349 matches
-
Da’ a trece el iarna ș-a veni vara când avem trei vaci în pădure : Murana, Hribana și Fragana.” Se mai hrănesc cu gruhă și cu pur. Le place și borșul de știr. încolo, ce capătă și ce ciordesc. îs nevolnici la trup, dar iuți la mânie. - Și crezi că dânșii au făptuit omorul ? - Numaidecât. Dar asta o s-o costatați dumilorvoastre. Aromind, Zalomir se trezi deslușit în vorba lui Iordache. ... Nici eu de-acasă n-am avut cine știe ce stare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
uzată până la urzeală. Germanicus îl recunoaște imediat. Clutoricus Priscus. Poet talentat și inteligent. Scrierile lui, pline de ironie și sarcasm, nu sunt lipsite de originalitate. Iar despre el a vorbit întotdeauna cu respect. — Dacă trupul mi-ar fi mai puțin nevolnic, spune sfriji tul, ți-aș plămădi o carte care ți ar face numele nemuritor în lume. Rotește ochii mari: — Dar n-am cu ce să ajung la Baiae, lângă Cumae, să-mi caut de sănătate... Germanicus îi face semn să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aducea deloc cu bătrânul zbârcit, cu umerii aduși ca și când viața l-ar fi secătuit de vlagă, care stătea alături. Înfățișarea lui, în loc să-l liniștească pe Velasco, îi rănea orgoliul. Socotea de neiertat faptul că se tot frământase din pricina unui bătrân nevolnic. Ca și cum ar fi simțit privirea pătrunzătoare a lui Velasco ațintită asupra lui, părintele Valente deschise ochii și se uită la el. Apoi înclină ușor din cap cu un zâmbet plin de bunătate. Bărbatul în uniformă sună dintr-un clopoțel. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
hoț ce plănuiește la întuneric o mare prădăciune. Îmi spun că poate atunci eu am fost vinovat, dar acum sunt absolvit de toate și e nedrept să nu fiu cruțat. Toată povestea m-a umilit adânc, mi-a demonstrat ce nevolnic sunt și ce puternică este Ioana. Aș vrea să mă răzbun măcar ca să priceapă că-i sunt egal și că nu am acceptat totul numai din slăbiciune. Să nu mai gândească cum gîndește: "Trebuie să-l admit așa, căci îl
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ciudate sunt capriciile soartei sau ale lui Dumnezeu! De ce a ales-o tocmai pe mititica Viky să joace un rol atât de important? Și eu, care mă crezusem predestinat pentru un astfel de rol și care, alături de Viky, sunt un nevolnic, clovn intr-un mic circ de provincie pretin-zîndu-se actor! - Ce bucurii ne propuneam pentru Cavarna și ce sfârșit lugubru închipuim acum! - În nici un caz n-a fost o bucurie! (Am simțit ochii Ioanei cătîn-du-mă prin noapte, să ghicească ce gândesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care știa să citească bine starea sufletească a mulțimii, profită cât putu de mult de acel moment favorabil. Și atunci, ce mai faceți aici? Nu vă îngrijorați pentru mine. Drept cine mă luați? Regele vostru nu e un împărățel roman nevolnic; e aici și nu o să părăsească. îngrijiți-vă de răniți, puneți-vă iarăși în ordine unitățile, alcătuiți dispozitivul de apărare al taberei și aveți încredere în mine. Tăcu, în sfârșit, și, cu un gest energic al brațului, invită căpeteniile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
am putut descifra niciodată. Nu cred că amuleta asta este învestită cu vreo putere magică, dar omul este atât de vulnerabil în fața Sorții, încât nu poate decât să se lege de obiecte învăluite în mister. Dumnezeu, care m-a zidit nevolnic, îmi va reproșa El oare într-o zi această nevolnicie? ANUL LUI ASTAGHFIRULLAH 896 de la hegira (14 noiembrie 1490 3 noiembrie 1491) Șeicul Astaghfirullah avea un turban mare, umeri înguști și vocea dogită a predicatorilor din Moscheea cea Mare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Contele își tampona des și febril fruntea, acel dom înalt care-i dădea un aspect de geniu senzual, o iluzie întreținută de pletele blonde, ondulate, și de buza de sus răsfrântă. Dar era o iluzie: Aleksandr Cerkasov era un nebun nevolnic, plicticos de moarte, pustiu și îngust la minte, iar frumoasa lui soție era perfect conștientă de asta. De aceea îi și purta tot timpul pică, luând-o ca pe o insultă și ca pe o umilință. El nu ripostase niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se așeză pe iarbă și începu să fredoneze. Lui Vultur-în-Zbor îi trecu prin cap gândul că trecuse foarte mult timp de când nu mai fusese cu vreo femeie. Și în aceeași clipă se gândi la Irina Cerkasova, la soțul ei cel nevolnic, la fiul ei idiot