1,526 matches
-
mai tușesc// îmi aduc aminte sub iarbă/ așa-i obiceiul” (Sub iarbă). Bacovian se arată în principal acel timbru mat, aparent sec, acel stil constatativ parcă total indiferent (în fond ironic) cu care Ionel Ciupureanu face un inventar al lucrurilor neverosimile. Avem a face cu o simulare a impersonalizării. Autorul are aerul a se regăsi într-o instanță străină de sine, singura care, în chip paradoxal, pare a-i surprinde identitatea lirică. Ca și cum și-ar pune sie însuși o capcană în
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
absența unui criteriu de selecție a datelor. Știința lui Culianu e onestă, dar fără orizont. Îi lipsește acel suflu nefiresc, de fantast îndrăzneț, din cuvintele căruia să simți că ceva bizar se întîmplă în carte. E sunetul acela scandalos sau neverosimil, aberant sau nelumesc, pe care îl întîlnești la Vasile Lovinescu sau la Rudolf Steiner. Nu-i iubești și nici nu-i înțelegi cu totul, dar simți ca pe o evidență că în mintea lor s-a petrecut ceva: o ruptură
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
autorul Marin Ifrim, definește pe cei care „Nu pot visa adevărul” ca fiind „orbii somnului”. Aceeași definiție și pentru cei care „N-au știut niciodată ce-i modestia... Fariseul este cel cu vârful degetelor în gură” ori „Lăutarii limbii - Ei, neverosimilii consumatori de certitudini putrede/Lăutarii limbii portative”. Pomeneam de „reflecții și maxime”, iată câteva: 1.Cel mai ascuns Eu, e cel la vedere. 2.Cuvintele nu pot exista fără să fie gândite. („Gând rostit”). 3.Din lipsă de fier în
LANSARE DE CARTE LA CENTRUL CULTURAL AL. MARGHILOMAN BUZĂU de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381710_a_383039]
-
Cornel Constantin Ciomâzgă, pe scările metroului. “Stafia” era istovita de toată tevatură la care fusese supusă, pentru a ieși din evidentele morților și a reintră în evidențele viilor. Societatea nu are legislație pentru astfel de situații. Bineînțeles că această întâlnire neverosimila și-a găsit locul în paginile revistei Tinerama. Povestea însă avea să continue... Dialogul celor doi a durat trei ani. Au vorbit despre moartea lui, dar mai cu seamă despre viața. Despre experiența din mormânt, dar și despre drumul până
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94210_a_95502]
-
Cornel Constantin Ciomâzgă, pe scările metroului. “Stafia” era istovita de toată tevatură la care fusese supusă, pentru a ieși din evidentele morților și a reintră în evidențele viilor. Societatea nu are legislație pentru astfel de situații. Bineînțeles că această întâlnire neverosimila și-a găsit locul în paginile revistei Tinerama. Povestea însă avea să continue... Dialogul celor doi a durat trei ani. Au vorbit despre moartea lui, dar mai cu seamă despre viața. Despre experiența din mormânt, dar și despre drumul până
Scriitorul, jurnalistul şi publicistul creştin Cornel Constantin Ciomâzgă [Corola-blog/BlogPost/94217_a_95509]
-
Articolele Autorului CLOPOȚEII TOAMNEI CUSUTE CU FRUNZE de atâtea priviri ni se pierd ochii în clopoțeii toamnei cusute cu frunze în cădere liberă pe aripi de vânt pe aripi de cuvinte înflorite cu umbra ochilor tăi neveștejită aducere aminte din neverosimile concepții scoase din umbră raza ochilor tăi mi-e drumul dintre două închipuiri a zâmbetului tău înflorit cu mersul toamnei în lipsa frunzelor 31-10-2016 cluj Referință Bibliografică: clopoțeii toamnei cusute cu frunze / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2134
CLOPOȚEII TOAMNEI CUSUTE CU FRUNZE de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378143_a_379472]
-
mai concretă, decât cealaltă, concretă de gradul al II-lea... Concretul fiind atins printr-o epuizare paroxistică a abstractului... Necesitatea de a uni ideea cu concretul, de a le face indivizibile, datorită unei întoarceri, printr-un proces de fabuloasă și neverosimilă investigație, la date primare... * George Braque: "J^aime la régle qui corrige l^émotion." O spune un pictor!...
