299 matches
-
de autoritate în lupta contra nestorianismului și contra monofizismului. Ioan Cassian se numără printre teologii cei mai productivi din Scythia Minor, ale cărui opere (Așezămintele cenobitice și Conferințele duhovnicești) se ocupă cu desăvârșirea creștină. Tratatul Despre întruparea Domnului combate erezia nestoriană dezvoltând teologia ortodoxă. Dimensiunile celor două probleme tratate în lucrările lui Ioan Cassian înscriu opera acestuia în sfera universală, ecumenică. Dacă hristologia lui Ioan Gură de Aur și Filocalia Sfântului Vasile (cea practicată în Siria și Egipt) au devenit occidentale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Același care vorbește pe pământ, este în același timp veșnic în cer. În Cartea a V-a, în 15 capitole, se stabilește o legătură între Nestorie și Pelagiu, pentru a se arăta diferența dintre Hristos ca Dumnezeu și sfinți. Concepția nestoriană susținea că Hristos trebuie numit doar Teodochos, adică primitor de Dumnezeu. În concluzie, între Hristos și oamenii sfinți nu există nici o deosebire pentru că toți oamenii sfinți au avut în ei pe Dumnezeu: patriarhi și prooroci, prin gura cărora Domnul chiar
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
procedează asemeni ereziei sabeliene și ariene și susține că au fost doi Hristoși: unul din Dumnezeu și altul din Fecioara Maria. În Cartea a VII-a, compusă din 31 de capitole, Cassian analizează și combate o serie întreagă de expresii nestoriene care contestă Fecioarei Maria apelativul de Născătoare de Dumnezeu. El aduce în sprijinul afirmațiilor sale și argumente din învățătura Părinților răsăriteni și apuseni, care s-au referit la această problemă. Sunt utilizate pasaje din Ilarie, Sf. Ambrozie, Rufin, Fericitul Augustin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
scris mai multe opuscule și un răspuns la o scrisoare atribuită papei Hormisdas. Știm că monahii locali, apărând hotărârile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, din anul 451, referitoare la unirea ipostatică a celor două firi ale Mântuitorului și combătând pe nestorieni, au elaborat formula dogmatică: „Unul din Treime a suferit cu trupul”. Ei au prezentat această formulă împăraților Justin și Justinian, generalului Vitalian și papei Hormisdas. Însuși mitropolitul de Tomis, Paternus, a fost sesizat de această formulă, pe care însă n-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu noțiuni și raționamente care, între timp, se decantau și sunau mai precis pentru „marea taină” a întrupării. Cele opt cărticele (libelli) sau mici tratate ale lui Ioan Maxențiu sunt următoarele: Cărticica credinței către legații papei la Constantinopol, Capitole contra nestorienilor și pelagienilor, Foarte scurtă mărturisire a credinței ortodoxe, Foarte scurtă motivare a unirii Cuvântului lui Dumnezeu cu propriu-i trup, Răspuns contra achefalilor, Dialog contra nestorienilor (în 2 cărți), Epistola Papei Hormisdas către Possessor și Răspunsul lui Ioan Maxențiu (la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Ioan Maxențiu sunt următoarele: Cărticica credinței către legații papei la Constantinopol, Capitole contra nestorienilor și pelagienilor, Foarte scurtă mărturisire a credinței ortodoxe, Foarte scurtă motivare a unirii Cuvântului lui Dumnezeu cu propriu-i trup, Răspuns contra achefalilor, Dialog contra nestorienilor (în 2 cărți), Epistola Papei Hormisdas către Possessor și Răspunsul lui Ioan Maxențiu (la această epistolă). Autorul acestor lucrări se mistuie pentru dreapta credință a Bisericii universale, pe care o vrea la adăpost de înșelăciunile ereziei nestoriene, pelagiene și altele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
achefalilor, Dialog contra nestorienilor (în 2 cărți), Epistola Papei Hormisdas către Possessor și Răspunsul lui Ioan Maxențiu (la această epistolă). Autorul acestor lucrări se mistuie pentru dreapta credință a Bisericii universale, pe care o vrea la adăpost de înșelăciunile ereziei nestoriene, pelagiene și altele. El nu ezită să critice aspru pe episcopul Romei pentru felul în care acesta a tratat delegația fraților săi călugări, veniți la Roma pentru a-și susține și a-și face aprobată formula lor hristologică în legătură cu frământările
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
persoana lui Iisus Hristos), folosind argumente din Sfinții Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nazianz, Flavian, Augustin, Proclus, Leon și Celestin, Ioan Maxențiu mărturisește o singură existență, ipostază (persoană) a celor două firi ale lui Hristos. La obiecția nestoriană că a zice „Unul din Treime” înseamnă a împărți „deoființimea”, autorul răspunde că Sfânta Treime nu admite numărul sub raportul ființei, dar îl admite sub raportul persoanelor: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Pe Iisus Hristos îl mărturisim ca fiind din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
