1,496 matches
-
mea, o paște timpul, iarna o face fulg de nea și mai rămâne-n urmă o lacrimă, apoi trec norii ca și anii, nu vom mai fi nici noi, dar în adâncul firii trăiește-o lumânare ascunsă-ntr-o firidă, nestinsă de suflare, sub raza tremurată citesc în mine, scriu, „De ce-nțelegem rostul iubirii prea tîrziu?”. Ai ochi de fecioară frumoasă, iubito, cu părul șaten, lăsat pe umerii netezi ca zarea-n ținutul Goshen. Zâmbești ca un prunc înaintea descătușării din
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
Norocel avea ochii plânși și nici nu mai avea putere să scâncească. Îi spuse lui Mărțișor : - Auzi, tu, cât de ticălos este acest nemernic de Soare-Împărat! Noi, spioni ai Iernii! Cred că l-a învrăjbit împotriva noastră secătura de Foc Nestins. I-ai plesnit botul, s-a repezit ca berbecul în zid și se lăuda că te-a bătut. Îți închipui ce minciuni a turnat el împăratului? - Dă-l încolo de neisprăvit! Vorba e că împăratul este supărat pe mine și
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
tu mi-ai dat curaj! Acum n-are decât să m-atace! Așa am un chef să-i pocnesc! Și Mărțișor se ridică în picioare, făcând salturi uriașe și icnind, răsucindu-se, dând din picioare, așa cum văzuse la căpitanul Foc Nestins. - Fă karate, nene, fă karate! râdea în hohote Norocel. Căpcăunii Cap Pătrat se alertară și începură să tragă jeturi de raze în năbădăiosul luptător: - Potolește-te, bă, potolește-te, că te sfârtecăm! Vrei să ne superi? - Nu, puișori, vreau să
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
să vă zdrobesc capetele alea pătrate cu ochi bulbucați! le spuse Mărțișor, făcând salturi uriașe prin aer. - Liniștește-te, mă, nenorocitule, că te fac scrum! zise șeful căpcăunilor care era speriat. Îngrijorat, strigă la ceilalți căpcăuni: - Mergeți la căpitanul Foc Nestins să ne spună ce facem cu zurbagii ăștia! Doi căpcăuni alergară disperați până în sala tronului, anunțând că prizonierii s-au răsculat. Tocmai atunci intră și furiosul împărat. Când auzi cumplita veste de la căpcăuni, chemă urgent pe generalii Rază Fierbinte și
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
fără măsură, pe scenă, cu trude, surâsuri și suspine. Orașul Buhuși și-ar frânge propria-i tulpină dacă l-ar uita vreodată. Muzicianul și-a lăsat freamătul lăuntric și amintirile sale soției, care i-a vegheat visul în raza candelei nestinse din suflet, până în ultima clipă de viață când, în vara anului 2013, a plecat pe drumul sperat îndelungat timp de ea, a fi al întâlnirii veșnice cu omul de care i-a fost atât de dor! A lăsat copiilor săi
MIHAI DRIMBE. A ÎNVEŞNICIT MUZICA PE FRUNTEA UNUI ORAŞ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363287_a_364616]
-
cel mai bine din acea perioadă, după ce a divorțat de Magdalena Petrescu, „iubirea-i adolescentină “din 1952, și care certifică autenticitatea însemnărilor/datărilor din manuscrisele stănesciene editate). Argoticele lui Nichita Stănescu grăiesc peste timp tocmai despre „ucenicia “lui la focul nestins al operelor „interbelice “datorate marilor noștri lirici, de la Arghezi, Bacovia, Barbu, Blaga ș. a., la Miron Radu Paraschivescu, Geo Dumitrescu ș. a., despre căutarea cu firească insurgență a unui drum propriu, despre încercarea de a-și contura un „teritoriu poetic “inconfundabil. Lecția
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
Un miracol divin, dătător de lumină. Steaua vechilor magi spre-ale lumii destine. Nesfârșitei poveri... purtător peste vreme, Visuri lungi ai crescut în tăcutul din tine, Vii dovezi, că iubirea... de nimic nu se teme. Peste timp, doar lumina mai arde nestinsă. Au greșit, în prezicerea lumii, profeții. Ai căzut, te-ai săltat, și mereu neînvinsă, Tu, femeie... ești râu... din izvoarele vieții. Referință Bibliografică: E ziua ta, femeie... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1889, Anul VI, 03 martie
E ZIUA TA, FEMEIE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363538_a_364867]
-
Toate Articolele Autorului Atunci când clepsidra-ntoarsă va sfârși se măsurat, Va veni subit și clipa revederii ce-am visat. Te vei arăta timidă,frumoasă,cum ești mereu ... Cu-al tău zâmbet unic iarăși vei voi minți din nou . Cu o dragoste nestinsă și tristețe în privire, Voi zâmbi amar la rându-mi ,de-o poveste de iubire. Vei dori să scuzi plecarea grabnică,făr´ de-un cuvânt Regretând acum sfidarea pentru-al nostrum legământ. Întinzând mâna spre tine,drag obraz voi mângâia
CELEI PLECATE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361088_a_362417]
-
