191 matches
-
un alt factor de risc: distorsionarea sensului conceptului de supervizare profesională. 1.10. Neurobiologia emoțiilor Construcția explicațiilor privind violența, trauma și reziliența are nevoie de un fundament în neurobiologie deoarece starea mentală a individului „se dezvoltă la interfața dintre procesele neurofiziologice și relațiile interpersonale”(Siegel, 1999, p. 21). Numeroase tulburări comportamentale ale copiilor au la bază evenimente traumatice petrecute în copilăria timpurie. Când avem de-a face cu diagnostice de ADHD, tulburări de atașament sau alte sindroame ale copiilor cu diferite
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
alcătuită din trăirile noastre emoționale. Cercetările recente plasează însă inteligență, procesele cognitive ce conlucrează în luare deciziilor, în plan secund față de emoție. Orice decizie, orice idee complexă au un suport emoțional. Recent, acest lucru a fost demonstrat în contextul proceselor neurofiziologice ale creierului. Alcătuirea creierului creează imaginea unui sistem „înspăimântător”de organizat (Perry, 1999). Vom face în continuare o descriere a organizării creierului. Structurile joase ale creierului sunt reprezentate de trunchiul cerebral, care are rolul de a media fluxul de energie
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de protecție ies în avanscenă (datorită, de pildă, a unui mediu intrauterin neospitalier, chiar nociv), rezervele disponibile pentru a alimenta procesele de creștere scad draconic. Validarea funcționării intrauterine a memoriei, a dobândit noi argumente odată cu progresele înregistrate în descifrarea mecanismelor neurofiziologice implicate. Astfel, prin descoperirea neuropeptidelor și a aportului lor informațional major, concepția despre psihismul prenatal s-a scientizat suplimentar. Este vorba de acei aminoacizi ce orchestrează dinamica emoțională și constituie liantul dintre corp, afectivitate și gândire. C. Pert (1999) a
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
tratează această problemă, dar și dincolo de tapajul elixirant pe care îl întreține media în jurul unui subiect atât de ușor vandabil, să trecem în revistă responsabil, onest și nepartizan, principalele explicații ale unui NDE, așa cum s-au distilat ele. Din perspectivă neurofiziologică, experiențele de moarte iminentă sunt considerate plăsmuiri halucinatorii ale unui creier aflat în avarie, când se produce o carență în oxigenarea creierului și/sau o creștere excesivă a concentrației bioxidului de carbon. Aceste supoziții au fost infirmate însă prin analizele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
el, nu e vorba despre o anumită chimie specială a momentului, care face ca o anumită persoană să fie mai rezilientă decât alta. Michael Rutter susține că potențialul genetic al persoanei de a răspunde la riscurile din mediu, precum și reacțiile neurofiziologice, în bună măsură prescrise genetic, la schimbările neașteptate și întâmplătoare din mediu, ar trebui mai mult studiate, ca fundamente ale rezilienței. Așadar „supraviețuitorii” ar avea o dotare genetică specială care-i face capabili să răspundă adecvat schimbărilor. Această idee este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pe animale cu metode alternative”72. Acolo unde modele alternative nu sunt accesibile, Comisia Europeană ordonă cercetătorilor să aleagă „dintre experimente, pe acelea care folosesc un număr minim de animale, care implică animale cu gradul cel mai scăzut de sensibilitate neurofiziologică, care să cauzeze cât mai puțină durere, suferință sau vătămări permanente și care sunt cel mai probabil că vor produce rezultate satisfăcătoare”73. Comisia sugerează chiar că un standard și un orar să fie stabilite pentru Înlocuirea a 50% dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au comunicat, în cele șapte numere, pe lângă cazuistica generală, câteva date, astăzi, prețioase: mișcarea bolnavilor (alienaților) din "ospiciul de lângă monastirea Neamțu" pe perioada respectivă, câteva cazuri clinice de sughiț particular (psihic), câteva cazuri de tulburări psihice consecutive unor tumori cerebrale (neurofiziologice interpretate corect), "colore cronsiată a pielei" (Addison), "delit de halucinație după gangrena prepuciului", tumoare cerebrală de origine sifilitică, tulburări psihice în fractura de craniu vindecată, cu corelații topografice etc. Cele mai multe dintre comunicări sunt semnate de doctorul Ulle. Este interesant al
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
destul de rare. Iar dacă motivația fundamentală, și anume aceea de "supraviețuire", este comună pentru toate speciile, strategiile comportamentale nu sunt deloc identice. Mai mult decât atât, ne rămâne să aflăm ce înseamnă "supraviețuire" pentru omul civilizat. Dacă la animale flexibilitatea neurofiziologică înseamnă un număr relativ mare de strategii de persuasiune, la oameni ea poate fi supusă unor schimbări atât la nivelul dezvoltării, cât și la cel al funcționării sistemelor neuronale presupuse a fi neschimbătoare. Animalele vertebrate și oamenii dispun de aceeași
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
