973 matches
-
Puric are atîta succes: fiindcă el nu a învățat lecția obedienței din motive de supraviețuire culturală. Iar oamenii simt asta și tocmai de aceea umplu sălile unde el vorbește. Și astfel ajung la cea de-a doua trăsătură a acestui nesuferit energumen: Dan Puric s-a vindecat de frică. Cauza libertății sale interioare stă în lipsa temerii față de eventuale represalii sociale la care poate fi supus. Într-o lume în care intelectualii se întrec în prudențe, în parafraze și tăceri premeditate, Dan
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
la tine,să-ți pui telofonul pe silent,sau să ajungi cu 15 minute mai devreme.Trebuie să ai și inspirația de a nu face niciunul dintre următoarele șapte lucruri: 1)Nu-l bârfi pe fostul tău șef Oricât de nesuferit era fostul tău șef,sau cat de mult ți-ai fi dorit să scapi de angajatorul anterior,păstrează aceste lucruri doar pentru tine.Dezvăluind detalii,nu numai ca vei părea imatur și negativist,dar nu știi niciodată ce alte persoane
Top 7 lucruri pe care nu ar trebui să le spui niciodată la un interviu by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/79487_a_80812]
-
seniorii scriitorimii din Banat. Agil, întotdeauna zâmbitor, era pregătit în orice clipă să facă o glumă, împrăștiind acea bună-dispoziție și acea bunătate a oamenilor pentru care existența nu mai are secrete, iar zbaterea sterilă a rău-trăitorilor li se pare ceva nesuferit. A fost, în sensul deplin al cuvântului, un om de spirit. Trăia în bucurie și răspândea în jur bucurie. Nu e pură întâmplare faptul că în ultimii ani se apropiase de Șerban Foarță, în care găsise partenerul ideal al nesfârșitelor
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
filologic. Sunt elevi (greșit orientați, probabil, de profesorii lor) care își cultivă excesiv mușchii filosofico-eseistico-terminologici, penru a și-i etala în diverse împrejurări (de genul olimpiadei). Comentariile lor, bombastice, lipsite de emoție, te fac să te gândești la cei mai nesuferiți critici literari de azi. Reproduc, în continuare, un extras dintr-o asemenea lucrare: Cine a văzut Speranța nu o va uita. Cine a simțit mângâierea artei, a literaturii, o va căuta în continuare, dizlocând Eternitatea, atingând și propulsând nadirul latent
O Românie ideală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7611_a_8936]
-
de ce... Toată chestia asta la ușă!... picior în cur! Ar fi însemnat respect față de mine însumi! Scuzaț i-mi curiozitatea! N-ar fi trebuit să primesc pe nimeni!... Surmenat, așa sunt încă din 1914, am mii de motive să fiu nesuferit, scârbos, imposibil. Și totuși mă duceam să le deschid! Toc! Toc! la ușa mea! Rahat! Șutul meu în fund!... Ar fi fost un gest înțelept, singurul! Ce-i apucase pe toți să mă hăituiască din nou? Nu numai acasă, ci
Louis-Ferdinand Céline by Irina Negrea () [Corola-journal/Journalistic/4938_a_6263]
-
șase luni, de când a mers vestea că tot rămân aici, s-a produs o adevărată goană asupra mea. S-au pus în mișcare toate mijloacele spre a mă face să mă satur, să mă dizgust, spre a-mi face viața nesuferită, pentru ca să-mi adun «catrafusele» și să plec. Chiar pe nevastă-mea s-au încercat s-o monteze ca să-mi facă și mizerii casnice, din care nu pot scăpa decât plecând de aici. Denunțuri s-au făcut contra mea, insinuări s-
Ioan Slavici – „spion” și „trădător” by Lucian-Vasile Szabo () [Corola-journal/Journalistic/4876_a_6201]
-
ei, Gabe. Intransigentă, croită după reguli și după filosofia lui „așa da” și „așa nu”, își topește, încet-încet, feminitatea și propriile angoase. Străduindu-se să rezolve problemele celorlalți, nu face altceva decît să fugă de ale ei, ale cuplului ei. Nesuferită și bățoasă, personajul Nadianei Sălăgean, Karen, devine tot mai fragil pe măsură ce-și descoperă inutilitatea. Pierderea de timp. Acomodarea celorlalți la noua realitate, la noii iubiți. Expresia corpului se schimbă, este tot mai abătută, pașii mai nesiguri și mai
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
curiozitate. Era tocmai în anul luptelor de la Mărășești, dar regimentul a trebuit să stea mai multe zile în rezervă, aproape de apa Siretului; abia mai târziu, după un marș forțat de o noapte și o zi cu ploaie călduță, neîntreruptă și nesuferită de august, am fost aruncați în foc la Muncel, pe-o latură a Mărășeștilor.” Continuarea ostilităților pe linia de hotar e pusă de Gib.I. Mihăescu în paranteză, poate pentru simplul fapt că ea face, după cum bine știm, obiectul Rusoaicei
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
Florin Toma Imaginarul românului este egal cu aproximarea paradisului. Chintesența se găsește pe firma unui magazin de haine second-hand, dintr-un oraș faimos din sud, „Visul imaginației”(sic!). Pe lângă sumedenia de îndeletniciri nesuferite, românul are și una plăcută: pune rămășag pe amnezie. Cu mize mici. Astfel că, invers ca-n alte părți, marile interogații sunt înțelese ca fleacuri, iar bagatelele devin obeze semantic. Dacă vreți, cumva, o simfonie la solz de pește sau
