301 matches
-
care-l reprezintă pe Dumnezeu și pe sfinții săi au forța de a emana puteri vindecătoare, sau de a Împărtăși harul divin În terminologia ecleziastică. Nu se poate trece cu vederea faptul că Începuturile medicinii creștine coincid cu cunoscuta erezie nestoriană (aparținând patriarhului Nestor alungat din scaunul patriarhal În anul 431 după conciliul de la Efes) care susținea esența divino-umană a mântuitorului Iisus Hristos. Acest mare creștin va Întemeia prima școală de medicină la Edessa, care va funcționa până la 489, când discipolii
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
sta la baza progresului medical pe care-l cunoaște medicina arabă după anii 850-900 (se spune că Însuși profetul Mahomed, politeist și conducător de caravane la Început, a avut revelația Dumnezeului Unic, după ce a ascultat În deșert predica unui preot nestorian, atât de convingători și devotați În tot ceea ce făceau erau nestorienii). Nosocomiile, ca nuclee ale așezămintelor spitalicești de mai târziu, practicau Îndeosebi tratamente mistice (principalul tratament fiind alungarea demonilor prin rugăciune), combinate cu procedee hipocratice și galenice bazate mai ales
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
după anii 850-900 (se spune că Însuși profetul Mahomed, politeist și conducător de caravane la Început, a avut revelația Dumnezeului Unic, după ce a ascultat În deșert predica unui preot nestorian, atât de convingători și devotați În tot ceea ce făceau erau nestorienii). Nosocomiile, ca nuclee ale așezămintelor spitalicești de mai târziu, practicau Îndeosebi tratamente mistice (principalul tratament fiind alungarea demonilor prin rugăciune), combinate cu procedee hipocratice și galenice bazate mai ales pe principiile active din plante, Îndeosebi medicinale, care au stat dintotdeauna
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
prin ce anume se caracterizează aceasta, mai ales că au existat sinoade care s-au înșelat - Sinodul tâlhăresc de la Efes (449); Sinodul de la Stejar, lângă Calcedon (403), condus de Teofil, arhiepiscopul Alexandriei, precum și numeroasele concilii care vizau ereziile ariene, semiariene, nestoriene etc. Se știe că la aceste soboare care au greșit - care au schimbat minciuna în adevăr - au participat foarte mulți episcopi. În plus, se mai știe că deciziile unor sinoade formate din puțini episcopi - Ancira (18 episcopi); Neocezareea (24 episcopi
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
neopersană, cultura arabă a fost influențată și de lumea bizantină; să nu uităm că arabii au păstrat și au transmis Occidentului o parte însemnată a literaturii grecești. Au existat și alte influențe: ale evreilor și ale comunităților creștine, mai ales nestoriene, care în Evul Mediu își întemeiaseră biserici în toată Asia; creștinii au furnizat numeroși scriitori literaturii arabe, ca de exemplu, medicul Mésué. Apogeul civilizației arabe din Orient se plasează în secolul al IX-lea, cînd Harun al-Rașid și Al-Mamun sînt
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
liturgice greaca și araba. comunitățile creștine de rit sirian-oriental se suprapun peste etnia asiro-caldeenilor din nordul Irakului și Siriei, aflate într-un vizibil regres numeric, folosesc ca limbi de cult neosiriaca și araba și se subîmpart în două biserici: Biserica nestoriană (orientală) cu cca. 110.000 credincioși (87.000 în Irak, 20.000 în Siria) și Biserica caldeeană (unită cu Roma din secolul XVI) cu 500.000 credincioși (390.000 în Irak, 100.000 în Siria) organizată în Patriarhia Babilonului din
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Liber promissionum et praedictorum Dei), scrisă după 444, atunci când papa Leon a inițiat o campanie de persecuții contra maniheilor și a pelagienilor, însă înainte de conciliul din Calcedonia din 451, care nu e menționat în lucrare; într-adevăr, autorul condamnă erezia nestoriană, dar nu pare s-o cunoască pe aceea a lui Eutihie din Constantinopol. Opera a fost transmisă anonimă și a fost atribuită de Casiodor lui Prosperus din Aquitania; abia în acest secol s-a impus ideea că aparține lui Quodvultdeus
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
