1,788 matches
-
ei, fără să o vadă maică-sa, desigur, care stătea de vorbă cu o cumnată de a ei afară, dar acul nu ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că se văzu nevoită să lase totul baltă. Când maică-sa reveni la cusut, își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa, desigur, și își continuă munca. - Dumnezeu să-i dea sănătate cumătrei Varvara
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
sădit acest pom sau această tufă! Fântâna lui Bulgaru În urma cutremurului de pământ din anul 1944 care, după spusele părinților mei, fusese puternic, de 7 grade, începuseră alunecări mari de teren într-o parte a satului nostru. Oamenii se vedeau nevoiți să-și schimbe locul de trai. Astfel, una câte una, familiile din acea parte a satului cereau locuri noi de case, le construiau și se mutau. Creștea partea nouă a satului, pe care oamenii o numeau „gorodok”, din rusește „orășelul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-te dreacului d-aicilea... Fata ezita un timp să plece, dar privirea starostelui o determină să părăsească locul; totuși, din mers, mai spuse: Roibu nostru, bulibașă...! Nu se știe dacă bulibașa mai auzise ultimele cuvinte ale fetei, dar acesta se văzu nevoit să-i explice avocatului că, în urmă cu câteva zile, niște români au vrut să cumpere de la ei un armăsar. Era o minunăție! Cel mai fain și mai frumos cal din toți câți are șatra. Nici nu-l puneam la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se supunea docilă, dobândind treptat forma dorită de tânărul meșter. Corbu, câinele lui drag, se apropie de el, se gudură, voind să-l distragă de la ale lui, lătrând ușor, alintat. - Mukh les1, măi frumosule, mai zise băiatul, dar se văzu nevoit să lase totul baltă și să-i alinte un timp blana moale și mătăsoasă a câinelui, fiind mereu cu gândul de a-și termina lucrul. Încercă apoi să se întoarcă la treburile sale, dar câinele se lipi de el, mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
șatrei neavând timp să-și pună măcar pentru scurt timp capul pe o pernă. Toți, cu mic cu mare, începură desfacerea corturilor, știind că nu au nici o putere de a se împotrivi. Apoi bulibașa, încruntat ca un general de oști, nevoit să pornească la o bătălie pe care n-o aștepta și nu și-o dorea, trecu printre corturi unde oamenii lui roboteau, murmurând înciudați la strângerea calabalâcurilor. Deodată, bătrânul staroste se opri în fața unui cort unde un tânăr își înlănțuise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
piatră. Câteva momente în biroul comandantului nu se auziră decât respirațiile celor prezenți. Fiecare din ei percepea în felul său cauza în dezbatere, dar se putea desluși că nimănui nu-i era indiferent evenimentul la care participa. Comandantul se văzu nevoit să intervină : - Iorgule, ai vreo însemnare, în documentele șatrei cu privire la nașterea acestui copil? - După ce am vorbit cu domnul locotenent, am vrăfuit toate catastifele mele și am găsit că Radu Carabăț s-a născut în ziua de Joia Verde! - Eu te-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care făceau imposibilă desfășurarea procesului, președintele completului de judecată ceru tuturor celor prezenți condescendență și reținerea de la invective pentru ca tratarea faptelor să se facă cu toată seriozitatea, respectând solemnitatea ședinței. În caz contrar, le atrase atenția că se va vedea nevoit să evacueze nu numai pe gălăgioși, ci chiar întreaga sală. Amenințarea sa avu efectul scontat. Se restabili o liniște acceptabilă. Avură pe rând cuvântul cei doi avocați pentru a-și susține pledoariile. Primul luă cuvântul avocatul Nicu Diaconescu, apărător al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Carabăț, vrei să părăsești șatra și să faci parte de acum încolo din familia inginerului Alexandru Georgescu? Fără nici un fel de ezitare, Vișinel răspunse: - Nićvar! - Ce a zis? Trimițând un zâmbet mirat spre țiganii aflați în sală, judecătorul se văzu nevoit să repete: ce a zis? Avocatul se apropie de bulibașă cerând să i se traducă cuvântul spus de Vișinel. Aflând traducerea termenului, avocatul de parcă ar fi fluturat un steag al biruinței, rosti: - A zis că niciodată!, domnule judecător. Pe fața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