Prospecții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8238_a_9563]
-
repulsive, încărcate de penibil, cum le resimt, cred, cei mai mulți din cei care au trăit în acea lume. Celor care nu au trecut prin ea, care nu au trăit ei înșiși în aberanta epocă, probabil că le apar ciudate, ciudate până la neverosimil. Și chiar și nouă, la urma urmei, celor care venim de acolo, formele vieții de atunci ne apar, după douăzeci de ani, ciudate, ireale, funambulești. Dar așa s-a trăit în epocă : "Apa, sistată toată ziua, vine abia pe la șase
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
de data aceasta, reacția lui n-a mai fost imediată. Alex. Ștefănescu Literatura ca purgatoriu Profesorul universitar Victor Iancu a publicat, în 2006, un roman masiv (636 de pagini), intitulat Culorile Purgatoriului (Pitești, Ed. Paralela 45) și construit, cu migală neverosimilă, în jurul experimentului introspectiv. Nu cunosc multe exemple de introspecție - de asemenea proporții - în literatura română sau chiar în cea universală. Autorul are o adevărată vocație pentru autoscopie, pentru sondarea universului interior, pînă la etalarea unui vag masochism (funcțional însă din
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
cu Partidul Unic Neputincios Român". Atît de captivată se arată autoarea de jocul d-sale multicolor, în așa măsură se cufundă în vîrtejul lui, încît nu se mai pune nici măcar chestiunea compatibilității d-sale cu realul propriei ființări, acesta părînd neverosimil: "Mă îndrept... spre barul unde îmi duceam zilele înainte de... Cînd intru, se face liniște; fetele se uită la mine de parcă aș fi picat de pe lună. Se adună în jurul meu, mă pipăie să se convingă că exist". Captivă irealității pe care
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
-i infernul ușor! Sașa Pană nu scrie, înșirînd vieți pilduitoare din sau prin greșeală (deși nu și-au propus-o niciodată...), un manual al bunului suprarealist. Doar o carte cu cenuși sentimentale, cu morți violente și amintiri vii, cu o neverosimilă și incontestabilă solidaritate de clan, în care admirația nu-i decît un crîncen egoism, iubire de cel în care te recunoști întreg, răsfrîntă într-o splendidă prietenie. Hrănită cu refrene-parole: "care poet autentic nu poartă cu dînsul poezia care începe
Unicate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8274_a_9599]
-
întreagă colecție de fragmente din dosarul de presă al acestuia. Și, cum permanent invocata Chetă la flegmă din 1999 a devenit, peste patru ani, o permanent apreciată Proză cu amănuntul, numărul filelor decupate din reviste se dovedește, în mod obiectiv, neverosimil de mare. Pe câtă vreme lista numelor de critici literari care se regăsesc în acest addendum este, din perspectivă marțial generaționistă, mai degrabă eterogenă. Ce garanție mai bună s-ar putea oferi pentru această carte, astăzi, decât convergența de opinii a unor
La închiderea ediției by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8280_a_9605]
-
Simona Vasilache Nu-i nici cea mai mică legătură între moșul vesel și rotofei, imaginea de sărbători a unei firme de băuturi răcoritoare, și zeii falnicei Valhale. Nici între renii împăiați de pe aeroportul din Helsinki, păstrînd, încă, în ochi sclipirea neverosimilă a viului, și Rudolf cel cu nasul roșu.Două pachete de semnificații, disputîndu-și aceeași geografie.Simplificînd mult, le-am putea numi Nordul publicitar și Nordul literar. Între ele, schimbînd ce e de schimbat, e relația dintre America reclamelor, în al
Odin și Santa Claus by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8322_a_9647]
-
trei lucruri mai rețin atenția la lectură. În primul rând, autocitarea; uneori explicită, alteori nu, ea insinuează în pagini ale anului 1935 situații și exprimări din scrieri anterioare; gândul autorului se hrănește abuziv din memorie, prezentându-se drept un ins neverosimil de autarhic. În al doilea rând, sunt de urmărit citatele nesemnalate, expresiile preluate. Acestea par a reproduce crâmpeie din varii scrieri eseistice, passages non marqués, iar în cazul în care ele sunt tipărite după 1935, ne vedem obligați a vorbi
Memoria lui Mateiu Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8327_a_9652]
-
mari proporții a izbucnit în comuna x. Ei bine, pompierii..."; Un profesor de matematică de la liceul y a intrat la ore în stare de ebrietate. Ei bine, directorul școlii..." ș.a.m.d. Exemplele, evident, sînt reproduse cu aproximație, frecvența lor neverosimilă nelăsîndu-ți nici timp să respiri. Unul totuși mi s-a întipărit perfect în memorie, ca un fel de record al genului. O orchestră simfonică din SUA a concertat în Coreea de Nord, intonînd la început imnurile celor două țări. Comentatoarea evenimentului ne-
Ei bine by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8459_a_9784]
-
sumedenie de blesteme aruncate cu gura schimonosită, însalivată a profeților pustiei, apoi cu gesturi schilave de pasăre șontorogită a continuat să aprindă lumînările una cîte una. În aceeași mînăstire am întîlnit singura icoană care m-a fascinat, de o mărime neverosimilă, o icoană a Maicii Domnului. Oriunde te-ai fi aflat în Biserică acea icoană te privea cu ochi vii, ochi care înotau în lacrimă, am stat acolo uitîndu-mă în acei ochi cu sentimentul că nu am nevoie de nimic altceva
