224 matches
-
ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi și altfel, nu numai cu cartele și cu clipele de la „Colombo“. Că ne putem aventura, ghidați de câte un însoțitor precum dom’ Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
însoțitor precum dom’ Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu voiam să ne despărțim. Ne rugam, parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp despre care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
povara. Nu-mi scriu memoriile, ordonând aceste șiruri. Observ cum doar se naște textul scris de demult din astfel de coborâri pe Bulevard fără vreo țintă. Nu vorbesc locurile, cum se spune prin romanțe. Nu dor amintirile. Nu geme viața netrăită. E voluptatea doar de a trece din ficțiune în ficțiune uitând, într-un târziu, unde te mai afli. E jocul imaginilor din oglinzi, înecându-se una în alta, răsfrângându-se una din alta, risipindu-se și adunându-se în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
reîncarnarea. Nimic nu e exclus, El nu admite nici un fel de precizări, nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
reîncarnarea. Nimic nu e exclus, El nu admite nici un fel de precizări, nu-i așa? — Ce părere avea Sergiu în această privință? — Se socotea un ucenic al lui Dumnezeu, spunând că depărtarea de credință face viața fără noimă și de netrăit. În suferință, te agăți de El ca de un colac de sal vare, iar la bucurie îngenunchezi să-I mulțumești, golit cu totul de cuvinte. Mie îmi lipsește solemnitatea gândirii lui Sergiu, sunt mai jucăușă. — Cum așa? am îmboldit-o
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Nu voiam să mă scufund tot mai adânc În abisul Înfricoșător al unei lumi lipsite de zâmbetul său. Așa că nu m-am mai opus gândurilor. M-am lăsat să mă văd alături de el, să-mi imaginez o clipă de perfecțiune netrăită și În același timp să mă urăsc pentru că-l lăsasem să plece. Eram șocată de felul În care toată euforia se preschimba rapid Într-o stare amară de regret. M-am scufundat În apă, În scopul unei deșteptări Întârziate. Niciun
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
înroșit. Nici nu știa că exiști când și le-a făcut, iar faptul că ai pierdut momente atât de prețioase din viața ei că a risipit atâta emoție pentru altcineva decât pentru tine, chiar dacă pentru nimeni, este de neînțeles, de netrăit. Atunci când am însoțit-o prima dată acasă, m-a lăsat s-o aștept puțin în camera ei, adică tocmai în asta în care scriu acum .Ma uitam cu aviditate la lucrurile din jur, mă uitam la faimoasele icoane. A venit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
stat o clipă suspendați și apoi, ca șopârlele dimineața, ne-am dezmorțit încetul cu încetul, revenind la viața noastră limitată. M-am trezit transformat, transferat în Gina. Mi-e imposibil să mai amân descrierea, trăirea momentului ăstuia, indescriptibil și de netrăit. Zăceam pe spate și mă priveam în pupilele ființei difuze aplecate asupra mea: vedeam acolo fața Ginei, ușor deformată de sfericitatea ochiului. Când conul conștiinței mele s-a mai extins, mi-am dat seama că acea ființă avea trăsăturile mele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până la pri mul etaj, al cărui palier îi părea îndepărtat și înfri coșător. Acolo era pentru el unul dintre capetele cețoase ale lumii. Dar Ingrid îl târa acum, chico tind și gâfâind, și mai sus, către etajul al doilea, de netrăit și de neima ginat, despre care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea codițe prinse cu funde din fâșii de satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ce nu-i al meu. Se spune că strămoși, cari au murit fără de vreme, cu sânge tânăr încă-n vine, cu patimi mari în sânge, cu soare viu în patimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi viața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc în geamuri razele de lună. O, cine știe - suflete-n ce piept iți vei cânta și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