scoată sarea din ocne, când ocnașii sunt la cârma țării?”, este o întrebare și astăzi la modă. Această anormalitate perpetuată ciclic, din patru-n patru ani, mă face să mă simt străin în țara mea, dar încrezător în generația tânără, nevoită a lua drumul pribegiei, și pe care o aștept să revină la vatră, mai ceva ca pe americani. Parafrazând titlul unei melodii a grupului Holograf, „Vreau o minune în viața îțara) mea”, vreau de la noii aleși în proporție zdrobitoare la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
conving de unul singur că totul se petrecea în mintea mea și că în secunda următoare îmi vor apărea înapoi ambele picioare și mâna stângă. Dar nu a fost așa, ba chiar a fost mai rău, când m-am văzut nevoit să împing cu o singură mână roțile căruciorului. Înainte de a ajunge la Bancă mi-am cumpărat noul model de cărucior cu baterii. Acum mai trebuia doar să suport sunetul ca un țiuit de țânțar pe care îl scotea mașinăria în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
reclamațiile justițiabililor sunt drepte sau nedrepte și nu cercetează decât În urmă modul cum trebuie să li se aplica dispozițiile legale. În orice caz, teoreticienii dreptului sunt obligați, adeseori să procedeze În acest fel. Legislatorii, În fine, sunt mai Întotdeauna nevoiți să apeleze la simpla justiție, atunci când formează regulile lor. În ultimă analiză - subliniază Mircea Djuvara - dreptul rațional cu aprecierile lui de justiție trebuie să fie sub o formă oarecare la baza dreptului pozitiv: „Într-adevăr trebuie să existe un principiu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mi-a produs-o vreodată un om viu. Dar doica îmi povestise toate astea și repetase povestea întregii lumi... Cu un cerșetor jegos! Ea îmi spunea că îi umpluse soției mele patul de păduchi și, pentru asta, a fost chiar nevoită să meargă la baie. Ce înfățișare avea oare umbra ei pe peretele umed al băii? Senzuală și plină de promisiuni, fără doar și poate. Într-un cuvânt, alegerea târfei nu-mi plăcu de astă dată: bătrânul negustor de mărunțișuri nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tăi i-ar fi chemat Willi și Karl, mititelule, Întări Elvis. — Ce zice? Ce zice? se auzi de undeva din spate Beethoven, care, În Încercarea de-a prinde insultele, Își pusese palmele pâlnie la ureche. Marele van B. fu Însă nevoit să și le acopere imediat: urletul de mânie emis În acel moment de Împărat ar fi putut asurzi chiar și un surd. Roșu la față, cu capul În piept, Napoleon se năpusti ca un berbec spre burdihanul generos al adversarului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Hai să fim serioși! Nu am zburat cu avionul atîtea mii de kilometri pentru a lua cunoștință de realizările economiei voastre socialiste. Problema e să rezolvăm pe cale amiabilă, dacă se poate, statutul insulei Roland. În caz contrar, mă voi vedea nevoit să recurg la forță. CEAUȘESCU: - Dacă ai chef, poți să Încerci. E de-ajuns să-i spun lui Brejnev că am o insulă În Pacific... NIXON: (mirat) - Cum adică, Brejnev nu știe? CEAUȘESCU: - Bineînțeles că nu. Dacă ar fi știut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
oră, colonelul Pruritanal Îi comunicase lui Freyer, comandantul portavionului Caroline, că a pierdut opt oameni Într-o săptămînă. Șapte dintre ei se aflau la infirmerie cu o ciudată boală de ochi, iar al optulea căpătase o blenoragie. Acum se văzu nevoit să-l sune din nou, pentru a a-i vorbi despre al nouălea, care Își pierduse capul. — Ei drăcie! Vorbești serios? se miră Freyer. — Nicidecum. Pur și simplu, asta e realitatea. — Vrei să-ți trimit cîteva elicoptere? — Trimite-mi, dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În vedere că ești un veritabil expert În Dumnezeu. Oftă abia perceptibil. John Își mîngîie satisfăcut bărbuța bine Îngrijită, confirmînd printr-o ușoară Înclinare a capului că Într-adevăr așa stăteau lucrurile. Dar nu spuse nimic. Încît Christina se văzu nevoită să continue, adresîndu-se ascultătorilor și luîndu-i ca martori. Da, dragi prieteni, ascultători fideli ai emisiunii Întîlnire cu Fericirea, invitatul nostru din această seară este un căutător neobosit al Fericirii și un luptător neobosit pentru Fericirea semenilor săi. Adică, pentru Adevărata
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
continuarea articolului, deoarece nu Înțelegea nimic. Acolo era un poem În onoarea Împăratului, al cărui nume urma să fie atribuit stadionului din Baakho și, implicit, echipei sale de fotbal. Numele Împăratului nu era Însă pomenit nicăieri. Încît colonelul se văzu nevoit să-l sune pe Împărat, deși nu-i făcea nici o plăcere. — Am onoarea și deosebita plăcere să vă salut, Majestate. Vă felicit cu ocazia... ăăă..., stadionului și, ăăă..., știți dumneavoastră. Ce-i cu tîmpenia aia publicată În The Baakho Monitor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