împărătească. Prieten al Sfântului Ioan Gură de Aur (pe care l-a apărat de acuzația de origenism în fața Sfântului Epifanie), episcopul Teotim I a mers pe linia de desăvârșire duhovnicească pe care se angajase deja Sfântul Ioan Casian. Pentru ca nici nestorienii să nu mai acuze pe ortodocși de eutihianism, nici eutihienii să nu mai acuze pe aceiași ortodocși de nestorianism, autorul documentului de la al III-lea Sinod ecumenic (din anul 431) - Collectio Palatina - face apel la luminile teologice ale lui Ioan
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
nu știm mai mult decât cele ce Duhul Sfânt a învățat prin rostul atâtor Părinți”. Deci, teologul cel mare al sinoadelor ecumenice era Duhul Sfânt, a cărui învățătură formulată prin soboarele înțelepciunii și sfințeniei conciliare era redată în hotărârile sinodale. Nestorienii și eutihienii provocau în tot felul intervenții teologice din afară împotriva hotărârilor luate la Calcedon, cerând modificarea sau anularea lor. De aceea, împăratul a organizat o consultare sau plebiscit asupra „Calcedonului”, cerând părerea tuturor episcopilor din imperiu asupra valorii și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
combatanți împotriva anatematismelor ierarhului alexandrin fuseseră reabilitați. Cât privesc hotărârile pronunțate acolo, ele erau socotite o biruință a Papei Leon și a nestorianismului. De aceea erau necesare unele precizări ale înțelegerii celebrei definiții hristologice, atât împotriva monofiziților cât și împotriva nestorienilor. După moartea lui Timotei Elurul din Alexandria, Sever al Antiohiei relua doctrina acestuia puțin deosebit, ceea ce încuraja discuțiile ortodocșilor cu monofizismul. „Față de acesta, ortodocșii trebuiau să apere definiția de la Calcedon, nu numai pentru expresia despre cele două firi ci și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
două lucrări trebuia interpretată în lumina hristologiei chiriliene, pentru a elibera definiția de la Calcedon de acuza de nestorianis.”. Printre cei dintâi care au sesizat pericolul ca definiția de la Calcedon să fie interpretată într-un sens din care nu dispăruse mentalitatea nestoriană au fost călugării sciți sau daco-romani. Pentru a combate această tendință, precum și a celei monofizite, ei s-au servit de formula: „Unul din Treime a pătimit pentru noi cu trupul”. Este de știut faptul că, la acea vreme circulau documente
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
De aceea, ei au preluat micul lor text de la Patriarhul Proclu al Constantinopolului. Din Fecioara Maria S-a născut Domnul Hristos în Care firea omenească nu lucrează independent, deoarece persoana Sa nu e rezultatul unei convergențe. Erau veștejite astfel rătăcirile nestoriene, după care un om asociat cu Dumnezeu a îndurat răstignirea, și totodată cele monofizite care afirmau că întreaga Treime a îndeplinit aceasta. Prin afirmarea categorică a Ipostasului divin în care firea noastră e asumată și curățită, toți ereticii - de la Teodor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
traducerii Tomosului către armeni. După el, chiar Fericitul Augustin „arată cu toată convingerea că se zice Treime nu după ființă, ci după persoane.” Tratatul ierarhului constantinopolitan era necesar demonstrației călugărilor sciți. Doctrina teopashită combătea atât pe sabelieni cât și pe nestorieni. S-a emis ipoteza că traducerea s-ar fi efectuat pentru susținerea compatrioților săi monahi la Roma, adică în jurul anului 519. Problema interpretării doctrinei ortodoxe a celor două firi din persoana lui Iisus Hristos stabilită la Calcedon în 451 obseda
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Exiguul a fost cerută în mod evident de compatrioții săi monahi. La rândul lor, asemenea înaintașilor lor, "sciții" Ioan și Leontie arată o grijă deosebită pentru integritatea credinței precum și o râvnă neobosită pentru răspândirea ei. Având în vedere „furia rătăcirii nestoriene” manifestată în mod direct sau indirect, prin uneltiri meșteșugite, teologul dobrogean se lasă călăuzit de îndemnul inspirat de „tăria Bisericii Universale”. Prin traducerea făcută, el se străduiește să ridice „o stavilă mântuitoare împotriva armelor nimicitoare ale ereziei”, prezentând, practic, o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dionisie Exiguul, chiar Fericitul Augustin arată cu toată convingerea că se zice Treime nu după ființă, ci după persoane. Tratatul ierarhului constantinopolitan era necesar demonstrației călugărilor "sciți". Menirea doctrinei era de a-i combate atât pe sabelieni cât și pe nestorieni. Aceștia din urmă adăugau la cele trei persoane încă una, pe a patra. Se crede că traducerea s-a efectuat la cererea lui Felician și Pastor pentru susținerea compatrioților săi monahi la Roma, adică prin anul 519. Până la potolirea reacțiilor
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