vieții mele, o dulce, caldă șoaptă, Spirala vieții noastre, un gând, vis și dorință, Tu, raza mea de soare, eu, picături de ploaie. În fiecare zi și noapte mă bucur eu de tine, Contur, îmbrățișare, un dans amețitor, O flacără nestinsă în ale noastre inimi, Tu, steaua vieții mele, eu, valul mării tale. În fiecare clipă a nopții și a zilei, Noi file trec în cartea vieții noastre, Suflet-pereche fi-vom în viață și în moarte, Adânca taină într-un cântec
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
Acasa > Versuri > Iubire > TE CAUT... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Te caut ca pe-un vis din amintiri, Rătăcitor în timp și-ntre destine. Mă urmăresc speranțe și zidiri Nestinse-n teama dorului de tine. Să ne unim cărările târzii, Pierdute-n colbul drumului de seară, Respectul sfânt de-a-ncepe o nouă zi, Să luăm singurătății din povară. Și-atâtea vorbe, gânduri și dureri Ce-am strâns în clipe singure
TE CAUT... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360834_a_362163]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > UN SFÂRTECAT DE CRUDUL INFINIT Autor: Gheorghe Șerbănescu Publicat în: Ediția nr. 934 din 22 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Fac cruce din lacrimi înalț priviri lumânare nestinsă depărtare plâng sărutând covor de amintiri pe pustie tristă cărare de dor stea în noapte adio adio mamă Doamne așează peste cruce lacrimă clipă mama mea mă închin la pustiu vino Doamne coboară Doamne peste sufletul meu suflet târziu în
UN SFÂRTECAT DE CRUDUL INFINIT de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364178_a_365507]
-
durabilitate și însuflețire, stă de veghe o pasăre neagră, un vis fragil destrămat de întunericul haotic ce poartă cu sine gustul amar al deșertăciunii. Senzația vidului existențial îi întreține poetului George Adrian Popescu starea de agonie, de ardere continuă. Dorul nestins de nemurire, nostalgiile celeste, atitudinile extatice sunt redate în tonuri blânde, gingașe, aducând un plus de rafinament în planul expresiei. Într-un limbaj aparent transparent, dar de mare profunzime... care surpă temeliile lumii și ale vieții... se regăsec versurile: m-
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
ați lăsat dorinți; O dara de lumină, o urmă de speranță, O torta-n întuneric ce rugăminte poartă.. Nu mai pot vorbi cu noi Luceferi ce s-au stins.. Iar timpul nu se da-napoi Și-n mine-i foc nestins.. E foc de jale și durere, De nostalgie și tăcere; E foc amarnic-nu mai e ce-a fost- Și buruienile-si fac loc -își fac rost. Își fac rost multe nimicuri- Sunt acum că titlu-n ziar; Azi , crinii sunt
IN MEMORIA ARTISTILOR de ELENA CRISTINA RUSTI în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364256_a_365585]
-
Articolele Autorului adânc surâs din picături de stele urcând în formă tristă de sărut descătușează mișcarea universului de foc al pașilor pustii risipit legământ pe-altarul de granit al timpului alungat în ecoul îngrădirii creând lumină din nelumină agățat de nestinsă sortire mișcă constelații la granița credinței alungă galaxii de nisip în clepsidra albastră dintre spațiu și orgolii dansând pe fire de nori apoi râde înfierbântat de metamorfoza dulce a pustiului din soarele cel de dincolo de trup și ceruri Referință Bibliografică
COMUNIUNE de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363080_a_364409]
-
dorul și frunza mea se duce. Mai am în tine prinse speranțe de-mprumut Și clipe de iubire, de care m-am temut. Nerăbdător de tandru, timid le vei seduce. Iubește-mă departe, în adâncimi de umbre Crescute pe altare nestinse de durere. Trecută prin săruturi... promisă mângâiere S-alunge clipa stinsă din gândurile-mi sumbre. Peste tăceri de noapte și peste albe zile, Un fir de amintire, predestinat uitării, Să creasca peste frunza din marginile verii, Cărare netezită, un drum
IUBEȘTE-MĂ DEPARTE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368306_a_369635]
-
mari de soare Cum dogorăsc și crudul din viile culori, Iar țărâna de pe șesuri cum absoarbe Răniții pași desculți, din care curg sudori. Prin căutări de veșnicii când mă revăd, Mi se-nnegresc în patimi imagini parjolite De focul dorului nestins mereu căutător Și de-acel jar ce-l las să ardă în cuvinte. Aș vrea culoare-n pretutindeni să presar, Dar fără tine niciodată n-am să pot, iubite, Căci numai tu îmi porți în gând și-n suflet, Atunci când
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
păstreze „copilăria„ în suflet, acest refugiu neprețuit, locul în care „norii grei și deznădejdea” nu vor putea ajunge. În fiecare zi, când tumultul lumii o copleșește, caută un loc mai retras și-i ascultă „tainica șoaptă,/ lumina caldă,/ candela vie/ nestinsă de niciun vârtej!”... (Refugiu în lumina unui zâmbet). Întoarcerea la anii copilăriei, acest timp al poveștilor, al purității și al marilor speranțe - devine un ax vertical de care se reazemă în clipele de mare cumpănă, în imensa agitație a lumii