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
mai prejos, ori de a spune totul. Încă o calitate a invențiunilor de până acum este starea definitivă, rotundă, completă a fiecărui act muzical. Cu toată diversitatea de maniere stilistice, cu toată abundența de idei, cu toată virtuozitatea instrumentală aproape neverosimilă, ascultătorul nu numai că nu se simte copleșit, pierdut în ”pădurea de sunete”, el „vede copacii” dar „vede” și ansamblul. Audierea muzicii lui Iancy Körössy este, în mod uimitor, o experiență ce atrage, farmecă, rămâne în amintire. Celelalte opt motive
CREAȚIE ȘI DESTIN - IANCY KOROSSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
Macedonski - un "clasic al literaturii române", de altă anvergură! - aleg răsfoirea operei poetice coșbuciene, în ediția în două volume de la Chișinău (Cartier, 2001). Primul vers din "Noapte de vară", cu care se deschide culegerea Balade și idile, este de o neverosimilă platitudine: "Zările de farmec pline". Nu e vorba de absența sau raritatea tropilor, la scara întregii creații a "poetului țărănimii" - lipsa lor poate fi neglijată dacă alte calități o compensează. Și în acest caz inițial, poezia se împlinește prin prospețimea
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
cariere de circuit - ca în legile electronicii - comutabil. Se deschide doar celor care știu să-l folosească. De pildă acelora care vor trăi, nu peste multă vreme, surpriza regăsirii personalității versatile a lui Mateiu I. Caragiale în jurnalul ticluit cu neverosimilă știință a amănuntului de prozatorul Ion Iovan. Fin cunoscător al perioadei, Mircea Anghelescu îl lasă, bunăoară, deoparte pe un romantic minor - complet minor - ca Alexandru Hrisoverghi (1811-1837). Mă întreb de ce, având în vedere că biografia acestuia, asezonată de prieteni după
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
intra țanțoși-burzuluiți în arena. În ceea ce privește suspansul, după ce ai văzut 13 Tzameti (2005) al lui Gela Babluani, filmul căznit al lui Sergiu Nicolaescu ți se pare ridicol, un soporific pentru octogenarii plictisiți de jocul de table, cu o mulțime de elemente neverosimile, prost legate, precum apariția bizară a unui șofer român - jucat onest de Cristi Puiu - care-l duce pe gratis prin oraș pe comisar, face și o cursă de viteză cu el, îi servește drept ghid și intră în custodia unei
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
tinerească. Transferul de identitate decurge prost în ultima situație, cu atît mai mult cu cît dublura nu reușește să semene cu comisarul la tinerețe, iar vocea adevăratului Moldovan pusă în gura sosiei, nu face decît să sporească ridicolul. Finalul la fel de neverosimil lasă impresia unei întreceri cavalerești - ca în Capcana mercenarilor (1980) - între eternul comisar și kgb-istul lispit de scrupule de care nu-l leagă niciun pariu al onoarei, un final în coadă de pește care altădată îi ieșea. Din păcate, continuarea
Comisarul Moldovan - Reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8562_a_9887]
-
confirmativ de mama vitregă a lui Juno și printr-o promisiune de viitor pentru the real thing, cînd Romeo și Julieta vor depăși condiția adolescentită pentru a fructifica la maturitate. Dacă mi-au plăcut nu o dată replicile surprinzător pînă la neverosimil de mature ale adolescentei de 16 ani, care se dovedește chiar mai matură decît Mark Loring cu care împărtășește o serie de afinități muzicale și filmice, mi s-a părut că lipsește în film ceva esențial, instinctul matern al lui
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
astfel, o specie nouă în lumea artelor noastre contemporane: artistul salonard sau sezonierul. O efemeridă, la urma urmelor, care bătea o clipă din aripioare și apoi se stingea anonim, odată cu golirea melancolică a simezelor. Dar, pe lîngă faptul că era neverosimil de plat, Salonul crea și o imagine falsă a artelor noastre de astăzi; fie prin incapacitatea naturală de a reprezenta fenomenul viu, fie prin omisiuni voluntare și prin manipularea vinovată a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
care nu a fost recunoscut de tatăl său, Marian Vișoiu, devenit între timp un cunoscut comentator sportiv la televiune, însurat și tată a doi gemeni cu actuala sa nevastă. Dacă povestea de dragoste propriu-zisă este destul de încurcată și pe alocuri neverosimilă (așa cum numai destinul poate să le combine, după ani de singurătate și resemnare, când Roxana începe relația imposibilă cu Matei, în viața ei reapare, deus ex machina, și fostul iubit din tinerețe care îi propune să-și recunoască fiul, să
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
furtunos. Îi zâmbea scurt și își muta privirea imediat în altă parte, de parcă ar fi avut de-a face cu un ciumat." (p. 72) În mod paradoxal, pe cât de subtile și credibile sunt observațiile de tip social, pe atât de neverosimile și artificiale sunt unele aspecte ale amorului dintre Roxana Calinderu și Matei Visarion. Mailurile pe care le schimbă sunt aproape lipsite de conținut, apologii patetice ale iubirii la modul general, teoretizări dulcege întinse pe mai mult pagini peste care, la
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]