De ce mă împingi la astfel de lucruri ? strig eu aruncînd cu cocktailuri molotov de pe acoperișurile orașului. La ce bun ? Dar Vocea continuă să nu tacă, îmi sfredelește acum viitorul, visele care nu au fost încă visate, mă inundă cu lucruri netrăite încă. sunt cățărat pe turnul orașului, acolo unde, în tinerețe, am făcut dragoste cu orașul. Dacă mai continui, mă arunc în gol, îi spun. „aruncă-te, aruncă-te, să se termine odată” îmi șoptește Vocea. închid ochii. trag aer în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
viu într-un sens omenesc. Nu mai era un zvâcnet, era o respirație. Un fel însă neobișnuit de a respira, doar pe jumă tate, cineva trăgea aerul către sine, la intervale regulate, fără a-l expira, cu lăcomia unei vieți netrăite care tocmai se trezise și voia să-și recupereze, într-un fel abrupt, melancoliile. Se simțea și el atras de forța acelei respirații care părea să golească aerul din jur cu o putere ce nu era o suflare de vânt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Levi, Jorge Semprun sau Varlam Șalamov. Merită citată mărturisirea lui Jorge Semprun, ca o "definiție" a documentului artistic: Totuși, mă încearcă o îndoială în privința posibilității de-a povesti. Nu fiindcă experiența trăită ar fi de neexprimat. Ea a fost de netrăit, ceea ce e cu totul altceva, nu va fi greu de înțeles; e altceva, care nu se referă la forma unei povestiri posibile, ci la substanța sa. Nu la structura, ci la densitatea ei. La acea substanță, la acea densitate nu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cetate numai toamna. O certă suferință cuprinde lumea, așa se explică imaginea crucilor pe cărări: "Sunt numai cruci/ Din bare de aluminiu,/ Nimic nu-i vegetal,/ Nimic nu-i carne.". Poetul simte în el, ca și Blaga, chemarea unei vieți netrăite a strămoșilor; într-un sfârșit apocaliptic, în acorduri de Bach, muritorii se înghesuiau parcă în ultimul tren ce se îndreaptă spre orașul catedralelor care ardeau pe mare plutind îndepărtat spre Dumnezeu. Universul este văzut în alb și negru, în rău
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nasc". Timpul și spațiul sunt cele două coordonate ale cunoașterii; în cadrul lor, poetul mișcă sentimente, aspirații, căderi, frământări, contorsionări ale spiritului. Timpul devine altceva decât cel general, el aparține relației cu spațiul și în acest context este prezent și viitor. Netrăit, el se comprimă și de aceea " Timp nu are decât timpul", astfel că timpul obiectelor, învelișul lor de aer este cel al timpului comun tuturor lucrurilor, el face lucrurile să se nască, să trăiască și să moară și de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezvăluie la Adrian Păunescu minulescianismul structural..." "Smulgerea din părinți" este dureroasă: Și iată-i mai reci ca portretele,/ Cu frunți răstignite pe puls!/ îi doare auzul și pletele/ Și trupul din care ne-am smuls". Ideea blagiană a unei vieți netrăite a strămoșilor, întrupată într-o altă existență, apare la Păunescu într-un fel de paralelism alimentat de dinamica celor două vieți 5:" E-un timp când ei sunt și copii/ și vârstnici, iar noi pe-aproape/ Plutim fulguit peste zi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
viața e mai puternică decât teatrul" iar moartea e cea care obligă, și viața și teatrul, să se unească și să strige: Atenție mărită, domnilor, atenție mărită! Poate fi jocul actorului (alcătuit din mirajul altor voci, din meandrele unor existențe netrăite, din proiecțiile amăgi toare dar veridice ale unor măști) sistematizat, raționalizat, prins în tipare? Care e opinia dvs. în legătură cu această tendință, tot mai accentuată, de a ierarhiza, de a raționaliza, de a sistematiza ceva care nu e deloc predispus la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că transdisciplinaritatea nu trebuia să se manifeste doar în științe și tehnică, ci că trebuia să fie legată și de filozofie, artă, contabilitate și bineînțeles, de metafizică, poetică și mit. Pe de altă parte sunt convins că nu există transdis-ciplinaritate netrăită. Considerația din urmă e o experiență esențială, ea face parte dintre experiențele din viața Grupului celor Zece. Cei care, în dezbateri, în învățămînt, în mișcările asociative și în viață în general, nu împărtășesc sensul transdisci-plinarității rămîn indivizi "disciplinari", chiar dacă disciplina