toate formele bunătății lui Dumnezeu, încă de la facerea lumii, fără să fie preocupat de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sunt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o doctrină stoică pe care Claudian Mamertus o contestase tocmai în acei ani în tratatul său despre Condiția sufletului (De statu animae), scris în 468. În sfârșit, trebuie să amintim zece scrisori, între care una cu caracter dogmatico-polemic adresată diaconului nestorian Grecus, compusă probabil atunci când Faustus se găsea încă la Lérin; celelalte au fost trimise lui Ruricius din Limoges. De la Sidonius Apolinarie aflăm că Faustus era un foarte apreciat predicator; multe din predicile sale au fost cu siguranță publicate, dar s-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Liber pontificalis, este poate acel Leon de care vorbește Augustin (Epist. 191, 1). A fost un diacon influent pe lângă papa Celestin I (422-432) și, considerând că e necesar ca și Sfântul Scaun din Roma să-și exprime părerea în cadrul controversei nestoriene, l-a însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului din Constantinopol, prin scrierea Despre încarnarea Domnului (cf. p. ???). În 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la cererea papei Leon, prin care maniheii sunt scoși în afara legii. Însă era o perioadă de grave tulburări în Imperiul Roman de Apus, redus de-acum doar la Italia, și acestea afectau și Biserica Apuseană care, confruntată cu neînțelegerile dintre nestorieni și monofiziți, încerca să stabilească, aliindu-se din când în când cu episcopii din Orient, o doctrină care să fie în opoziție și cu o erezie și cu cealaltă, în cursul conflictelor care au culminat prin organizarea conciliilor de la Efes
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unele clarificări în privința punctelor controversate ale problemei. Ulterior, el îl însoțise pe episcopul Reparatus din Cartagina la Constantinopol și la Alexandria și grație acelei călătorii putuse să adune, el, un occidental, chiar din locul unde se născuse controversa monofizită și nestoriană, documentele care i-au fost de folos pentru cartea sa. Întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și grație acelei călătorii putuse să adune, el, un occidental, chiar din locul unde se născuse controversa monofizită și nestoriană, documentele care i-au fost de folos pentru cartea sa. Întors în patrie, el a scris un Compendiu al procesului nestorienilor și al eutihienilor (Breviarum causae Nestorianorum et Eutychianorum). Opera, așa cum am spus, a fost scrisă în urma schismei provocate de cele Trei Capitole, pentru că autorul vrea să demonstreze că anatema impusă de Iustinian era nejustificată: de aceea, Liberatus povestește în mod
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care îl primise de puțină vreme de la un profesor de la școala teologică din Nisibi, un anume Pavel. Școala din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edessa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edessa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Nisibi era foarte importantă și se născuse din școala teologică din Edessa, închisă în 489 de imperatorul Zenon pentru că avea tendințe nestoriene. De altfel, Nisibi era un oraș care aparținea de multă vreme Imperiului Persan și acolo se refugiaseră nestorienii alungați din Edessa. Cartea lui Pavel era un compendiu care servea ca introducere în cunoașterea Bibliei; Pavel îl scrisese în greacă pentru a-și instrui elevii, lăsându-i-l apoi lui Iunilius. Acest manual, tradus în latină și transformat sub
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cele trei cărți ale tratatului Contra lui Teodor și a lui Diodor. Însă, în același timp, sugera ca Teodor să fie lăsat în seama judecății divine. Chiril a murit la 27 iunie 444. BIBLIOGRAFIE Pentru viața lui Chiril dinainte de polemica nestoriană este indispensabilă acum introducerea lui P. Évieux la Cyrille D’Alexandrie. Lettres festales I-VI. Introduction générale par P. Évieux; introduction critique, texte grec par W.H. Burns; traduction et annotation par L. Arragon (și alții), SChr 372, Cerf, Paris