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
spiritual, bine articulat, comentariul arată mobilitate a lecturii și forță de a sintetiza în câteva linii profilul unei personalități; iată cum începe textul despre Dumitru Radu Popescu: „Cu toate că nu-i lipsește de obicei, cravata, este probabil accesoriul vestimentar cel mai nesuferit lui Dumitru Radu Popescu. Îl stingherește, în orice caz, vizibil și o va fi acceptând ca pe un rău suportabil, dar în momentele de încredere, când gesturile devin reflexe, el schițează aproape întotdeauna o încercare de a-și deschide gulerul
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
pozitiv la insistențele mele. Pînă la urmă, cînd mi-am dat seama că n-am nici o șansă (mi-au trebuit, totuși, cîțiva ani, aproape toată studenția), am renunțat. Curte, curte, fie cît de asiduă, dar toată lumea știe cît sînt de nesuferiți îndrăgostiții insistenți! Am renunțat însă cu totul și definitiv cînd l-am citit pe Mircea Ivănescu. Scria chiar poezia pe care aș fi vrut eu s-o scriu (numai că nu se lăsa scrisă, deși încercam în toate felurile, în
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
Ideea de spiriduși de Crăciun vine din credința străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiridușii au fost iubiți și urâți, pentru că, deși uneori se purtau cu bunăvoință, puteau foarte ușor să se transforme în ființe răutăcioase și nesuferite, atunci când nu erau tratați cum se cuvine. Percepția cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioși, fie drăguți. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiridușii mai degrabă așteptau să
Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun. De unde vine ideea cu spiridușii by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/53576_a_54901]
-
să intuim că taina e totuși de nasul nostru, că așadar o putem adulmeca, dar nicidecum cu proptelele rațiunii, ci numai cu urechile inimii. Caracteristica tainei este că, logic vorbind, ea e inadmisibilă, iar sufletește vorbind, e înfiorătoare. O stihie nesuferită care nu provine din lumea asta, dar fără de care lumea omului ar fi banal de absurdă și steril de previzibilă. Mai mult, în acest univers în care omul se semețește cu orgoliul rațiunii sale, totul e o taină: răul e
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
pictorului francez, ca să „dea bine” cu ideologia comunistă în vogă la noi. Alteori, traducerea era aproximativă, chiar eronată (pictura rațională, în loc de pictura rezonabilă), iar dacă nu se mulțumea, astfel, să deruteze, alteori covârșea prin dulcegărie, o literaturizare voit pilduitoare, cusur nesuferit lui Delacroix însuși. Mărturisind ab initio (3 septembrie 1822) că scrie pentru el însuși, spre a se îmbunătăți lăuntric, Delacroix își socotea jurnalul un martor tăcut al toanelor sale și, astfel, un ajutor în lucrarea sa interioară. „Când ai aflat
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
totul e posibil, cu alte cuvinte, că omnisciența este o convenție ca oricare alta, problema fiind de a o lua ca atare. Eseul meu din 1985 înmuia în final rigiditatea tezei din Arcă, dar păstra convingerea că romanul îmi este nesuferit (nu când îl citesc, ci dacă l-aș scrie), în măsura în care (mă citez) „este ambiguu în esență, loc al convențiilor, dar vrând să treacă drept imago mundi, artificiu pur care vrea să creeze iluzia realității”. Am rămas până astăzi la părerea
Cum se scrie un roman by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4684_a_6009]
-
narațiuni afectate de o dezorientare cronică. Autorul Superhero-ului pare că-și uită de la mână până la gură temele și problematicile, le pierde și le recuperează apoi pe parcurs, făcând noduri vizibile cu ochiul liber. Scene de viață domestică cu Alina și nesuferita ei prietenă Ramona, amintiri din copilăria „epocii de aur”, întâmplări de la editură, o „seară de pomină” la o nuntă sau doar cumpărarea unui set de căști de la un copil al străzii, sunt, toate, episoade simptomatice pentru acest deficit de focalizare
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
chimiei și altor sisteme științifice născocitoare o reverență adâncă, de când integrează benevol contradicțiile și incongruențele din lumea externă, tot mai misterioasă, spre deosebire de infatuatul raționalism transmis de epoca Luminilor. Ajungem însă în miezul uneia din acele bizarerii care fac doxa postmodernă nesuferită. Științele, cele concret investigatoare, ca și cele speculative, se dau la o parte de bunăvoie și trec drept niște biete îndeletniciri periferice, chiar în momentul maximei lor străluciri! În vreme ce praxisul productiv-comercial dictează peste tot și tinde să ne facă viața
