693 matches
-
se îmbrățișară cu respect. Deoparte, Iovănuț privea scena cu lacrimi în ochi. își aduse aminte că e singur la părinți. — Frate Nică, zise suspinând Dărăban, ce-a fost a fost. Morții cu morții, viii cu viii. Tu ești viu și nevătămat. Poate că odată, cu păcătoasa minte a tinerețelor, am vrut să te trec în lumea drepților, c-aveai oi mai multe și nenumărați câini. De poți, iartă-mă! Te iert, Dărăbane, frate al meu! - zise Metodiu. Numai cel ce iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Am ajuns acasă! - grăi meditativ, cu ochii înlăcrimați, Metodiu. Mulțumescu-ți, Ție, Doamne, că, deși nu ne-ai scutit de povara unor anumite încercări prin care, la drept vorbind, era mai bine să nu trecem, ne-ai adus totuși teferi și nevătămați înapoi, ca noi să-Ți ridicăm acum slavă și, cu micile rețineri de mai sus, să ne închinăm încă o dată măreției Tale. — Amin! - spuse Iovănuț. — Și dacă, mărite Doamne - grăi inspirat Metodiu, cu ochii în tăria cerului - vei socoti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
duceți? întrebă unul dintre ei cu un firicel de glas. — Într-un loc sigur, îi răspunseră. Dar nu vă faceți griji, nu suntem bandiți. De îndată ce vom fi despăgubiți pentru răul ce ni s-a făcut, vă veți întoarce teferi și nevătămați la casele voastre. — Dar se poate rezolva aici și acum, răspunse sărmanul om. În mașină am o sută de mii de franci pentru cazuri de urgență și sunt sigur că în celelalte două este cam tot atât. Vi-i dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Locul acela nu mai are nici un viitor. În realitate, niciodată n-a avut... Vru să mai adauge ceva, dar se întrerupse văzând că de după stânci apăru grupul format din ostatici, maică-sa și soră-sa... - Iată-i! exclamă. Întregi și nevătămați. — Slavă Domnului! Pilotul se duse să le strângă mâna și să-i îmbrățișeze pe cei ce păreau idiotizați, deoarece se aflau afară din peșteră și la câțiva metri de un elicopter care-i va duce înapoi la casele lor, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și necunoscute gânduri, te vei supăra dacă-ți spun că nu mă interesează dondănelile tale de individ îmbătrânit înainte de vreme? Îți voi leza oare colosala prostie dacă îți atrag atenția cum că tocmai am străbătut toate zidurile palatului vii și nevătămați, așa cum ai tăia un șirag de mărgele de fum? Te superi dacă zburăm spre infinit, să găsim rezolvarea problemei și apoi să clădim din nou omenirea? Dacă acum câteva secunde, să zicem, aș fi putut să mai trăiesc surpriza incredibilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
așteaptă aici, dincolo de lumea celor asemeni cărora am fost și eu cândva. Numai că e ușor să vrei, se pare, o nebunie ca aceea de a muri pentru a vizita lumea celor drepți, pentru ca apoi să te întorci viu și nevătămat la cei dintre care ai plecat, dar e mai greu de adus la îndeplinire acest lucru. Ba chiar imposibil, din câte îmi dă de înțeles făptura întunecată căreia sufletul meu îi este lăsat acum pradă. Hei, ce Meduză sau Gorgonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
flutură un afiș de teatru lipit de un stâlp. Când ajung în dreptul lui, o fetiță trece în fugă strada pe lângă un camion care zornăie din lanțuri. Pe cealaltă parte a străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat lângă ea, îl apucă strâns de mână și chiar acolo, pe loc, începe să-l bată. Copilul se pune pe urlat, cu ochii ca niște fante și cu gura căscată în dreptunghi. Totul îmi este clar: mama se răzbună mișelește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la capătul coridorului. Pașii vin spre ușă și se opresc; apoi se aude cum cineva umblă la broască și, în sfârșit, ușa se deschide. Respir fericit și ușurat. Temerile mele s-au dovedit neîntemeiate; în ușa deschisă stă viu și nevătămat chiar Hirghe. „Ah, tu ești! spune el în silă. Credeam că a venit omul. Ei, intră dacă ai venit.“ Și am intrat. *** Aici se termină, mai exact, se întrerup însemnările lui Vadim Maslennikov care a fost adus la spitalul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bucuri că ai fost iertat te încăpățânezi să te întorci iarăși aici. Și eu mă întreb cum de nu ai fost afectat. În timp ce vorbea, Ileana stătea întoarsă cu spatele la tova rășul ei de drum: Puțini au fost străinii ce au scăpat nevătămați, atât de puțini încât nici nu ne mai amintim când s-a întâmplat asta ultima oară. Înțeleg că pârâul ăsta este un fel de graniță a împărăției sfinte, se făcu Cristian că nu bagă în seamă spusele fetei. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