chipul lui Jegg, pentru a-și da seama dacă el va mai dori și o a doua Întîlnire, sau totul va rămîne doar ceea ce fusese În weekend, fără să fi fost propriu zis ceva nemaipomenit. Dar În loc de asta, se văzu nevoită să treacă În camera alăturată, pentru a prepara ceaiul maiorului, care era prea scund pentru ea și un pic crăcănat, În timp ce căpitanul Jegg cobora poate scările comandamentului la braț cu secretara Florychka - cel puțin așa și i Închipuia, oftînd, Daisy
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ar fi aflat Îndată - după care, dînd curs obișnuitei curiozități feminine, trecu să vadă ce noutăți vestimentare mai apăruseră. Nu găsi nimic interesant. Dar tocmai pe cînd dădea să plece, Îl remarcă pe noul supraveghetor al raionului și se văzu nevoită să recunoască din prima clipă că avea leit nasul lui Marlon Brando. Doar că era cu mult mai tînăr. Ca să-l poată studia mai pe Îndelete, Naggie se prefăcu interesată de cîteva costume cu taior și fustă. Nu avea destui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că, mi se pare, a Întrebat domnul colonel de tine. Poate are nevoie de ajutor. Dar i-am pus supozitorul abia În urmă cu o oră! protestă Daisy. Aluziile nu prindeau deloc la fata asta, astfel Încît doctorul se văzut nevoit s-o expedieze direct. — Bine, bine, lasă-mă cîteva minute singur. Am un pic de treabă. — Am să mă duc să-mi cumpăr niște napolitane, promise Daisy. Îndată ce asistenta ieși, dr. Thomas formă un număr de telefon. La celălalt capăt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pentru atîtea altele. Acum, bunăoară, trebuia să se ocupe de căsătoria lui Como și de organizarea Marii Spirale. Se străduia s-o convingă pe Marychka, dar, oricît Încercase să conducă discuția Într-o direcție convenabilă, nu reușea. Deci, se văzu nevoită să riște. — Marychka, ascultă, ar trebui să te măriți! Îți găsesc eu pe cineva! exclamă pe neașteptate. Și adăugă drept argument: Știi, În Zohar se spune că numai femeia și bărbatul Împreună alcătuiesc un om Întreg. Fata făcu ochii mari
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nicăieri. Crezînd că alergarea haotică a Marychkăi făcea parte din rețeta acumulării energetice, sau poate din cu totul alte motive, unul din pacienții doamnei Agneta Începu să alerge după ea, Încercînd să-i ațină calea. Doamna Agneta Însăși se văzu nevoită să-și părăsească locul pentru a-l readuce pe pacient În rînd cu ceilalți, deoarece astfel de inițiative, odată scăpate de sub control, riscau să genereze dezordine și să compromită Întreaga acțiune. Joanna-Jeni Înregistră Însă evenimentul ca pe un incident minor
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ales, ce urmăreau ei. Intenționau oare să ajungă, cu ajutorul doctorului, la informațiile clasificate ale armatei americane? Dar doctorul nu avea acces la astfel de informații! Aici, bucla logică se Închidea ermetic și devenea dintr-o dată opacă, Încît maiorul se vedea nevoit să deschidă o alta, care pleca de la amănuntul că, În urmă cu cîtva timp, soția colonelului Pruritanal primise cadou o pisică siameză. Informația Îi fusese furnizată, desigur involuntar, de colonelul Însuși, dar după ce o primise, maiorul descoperi cu neplăcere că
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
seama că ritualul se terminase. Așteptau În continuare nemișcați, așa cum stătuseră și pînă atunci, respirînd adînc și concentrîndu-se pentru a absorbi cît mai multă energie cosmică și a o dirija spre Polul Sud. Încît Joanna-Jeni, un pic Încurcată, se văzu nevoită să precizeze: — Gata, s-a terminat, Polul Sud s-a Întors Înapoi la locul lui. Acum puteți pleca acasă, mai anunță ea și porni imediat către Dacia-papuc, cu o grabă suspectă, de parcă s-ar fi temut să nu i se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Încununată de succes. Primiți, vă rugăm, asigurarea deosebitei noastre considerații ș.c.l. Între timp, curierul părăsise clădirea; Îi comunică acest lucru secretara, căreia colonelul Îi ceruse prin interfon să-l rețină, dacă se mai putea. Astfel, colonelul se văzu nevoit să utilizeze linia telefonică directă. — Alo, am deosebita onoare să vă salut, Majestate. — Ca de obicei, mă bucură privilegiul de a conversa cu un om superior, așa cum sunteți dumneavoastră, domnule colonel. — Pe hîrtia aceea, notificarea pe care mi-ați trimis
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]