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scribe égyptien, Le Caire 1947. Despre Chiril în general: J. Mahé, Cyrille (Saint), patriarche d’Alexandrie, DThC III, 1911, col. 2476-2527. b) Opere exegetice Vechiul Testament Activitatea exegetică a lui Chiril se desfășoară în cea mai mare parte înainte de izbucnirea controversei nestoriene. Din rațiuni pe care le vom discuta mai târziu, despre Vechiul Testament a scris nu doar comentarii întinse, organizate pe cărți sau grupuri de cărți, ci și tratate de exegeză a unor fragmente alese, fie aranjate în mod sistematic, fie potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nuova, Roma 1991. Despre exegeza lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice Înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie îi redusese mult influența și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol unde aceștia au reacționat energic la provocările lui Nestorios din 429). Diversele
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Mémoires et travaux publiés par de professeurs des Facultés catholiques de Lille 58), Facultés catholiques, Lille 1951; N. Charlier, Le „Thesaurus de Trinitate” de saint Cyrille d’Alexandrie. Questions de critique littéraire, RHE 45 (1950), 25-81. Opere din timpul controversei nestoriene Cele cinci cărți ale scrierii Contra blestemelor lui Nestorios, din 430, sunt o confutațiune a discursurilor pronunțate de patriarhul din Constantinopol din care reproduc și extrase. Chiril aduce în discuție numeroase pasaje cristologice din Noul Testament, interpretându-le în sensul uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Despre întrupare mai aproape de epistola sărbătorească 17 (sfârșitul lui 428 - începutul lui 429); mai greu de susținut e propunerea lui G.M. de Durand de a considera dialogul ca un apendice al dialogurilor despre Trinitate, compus prin 426. Odată izbucnită criza nestoriană, Chiril ar fi reutilizat, așadar, pentru a se adresa împăratului, un dialog compus cu câțiva ani înainte și, evident, nepus în circulație, revizuindu-l în grabă sub forma unui tratat. Totodată el a compus alte două texte pe care le-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestei opere și a cărților Contra lui Diodor și Teodor care datează din acei ani. Însă P. Évieux, pe bună dreptate, preferă să vorbească despre o elaborare întinsă pe durata a mai mulți ani, care a început mult înainte de criza nestoriană despre care tratatul nu spune mare lucru. Continuitatea culturii grecești, fără doar și poate, mai cu seamă la Alexandria (școlile unde se predau diversele discipline erau înfloritoare și e suficient să amintim prestigiul Hypathiei și al tatălui său Teon) și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
precise referitoare la edițiile ce cuprind toate omiliile lui Chiril sau pe cele ce i-au fost atribuite cf. CPG III, n. 5245-5295. g) Scrisori Dintre scrisorile lui Chiril, s-au păstrat mai ales acelea care se refereau la controversa nestoriană. De fapt, sursa cea mai importantă e constituită din culegerile de documente referitoare la conciliul din Efes; iar cea mai bună ediție a acestor scrisori este inclusă tocmai în primul tom al magistralei ediții a Acta Conciliorum Oecumenicorum, realizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. În latină, multă vreme, au circulat doar texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril, ori la Roma (printre traducători, s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tânăr); progresiv doar și în special datorită traducerii unor documente privind controversa cristologică, realizată de Dionisie
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latini din Evul Mediu; alte traduceri au fost făcute ulterior, în secolul al XV-lea de către George din Trebizonda. O mare influență a exercitat metoda referirilor la „Părinți” în argumentarea teologică pe care Chiril a practicat-o ocazional înainte de controversa nestoriană (epistola sărbătorească nr. 8 din 520: trimitere la Atanasie), iar în manieră sistematică începând din 429 (epistola 1). Cu siguranță, nu el a inventat acest procedeu, dar pentru prima dată el l-a folosit sistematic, inaugurând o practică ce avea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Așa cum am spus, Nestorios și-a câștigat faima prin lunga sa activitate de predicator la Antiohia și la Constantinopol. Predicile sale au fost însă condamnate la distrugere în 435, deși, firește, au fost copiate în continuare și răspândite în cercurile nestoriene. Un anumit număr de citate se găsește în cele cinci cărți ale tratatului contra lui Nestorios compus de Chiril. Pe baza actelor conciliului de la Efes și a traducerilor latine ale lui Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]