când mi-ai povestit de încăpățânarea lui taică-meu. Eram convinsă că nu-i vorba de simple dispariții ci de crime comise de cineva. Am aflat apoi de faptul că ai fost pe Muntele Rău singur și te-ai întors nevătămat de acolo. Știam că nu se poate una ca asta. Atunci pe loc am înțeles totul. Am făcut legătura cu Moș Calistrat care nu mai vrea să moară, cu disparițiile care nici pe departe nu aveau un făptuitor uman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajuns niciodată prin Moldova. Te rog să nu te superi pe un bătrân care s-a apucat să vorbească slobod, dragul meu, mai glumesc și eu. Nici nu știi ce tare mă bucur că am reușit să ne întoar cem nevătămați amândoi. Moșul se cam pilise și își dăduse drumul la vorbă. Cristian nu-l văzuse niciodată atât de vesel. Îl știa morocănos și taciturn. În noaptea aceea descoperise un cu totul alt om, glumeț și plin de umor. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în alertă. Nu-i trebuise mult să înțeleagă despre ce era vorba, bestia era cea care îi speriase. Dar cum de mai erau în viață? Dacă vâlva vizitase colonia în cursul nopții, cum de cei doi erau încă vii și nevătămați? Probabil că nu își făcuseră datoria chiar așa cum prevedea consemnul. Nu stătuseră afară pe parcursul nopții. Numai așa se explica faptul că mai trăiau. Având grijă să ocolească la distanță împrejmuirea, porni să urce muntele. După ce trecu de colțul gardului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui Vlad Mihailovici, nu aveau de a face cu un animal, nu exista pe pământ o ființă vie în care să golești două încărcătoare de AKM și acesta să nu pățească nimic. Nici măcar un elefant nu ar fi putut scăpa nevătămat. Ce mai aflase? Că nu poate ieși din peșteră la lumina zilei. Se părea că numai lumina soarelui o ținea blocată în subteran, pentru că raza lanternei nu îi făcea nimic. Nu erau cine știe ce informații, dar nu avea încotro, deocamdată trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea clară în minte hotărârea pe care o luase de a nu se mai întoarce. Oare murise? Asta era ceea ce i se întâmpla se atunci? Acolo, dincolo de perete, zăcea trupul său? Și atunci, cum de se trezise afară, viu și nevătămat? Cum trecuse corpul său prin peretele metalic? Pornise camionul în marșarier și împinsese remorca în pește ră, cât mai adânc cu putință. De data asta apelase la ajutorul socrului său ca să facă rost de exploziv. Nu fusese ușor, însă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după cum se spune, iar războiul se termină. Clinica se goli încetul cu încetul, ca și străzile orașului. Cafenelele nu mai merseră la fel de bine, iar Agathe Blachart avu tot mai puțini clienți. S-au întors în oraș fiii și soții. Unii nevătămați, alții distruși. Mulți nu se întoarseră niciodată, desigur, dar, în ciuda evidențelor, unii și-au păstrat întotdeauna speranța că-i vor zări dând colțul străzii, intrând în casă, așezându-se la masă și așteptând ulciorul cu vin. Familiile care îi aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
curaj ca să poți zgâria figura unui om pe care‑l vezi din față (dar care nu vede mare lucru din cauza întunericului) sau ca să‑i iei ca țintă ochii. Pentru că ochii sunt oglinda sufletului și ar trebui să rămână pe cât posibil nevătămați. Altfel s‑ar putea crede că sufletul însuși e distrus. Și tocmai Anna ar face bine să‑l lase în pace pe omul ăsta, fiindcă el are un caracter mai frumos decât al ei. Asta deoarece el este o victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu țin pasul cu oamenii. Uneori, împotriva lor, vremurile ridică dureros granițe de apă sau de piatră, întristând neamul. Dar ele nu pot înstrăina sufletul. Chiar dacă este străpuns uneori de linia imaginară a graniței, acesta rămâne întreg, la fel de viu și nevătămat, de o parte și de alta a convenționalului. Nu se putea însă să se rupă iremediabil trăirea creștină strămoșească, zidită în conștiința moroșenilor prin prima ctitorie a dinastiei voievodale a Drăgoșeștilor, la Peri, în anul 1389, loc care astăzi se
MĂNĂSTIREA SĂPÂNŢA PERI DIN MARAMUREŞUL VOIEVODAL ŞI ISTORIC – OAZĂ A ISTORIEI, CULTURII ŞI SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364299_a_365628]
-