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în trecut ca într-o grădină fermecată". Și totuși, Andrei rămâne un "om al trecutului", chiar dacă trecutul său personal devine, de acum încolo, nefrecventabil. Dar, pe lângă amintirile neplăcute, pe lângă ceea ce trăise efectiv, el avea în suflet "comoara nestemată a lucrurilor netrăite", și "din sfărâmăturile a tot ce a fost se închega o viață nouă fără trup dar cu suflet (s.n.)". După cum observăm, psihologia personajului lovinescian e descrisă în termenii unui proces complex, de cristalizare a formei-"icoană", proces care pune în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fost și nu vei fi original! Înveți elevele...ce știi: -În artă, ca și-n actul sexual, E mai comod să faci...copii! IUBIRE ÎN ECHIVOC Într-un verde timp, cândva, Pe o stea, pe undeva, Ne jucam trăind ceva, Netrăit de-altcineva! Eu te voi iubi oricând Și-ți voi dărui orice, Nu voi accepta, nicicând, Să primesc doar...oarece! Cred că mi-ar fi oarecum, Să te las cumva oriunde; Nu voi pleca! Nicidecum! Plecăm amândoi! Niciunde! COPIL ISTEȚ
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
în cuvinte taine la care n-are acces, Ce căutai la Paris, încă nu-i toamna aceea, Te ispitesc cu geniu, rămâi în Italia, Theo! Nu pot, Andrea, trebuie să aflu ce mă cheamă acasă! Ce? Și toate viețile mele netrăite, tot ceea ce ar fi putut să se întâmple dacă n-aș fi luat-o pe alt drum, Dumnezeu va trebui să-mi dea o explicație! La Crucea din deal nu mă opresc ca toți creștinii să mă închin, trec mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Tot ce-ndrugi despre viață, nemuritorule, nu-mi hrănește nici burta, nici ochiul Cu care mă uit În De rerum natura (Te știu flămând de Întrebări, fiindcă ai deja răspunsuri făcute) Am atâtea nedumeriri să-mi ajustezi pentru viața mea netrăită Că toată izbânda de-o palmă ce-mi dai mă face scârbit și scârbos C-o fi, c-o păți, că totul e bine, așa și pe dincolo Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înainte Cresc putrede ierburi din generații de așteptare; Totuși există vinovății ce se spală prin jertfă Purități Închise În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de prea multă bucurie; Ale mele nu sunt decât existențele netrăite de nimeni Purtate latent În tine, totemuri de care nu știi decât tu; Cutremură spasmul pur orice picur din fire, O lume moare suav În alta Într-un echilibru cosmic Cum sunetele cad incandescente În cuvinte răcite; E o automanifestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a atrage atenția asupra podoabei capilare; o recunoaștem de departe, chiar de la spate, numai după dâra parfumului ei, devenită un traiect vizibil În imaginația mea olfactivă. (azi) O noapte cu Margareta lui Faust devenită Aura: „Simt În mine furia senzațiilor netrăite Încă de nici o altă femeie, o să dansez goală În Întuneric doar pentru tine!“. S-a ridicat din pat, piruetează În mijlocul camerei; trupul ei alb, nefiresc de alb În Întunericul dens, e o torță aprinsă micșorându-și lumina intermitent. „Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
margine de drum... De ce mai mă omor cu scrisul, când Îl consider ceva grozav de greu? Vezi-ți de treabă, fetițo, du-te dracului În lume și visează cai verzi pe pereți! Lasă-i pe alții să scrie toate prostiile netrăite și fără sare, dacă tu, În loc să-ți dai osteneala să scrii, te uiți mereu la ceas, doar-doar va trece mai iute timpul de scris. Du-te dracului! Dacă nu ești În stare să scoți nimic din tine, du-te dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]