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
Soare-Împărat! se repezi la ei Foc-Nestins. Mărțișor și Norocel rămaseră cu gura căscată pe pereți, mai ales când văzură tronul împărătesc învăluit în nouri albi. Se ciupiră ca să vadă dacă nu sunt morți sau dacă nu visează. Dar căpitanul Foc Nestins le articulă câteva scatoalce în ceafă: - În genunchi, nenorociților! Mărțișor și Norocel înțeleseră că nu visează. Erau chiar în fața lui Soare-Împărat. Se aruncară în genunchi, cu capul plecat. - I-am adus, Majestate! zise Foc Nestins și se retrase la perete
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
nu visează. Dar căpitanul Foc Nestins le articulă câteva scatoalce în ceafă: - În genunchi, nenorociților! Mărțișor și Norocel înțeleseră că nu visează. Erau chiar în fața lui Soare-Împărat. Se aruncară în genunchi, cu capul plecat. - I-am adus, Majestate! zise Foc Nestins și se retrase la perete. Ceilalți demnitari priveau prizonierii, curioși să vadă cum arătau figurile acestor nemernici care tulburaseră liniștea tuturor. Împăratul îi privi și el curios. Îi trecuse furia și voia să vadă cum arată zurbagiii care stârniseră atâta
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
cei mici și oropsiți. Se uită în jur. Toți demnitarii îl priveau cu mânie ca pe un răufăcător. Vălul disperării îl învălui imediat. Căzu cu fața la pământ, strigând: - Îndurare, Majestate, îndurare! - La cuptoare cu ei, la cuptoare! tună împăratul. Căpitanul Foc Nestins întrebă precipitat: - În care cuptor îi aruncăm, Măria Ta? Că vrăjitorii ăștia nu ard! - Trebuie să ardă, dacă asta voiesc eu! tună împăratul. Am stabilit că lupta o vor da ceilalți viteji ai noștri. - Cum poruncește Măria Ta! Vom lupta
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
japonezii i-au privit mai întâi pe barbarii străini cu multă bănuială, acum însă, încet-încet, începe să se destrame teama că străinii vor pune stăpânire pe Japonia. Trebuie să te afli aici ca să vezi și să crezi cu câtă sete nestinsă se avântă tineretul local să însușească limbi străine, mai cu seamă engleza, pe care o învață, pur și simplu, cântând. Înstrăinarea Japoniei de altădată, până la sfârșitul anilor 50, de tot ceea ce este străin a făcut ca până în acea vreme să
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
îngrădire Explora-vom alte zări Și-mbătați de-a mea iubire Ne vom arunca în mări! Îmbrăcați în nemurirea Nopților din paradis, Viselor vom da plinirea Focului ce ne-a aprins! Zori de rouă se vor scurge Peste jarul cel nestins Și în brațe se va frânge Zborul către necuprins! Și în brațe se va frânge Chipul tău, precum un vis! Referință Bibliografică: Zori de rouă, flori de tei! Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2024, Anul VI, 16
ZORI DE ROUĂ, FLORI DE TEI! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367500_a_368829]
-
gentil unei frumuseți locale și plec mai departe. Câțiva trântori se încurcă printre pătlăgele care, de rușine au întârziat să se înroșească. Busuiocul la loc de cinste își etalează floarea albă, imaculată și, emană o mireasmă amețitoare, cu un trecut nestins numai dacă încerci să-l stropești iar cimbrul îi îmbie pe ceilalți zburători să guste din culoarea albastră a cupelor împrăștiate în reminiscențe de secole. Doi bondari se îmbulzesc să guste din lăptișorul unei mătci prea generoase și, otrăviți de
GÂNDIREA UNUI ZBURĂTOR de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366830_a_368159]
-
cărări Se vor slabi prin țări străine Vor fi tratați ca niște sclavi leproși Căci, doar așa vor strânge bani de-o pâine Iar noaptea-ntreagă-și plâng genunchii roși Odihna-nseamna doar coșmaruri multe Iar dorul de moșie e nestins Spălăm la fund bogați din alte culte Apoi mâncăm ce alții au respins Cu ce-s mai speciali că noi, străinii Când noi am fost aici de la-nceput De ce sunt trandafiri, iar noi doar spinii De ce, ei viitor, iar noi
NE PLEACĂ TINERII DIN ȚARĂ de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367555_a_368884]
-
li-i a fi sau a nu fi, Nici de copiii lumii nu le pasă, Voi menestrei și-ai poeziei soli, Aprindeți struna, pana, să renască Pământul, de la pol până la pol Și toată răsuflarea omenească, Să ne rămână viața foc nestins Căci noi suntem răspunzători de moarte. Trăind curat, cu sufletul ne-învins, Ne va ierta cândva pământul, poate! Referință Bibliografica: Nu ne mai vrea pământul / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2145, Anul VI, 14 noiembrie 2016. Drepturi
NU NE MAI VREA PĂMÂNTUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367566_a_368895]