în spital // Pacientu-i vertical // Tratat bine, după boală // Plecă pe orizontală // (Geometrie sanitară); „Când nu am bani, iubita mea // Ca o leoaică e de rea // Doar la chenzină, nu mi-e frică // Atunci e ca o pisică // („Zoologică”) „A scăpat nevătămat // Din incendiul cel mai mare // Dar păcat, mare păcat // că „s-a ars” la-nsurătoare //(Unui pompier); „Șofer începător de-o lună // Dar impulsiv ca un atom // Cu ochii dup-o poamă bună // Dădu cu limuzina-n pom // (Unui șofer
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
necazurilor noastre. Stăruința în rău face, însă, ca necazurile și durerile noastre să se înmulțească și să se amplifice. Ava Dorotei arată că purtarea cu răbdare, smerenie și nădejde a încercărilor îl ajută pe cel încercat să treacă prin ele nevătămat. Iar dacă acesta se necăjește și se tulbură, se chinuie pe sine însuși și se vatămă, îgreunându-și suferința. Mai mult chiar. Potrivit Sfântului Isaac Sirul „toate greutățile și necazurile ce nu sunt răbdate, au în ele un chin îndoit. Căci
DESPRE SUFERINŢĂ, RĂBDARE ŞI NĂDEJDE DIN PERSPECTIVA CREŞTINĂ [Corola-blog/BlogPost/361292_a_362621]
-
Domnul îi Transformă în Capete de Pisică pe îngerii Săi și le spuse: - Acum duceți-vă și faceți precum v-am spus Eu. Își luară înfățișarea de pasăre neagră și o porniră înapoi în Țara Lalelelor. În timp ce îngerii care scăpară nevătămați, zburau spre norul cel alb printre norii întunecați și luându-se după lumina Lunii, Capetele de Pisică se întindeau istovite pe meleagurile Țării Lalelelor. Unii se întindeau printre lalele culcându-le la pământ, alții se încolăceau în jurul copacilor înalți și
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
fost bine s-o fi luat cu noi în mașină și s-o ducem acasă? - Ei, haide, haide, dragă, ce-ar fi dacă am lua toți cerșetorii cu noi?, ripostă el iritat. Ce-ți veni? - Aș fi sigură că ajunge nevătămată... Un fior rece străbătu șira spinării Soficăi. Privi în gol, obosită să-și tot miște pupilele în toate părțile, apoi le ridică fără să gândească. Și le odihni pe chipul unui tânăr care o privea insistent. Nu realiză că acesta
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
aceștia. Cert este că unul dintre pereți s-a desprins din cuie și a căzut, iar acoperișul din șindrilă a luat-o și dânsul la vale, căzând peste oaspeții aflați sub mirajul lui Morfeu. Noroc că am scapat cu toții aproape nevătămați. Tăticu era singurul care avea ceva zgârieturi pe părțile dorsale, cu toate că susținea sus și tare că el adormise cu fața în sus. Fetele erau tefere, dar speriate! Mulțumim lui Dumnezeu, că altfel ar fi trebuit să le plătim ca noi
UNU MAI MUNCITORESC PE LITORALUL ROMÂNESC...! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361189_a_362518]
-
acest Sinod, care, prin harul Domnului Dumnezeului nostru Iisus Hristos, a eliberat Sfântă Biserică de orice murdărie a învățăturii eretice? Stâlpnicul i-a răspuns: - Să aprindem, Inaltpreasfintite , foc și să intrăm în el și eu și tu! Cine va ieși nevătămat din foc, acela-i ortodox și lui trebuie sa-i urmăm. A spus asta ca să-l înspăimânte pe patriarh. - Trebuia, fiule, i-a răspuns patriarhul, ca tu să mă fi ascultat că pe tatăl tău și să nu fi cerut
LIVADA DUHOVNICEASCA (12) de ION UNTARU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360979_a_362308]
-
pururea Fecioara Maria, arata-ne nouă adevărul! După ce și-a terminat rugăciunea și-a aruncat omoforul în mijlocul focului. Cu toate ca focul a ars timp de trei ore până ce s-au terminat toate lemnele, totuși a scos din foc omoforul întreg și nevătămat, fără să fi suferit ceva din pricina focului. Atunci stâlpnicul văzând întâmplarea, s-a încredințat că adevărata credință este în Biserică Ortodoxă. L-a anatemizat pe Sever și erezia lui, a venit la sfântă Biserică, s-a împărtășit din mâinile fericitului
LIVADA DUHOVNICEASCA (12) de ION UNTARU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360979_a_362308]
-
până la găsirea fetiței. Nu a uitat să-i povestească nici despre teama legată de atentatul ce a avut loc în orașul în care lucra Adrian, terminând cu satisfacție: - Și, uite, iată-mă acum aici, cu tine, la cafea, vie și nevătămată! Zâmbi, oarecum victorioasă, deși, în spatele acelui zâmbet se mai ascundeau, încă, urmele zilelor trecute. - Dar, tu? Tu ce ai mai făcut? Ești bine? Copiii și Dan? Cea mică ce face? Simona, în Ianuarie, dăduse naștere unei fetițe, la treisprezece ani
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368010_a_369339]