelentă băutură răcoroasă, slab alcoolizată’’ după care pot pleca zburând în zigzag. Crizantema, împărăteasa sufletului își desfășoară splendoarea franjurată, cu grația nestăpânită a unei inimi pierdute . Gălbenelele, mici, insistente, se înfig neiertătoare ca niște străjeri puși să pască și să spele picioarele împărătesei pregătită pentru marea confruntare cu simțurile tremurătoare. Ia te uită! Mă urmărește o gâză mignonă, frumoasă și elegantă, cu
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
vântului frunză cu frunză, parcă cântând din violină, un cântec topit în năluci de doriri nebune. Acum, spre sfârșit de mai, sub viforul de tufe galbene-nflorite și iriși pastelați, sau cearcăne de flori deja trecute, privesc de pe această bancă, nestăpânita apă, urmându-și drumul pe lânga malurile înverzite, sau pe lângă unele dumbrăvi pierdute în nimunate aventuri, martori fiind doar norii misterioși și păsările tulburate de îndrăgostiții coborâți în iarbă. După câteva ceasuri bune de nevorbire, stând în preajma mesteacănului meu drag
MESTEACĂNUL, ESTE SIMBOLUL MEU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367273_a_368602]
-
de suspine spasmodice, ocrotitor, ca pe un copil trezit dintr-un coșmar. La început s-a zbătut revoltata, ca în cele din urmă să se lase ocrotita de acele brațe iubitoare și să plângă în voie în hohote și suspine nestăpânite care îi scuturau făptura cu toata violență unei dureri prea mult înăbușite, ce se revarsă în cascade nestăvilite, eliberând-o de suferință aceea insuportabila, care era gata, gata să-i strivească sufletul și rațiunea. Anca s-a retras cu lacrimi
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
și te asiguri că nu sunt și ceilalți prin preajmă. Anca, tu nu trebuie să te arăți deloc! Pe tine nu trebuie să te vadă. În zadar a mai încercat să protesteze Maria Carla și Anca, ca Deșire devenise de nestăpânit. În cele din urmă, ea fiind o persoană cu multă răbdare, sânge rece și inteligența a reușit să o facă să raționeze. Acea stare de surescitare nervoasă ce pusese stăpânire pe mintea și nervii sârmanei nefericite, nu ar fi dus
PETRECERE NEFASTĂ (7) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368514_a_369843]
-
se socotește, apoi îmi face o chemare ștrengărească. Obedientă, mă ațin după ea. Ne oploșim la unul din grupurile de spovedanie. Șirul are conformația unei semilune din motive dictate de spațiul de trecere. Ea freamată a nerăbdare ca un copil nestăpânit. La scurtissim interval, răsună repetitiv cel mai anglo-saxon NEXT, urmat de un vivant și milităros MAI CU VIAȚĂ! MAI! Îndemnul iese din gura unui părinte vârstnic, ajutat și gestual. Drept să zic, asta mă cam distrage din cumpătata mea stare
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
literatura română, ca pe niște izvoare iuți si năvalnice de primăvară si a pus-o pe un curs stabil de Dunăre maiestuoasă.Nimeni pâna la Nichita nu a îndrăznit sau nu a reușit să-i schimbe cursul.... la fel de frumosi , la fel de nestăpâniți, la fel de nepământeni...Dar care sa fie adevărul ...e femeia veneră sau madonă , înger sau demon ? Eu cel puțin am întălnit pe pagini recente citite, doua doamne, amândouă scriu frumos, mai mult decât frumos, dar una alege să-și facă publice
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
eliberată de tensiunea ultimelor evenimente, strângându‑mi copilul în brațe, cu soțul pe locul din față al mașinii, mă simțeam în siguranță. Totul părea o scenă tragi‑comică dintr‑un spectacol ieftin de circ. Din gâtlej mi‑au ieșit hohote nestăpânite de râs. Până la ieșirea din comună, mașina a fost urmărită cu privirea de sute de țărani de prin toate satele. Aceștia stăteau pe marginea șoselei, încremeniți într‑o respectuoasă nedumerire. - E primărița! Au luat‑o. Oare unde o duc? Referință
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
vorbindu-i, deși fermă, autoritară prin tonul cu care-i cerea să-și revină, nu avea acel șuierat amenințător, din contră, ascundea o blândețe, o căldură ce-i pleca de undeva din interior. Fata izbucni în plâns. Un plâns amar, nestăpânit, un plâns despre care nici ea nu știa pentru ce-l eliberează. Era spaima celor prin care trecuse, dar și rușinea pentru modul nedrept în care se comportase față de acest om, care dorise doar să o ajute și care se
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]