anul 519. Printre argumente se află derularea firească a evenimentelor, dar și mărturisirea dionisiană: „am tradus-o mai deunăzi din grecește în latinește”. Fenomenul reluat în studiu la Roma privea erezia față de coexistența celor două firi în Hristos. Această boală nestoriană poate fi diagnosticată precis și sigur, dacă „se studiază credința apostolică a unui învățat atât de mare destul de bine cunoscută la greci, dar nu și la latini”. Găsind punctul vulnerabil al problemei, traducătorul consideră remediul propus foarte eficient. Măcar cei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
monahi. Tonul cald și amintirea strămoșilor comuni dovedesc destinația acestei lucrări. La fel ca și predecesorii lor din patrie, sciții Ioan și Leontie demonstrează o grijă deosebită pentru neștirbirea credinței și pentru răspândirea ei. Având în vedere că „furia rătăcirii nestoriene” se manifestă pe două fronturi, unul pe față, altul pe ascuns, prin uneltiri meșteșugite, eruditul de neam scit are înaintea ochilor îndemnul pe care i-l inspiră „tăria Bisericii Universale”. De aceea el se străduiește să ridice „o stavilă mântuitoare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din Orientul Mijlociu are o pondere similară în toată Europa. De asemenea, migrația din zona Orientului Mijlociu spre Europa datează de ceva timp, având în vedere existența unor comunități creștine (de origine asiriană la Sodertalje, suburbie a Stockholmului, sau de confesiune nestoriană la Sarcelles, în apropierea Parisului). 92 Pe de o parte avem în vedere: terenurile cultivabile se restrâng la valea Indului și câmpia Punjabului, influența musonului se manifestă rar, debitul mai redus al Indului comparativ cu cel al Gangelui etc.. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
traducere latină a Genezei maniheiste de care s-a folosit Augustin, Epistula Fundamenti (Scrisoarea despre Întemeierea lumii) a lui Mani. Dintre numeroasele prelucrări ale acestui mit maniheist, narațiunea din cartea a XI-a a Scoliilor lui Theodor bar Konai, episcop nestorian În Kashkar la cumpăna dintre secolele al VI-lea - al VII-lea, utilizează aceeași sursă 2: „Înainte ca pămîntul și cerul și tot ce se află În ele să existe, erau două principii: unul bun, celălalt rău. Principiul cel bun
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
y și u sunt folosite drept bază a semnelor vocalice; acestea erau scrise, într-o formă mai mică, deasupra consoanelor la care făceau referire. Aceste consoane, cărora li s-au adăugat alte două semne, împrumutate, cel mai probabil din sistemul nestorian, constituiau o notație superioară. În orice caz, procesul de tranziție, de la prima etapă la cea de-a doua nu prezintă uniformitate, manuscrisele existente având vocalizări hibride de-a lungul mai multor ani. Alături de aceste vocale-litere, ambele sisteme babiloniene conțineau accente
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Sistemul babilonian prezintă asemănări cu sistemul dezvoltat de creștinii sirieni, începând cu secolul al IV-lea d.Hr., prin care aceștia încercau să stabilească reguli de deosebire a cuvintelor scrise în același fel; acest sistem a fost perfectat de către sirienii nestorieni orientali, în secolul al VII-lea și de către iacobiții apuseni, în secolul al VIII-lea. 3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestiniantc "3.4.2. Vocalizarea făcută de către masoreții occidentali - sistemul palestinian" Înainte de a ne referi la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
trei sisteme, patru semne sunt identice; de exemplu, vocala „i” este redată printr-un yod marcat cu un punct, numit în sistemul tiberian hireq. De asemenea, cel puțin în privința unei origini comune, se pot desluși asemănări între sistemul tiberian, cel nestorian și cel arab. În jurul anului 700, în araba scrisă vocala „i” era redată printr-un punct infralinear, vocala „a” printr-un punct supralinear, iar „u” era redat printr-un punct medial; primul și ultimul semn sunt identice cu hireq și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
hireq și șureq din sistemul tiberian. Astfel, deși acest tip de redare a vocalelor în limba arabă a fost înlocuit cu timpul de un altul, fiind folosit doar în copiile ornamentale ale Coranului, este clar că sistemul arab și cel nestorian prezintă asemănări cu cele tiberian, posibil chiar o strânsă legătură. Vocalizarea tiberiană se reflectă astăzi în texte biblice ebraice tipărite. Odată cu introducerea sistemului tiberian de vocalizare, asistăm la etapa finală a procesului de standardizare a textului ebraic. Însă așa cum standardizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
liturgice greaca și araba. comunitățile creștine de rit sirian-oriental se suprapun peste etnia asiro-caldeenilor din nordul Irakului și Siriei, aflate într-un vizibil regres numeric, folosesc ca limbi de cult neosiriaca și araba și se subîmpart în două biserici: Biserica nestoriană (orientală) cu cca. 110.000 credincioși (87.000 în Irak, 20.000 în Siria) și Biserica caldeeană (unită cu Roma din secolul XVI) cu 500.000 credincioși (390.000 în Irak, 100.000 în Siria) organizată în Patriarhia Babilonului din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]