unui comportament nou îi permite individului să-și atingă obiectivele pe care și le-a fixat. Alte comportamente se învață prin observarea persoanelor care reprezintă adevărate modele pentru individ. În conformitate cu această abordare, reacția agresivă poate fi influențată de unele caracteristici neurofiziologice. Susținătorii teoriei învățării consideră că factorii genetici, hormonali, neuronali și caracteristicile fiziologice care rezultă influențează capacitatea sau potențialul agresiv al individului. Același proces poate determina învățarea unei forme particulare a agresivității. Ținând cont de capacitățile neurofiziologice ale tuturor indivizilor în ceea ce privește
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
influențată de unele caracteristici neurofiziologice. Susținătorii teoriei învățării consideră că factorii genetici, hormonali, neuronali și caracteristicile fiziologice care rezultă influențează capacitatea sau potențialul agresiv al individului. Același proces poate determina învățarea unei forme particulare a agresivității. Ținând cont de capacitățile neurofiziologice ale tuturor indivizilor în ceea ce privește învățarea, Bandura crede că achiziția noilor comportamente se produce prin intermediul experiențelor directe sau indirecte cu mediul social. Indiferent de forma experienței trăite, importantă este întărirea comportamentului. Întărirea manifestărilor agresive crește probabilitatea achiziționării unui comportament agresiv, fie
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
desemnate în general prin acest termen se referă la comportamente ce implică consecințe pentru celălalt, evaluate și apreciate ca fiind în conformitate cu normele la care observatorul a ales să se raporteze, putând fi explicate și altfel decât în funcție de stările psihologice sau neurofiziologice ale individului. Teoriile socio-cognitive Carențele modelelor motivaționale și asociaționiste în explicarea rezultatelor studiilor empirice, dar și progresul în înțelegerea proceselor afective și cognitive i-au condus pe teoreticieni la ideea de a explica comportamentul agresiv prin intervenția și interacțiunea proceselor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și cele situaționale influențează comportamentul agresiv la nivelul operațional al diferitelor etape de prelucrare. Aceste etape corespund (a) urmăririi și evaluării informației, (b) amintirii scenariului, (c) evaluării șu selecției scenariului, (d) evaluării reacțiilor celorlalți ca răspuns la comportamentul individului. Predispozițiile neurofiziologice, starea emoțională și cunoștințele anterioare pot interveni la nivelul operațional al fiecărei etape și modifica rezultatul final (vezi figura 4, p. 147). Concentrându-se doar pe semnalele simptomatice ale ostilității, o persoană furioasă ar putea să perceapă lumea ca fiind
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
au fost deja achiziționate. În opinia Figura 4 Modelul unic al prelucrării informației propus de Reynold Huessmann (2001) Notă: Adaptat după Bohart și Stipek, 2001, p. 255 lui Huessmann (1986 citat de Huessmann, 1998) există un număr important de factori neurofiziologici care determină adoptarea unor moduri particulare de prelucrare cognitivă sau de formare a schemelor și scenariilor specifice. Primele experiențe sociale ale copilului joacă un rol important în învățarea scenariilor și a schemelor comportamentale la fel precum primele competențe contribuie în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
de teoretizare din ce în ce mai adecvată și mai cuprinzătoare a comicului. Acestui deziderat i-au servit din zorii istoriei cele peste o sută de teorii corespunzătoare celor mai diverse abordări ale comicului, de la cele filosofice la cele etiologice, antropologice, sociologice, la cele neurofiziologice, psihologice, psihanalitice și, bineînțeles, la cele istorice, estetice și literare. În acest sens, trebuie să amintim că meditațiile filosofilor pe această temă s-au concretizat în câteva formulări teoretice de prestigiu care explicitează mecanismul de producere a râsului prin intermediul comicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Renasterii precum François Rabelais, Michel Montaigne și Erasmus de Rotterdam dar și de filosofi precum Kant, Baruch Spinoza, Nietzsche, Kierkegaard și Vladimir Jankélévitch. Nu în ultimul rând, pornind de la considerațiile lui Kant și prefigurată la Bergson, se conturează din perspectivă neurofiziologică, psihologică și psihanalitică teoria râsului ca descărcare de energie nervoasă, ca destindere emoțională, îndeosebi prin contribuția lui Herbert Spencer (The Physiology of Laughter, 1860) și Freud (Der Witz und seine Beziehung zum Umbewußten, 1905, Humor, 1927). Se poate spune că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adecvată a creativității, a potențialului creator, este necesar un anumit nivel al inteligenței. Sunt autori, printre care se numără și M. Bejat, care cred că modelul ierarhic asupra inteligenței se adaptează mai bine decât cel multifactorial, stabilit pe baza achizițiilor neurofiziologice (Priban și Vernon). Lucrând separat, Guilford între 1951 și 1952 și Lowenfeld, între 1958 și 1959, au observat aceiași factori esențiali ai creativității, atât pentru știință, cât și pentru artă (M. Bejat, 1981): 1. sensibilitatea față de probleme și față de trebuințele
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]