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
După o cură de întinerire cu legume și fitness, acesta a decis să-și schimbe viața alături de o jună țoapă reciclată din call girl în soție respectabilă. Punctual ca un cocoș de țară, doamna Crystal prezice eșecul noului mariaj, iar nesuferitului Roy (Josh Broling), medic fără de arginți (la propriu) și scriitor cu succes limitat, falimentul noului său roman, dar și un început promițător în alt domeniu. Și lui Sally (Naomi Watts), soția sa și fiica Helenei, istoric de artă silit să
Zgomotul și furia farsei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5772_a_7097]
-
umane. Sau în momentele de mizantropie, cînd, scîrbit de lume, vrei s-o cureți desființînd-o. În schimb, parcurs cu dispoziția așezată a cititorului care caută motive de lucidă documentare, autorul din Röcken te indispune. Și la mijloc nu e atît nesuferita emfază cu care vorbește de sine ca de un zeu mîntuitor, acea dizgrațioasă vanitate de a-și ridica un soclu de profet irepetabil, ci incredibila fugă de idei: morbida înclinație de a divaga, înclinație din cauza căreia, citit cu atenție, impresia
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
Mitică. Atât că Mitică e doar o suprafață, un afiș care se mută prin București, pe când popa, ori Cănuță, au neliniști, angoase, nu întorc vorba doar pentru plăcerea de-a înțepa. Ceva mocnește și în băiatul de prăvălie - „un neastâmpăr nesuferit ridică pe băiat de pe mindir”, și mai cu seamă în preotul îndestulat cu puțin în ale trupului, dar mereu nemulțumit în ale sufletului: „era duh neastâmpărat și neîmpăcat chiar cu sine însuși.” Așteaptă ei un semn care nu li se
A trata cu refuz by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5682_a_7007]
-
și situații. Dacă, în viața privată a lui Audrey Hepburn, personajul insuportabil era Mel Ferrer, pe platourile de filmare Marele Antipatizat este George Peppard. Tânărul politicos, înțelegător, depozitar al valorilor triumfătoare ale moralității, din film, era, în realitate, un individ nesuferit. „Pe când Audrey se străduia să placă, George se rezuma să dea lecții. În timp ce ea urma indicațiile regizorale, el le contesta. «Nu exista ființă umană pentru care Audrey Hepburn să nu aibă un cuvânt cald, în afară de George Peppard», susține Shepherd. «Nu
Mic-dejun cu Aundrey (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5838_a_7163]
-
cu un pilot automat care mișcă cuvintele în virtutea unor reflexe de îndelungată exersare conceptuală. Un pilot format la școala malaxorului abstract al terminologiei de aparat clasic. Singurele ticuri verbale cu iz personal irită prin scorțoșenia lor rigidă, ca de pildă, nesuferita „personal, consider că“, formulă de care autorul face uz de fiecare dată cînd simte nevoia să atragă atenția că de acum încolo urmează părerile proprii. Păreri care, invariabil, ascultă de rețeta punctului de mijloc între două extreme. Tactica aceasta, a
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
mascheze apelând la „răsfățuri de vocabule și versificație”, nereușind mai mult decât performanțe tehnice. Ilie Constantin e un analist lucid al poeziei din epoca începuturilor și este cu el însuși parcă mai necruțător decât cu alții, sever până la autoflagelare: „Un nesuferit retorism compromite poemul Pierdere; ca și pe altul, Tablou naiv - rău construit, pe deasupra; ca și pe o vociferantă Gelozie. În plus, am îngreunat și această culegere cu un ciclu de recuperări din anii 1956-1963, intitulat Caiet; niciuna din cele șase
„Egalul celor mai buni“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5604_a_6929]
-
secret decât pentru vorbitorii înșiși. Și, dacă exprimarea invitaților la emisiuni e dificil de corectat, măcar moderatorii ar trebui instruiți să nu mai spună flagrant în loc de flagrant delict, datorită în loc de din cauza sau să evite barbarele acorduri după înțeles ori pleonasmele nesuferite care răvășesc vorbirea noastră cea de toate zilele. O școală neglijentă în materie de limbă română, urmată de cura de televiziune cotidiană a majorității românilor, degradează exprimarea publică până la prefacerea limbii literare într-un idiom grosolan și ininteligibil. Ceea ce ar
Cultura limbii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5051_a_6376]
-
punînd explicația drept condiție neapărată a rostului lor în lume. Potrivit acestei viziuni, Dumnezeu supraviețuiește numai acolo unde mai există goluri în cunoașterea omenirii, dar noroc că va veni ziua cînd, lămurind totul, științele îl vor alunga de tot pe nesuferitul arheu. De exemplu, teoria unificată a fizicii va explica exhaustiv lumea, Dawkins căzând în paradoxul autoreferențialității de tip Gödel: o teorie care explică totul nu se poate explica pe ea însăși, caz în care înlăuntrul ei vor exista mereu afirmații
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]