și la sarcina ei împietrită. Elfrida Gribb era atrăgătoare în ciuda îsau din cauza?) aerului ei nevinovat. Farmecele Irinei Cerkasova erau afișate mult mai clar. Ea era cea mai disponibilă dintre cele două. Dar a doua în ordinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de acea viziune de la „Mureșul“, porneam adeseori spre biserica spovedaniei mele. Ca un făcut, mereu mă opream în câte o crâșmă, ivită ademenitor în calea mea, anume parcă spre a-mi încerca tăria hotărârii de a mă spovedi. Eram slab, nevolnic și rămâneam în crâșmă până se făcea târziu și toate bisericile se închideau. Amânam pentru o altă zi dusul la biserică, mersul la duhovnic, întâlnirea izbăvitoare cu el și cu binecuvântata taină a spovedaniei. Nu ajunsesem niciodată la acea biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi pierde niciodată. Că voi sfârși prin a o birui. Credeam că voi învinge Biblioteca, fiindu-mi menit să o îngenunchez, descoperindu-i toate cotloanele. După mai bine de treizeci de ani, îmi dau seama, tot mai uimit, cât de nevolnice gânduri m-au cutreierat. Cât de fără de minte m-am avântat într-o lume ale cărei legi nu le știam și căreia, supremă și imbecilă trufie, credeam că am să-i pot impune legile mele. Care legi? Ce legi poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rând scris cu chinuri“, ridic din umeri: „Ei, și? Cine l-a pus? L-a obligat, l-a silit cineva să-și asume astfel de chin?“. Calvarul creației, al creatorului este un fals mit. Propulsat ori de leneși, ori de nevolnici. Creația - câtă este - o percep ca pe o bucurie. Și ca pe o datorie, în alt plan. Un fel de curiozitate amestecată cu plictiseală. Dumnezeu - prototip într-un fel al Creatorului - a creat fără motiv. Nicăieri în Biblie nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mobilitate a populației Principatului Moldovei la acest început de veac. În deceniile următoare, populația satului Belcești a cunoscut creșteri remarcabile, catagrafia din 1832 consemnând 230 birnici, dar și alte categorii fiscale: 2 preoți, un diacon, 2 dascăli, 11 bătrâni și nevolnici, 23 văduve, 14 slugi și 2 evrei orândari ( arendași, n.ns.)<footnote Ibidem, d. 571/1832, f.12v-20r. footnote>, iar cea din 1838, 276 birnici, 3 preoți, un diacon, 4 dascăli, un vătav al moșiei, 19 bătrâni, 37 văduve, 21
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
urmatnumărul de lăcuitori a crescut, fiind în anul 1852 de peste trei ori mai mare față de anul 1803, ajungând la 370 de nume, din care 285 erau birnici, 3 preoți, un diacon, 4 dascăli, un vătav al moșiei, 33 bătrâni și nevolnici, precum și 43 văduve<footnote Ibidem, Tr. 1768, op. 2018, d. 976/1852, f.15v-25v. footnote>. Constatăm că și în această perioadă s-au stabilit în Belcești oameni proveniți din afara granițelor țării, după cum lasă să se înțeleagă numele unor birnici, precum
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Arh.St.Iași, Vistieria Moldovei, 10, Tr.166, d.18/1820, f.16r-18r. footnote>, iar în noua catagrafie din 1832, Ulmii înregistrau cel mai mare număr de lăcuitori, înscriindu-se cu 57 birnici, 2 preoți, 2 dascăli, 7 bătrâni și nevolnici, 13 văduve și un evreu orândar<footnote Ibidem, d.571/1832, f.21v-23r. footnote>. În următoarele decenii, însă, populația a scăzut continuu, catagrafia din 1838 consemna 38 birnici, un preot, 2 dascăli, 3 văduve și un evreu orândar<footnote Ibidem
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
Crucii lui Hristos, Legiunea Arhanghelului Mihail. Am purtat cămașa morții pe câmpul de luptă al tranșeelor, în furtunile din munți și în temnițele antihristului. Am urcat, am coborât și iar m-am ridicat. Sufletul mi-i împăcat. Acum, trupul meu nevolnic a obosit. Brațul, „înverșunat” altădată, nu mai poate cuprinde și înălța spade, dar vatra sufletului clocotește. Am fost surghiunit ani mulți și ruga mi-a fost zădărnicită. Rănile, încă deschise, nu mă mai dor și i-am iertat pe vrăjmași
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Mai e timp să ieșim În jurul cetății, spuse Oană. Toți trei. - Toți trei e bine, spuse Alexandru, căci asta e doar Începutul unei discuții de care n-o să scapi! - Mi se pare că acest tânăr nu e chiar atât de nevolnic pe cât crede tatăl său... spuse Erina. Și că are un plan. - Așa e... spuse Alexandru. Dar nu vreau să schimbăm programul Erinei, așa că... vom vorbi pe drum. Ieșiră toți trei, coborâră la grajduri și luară caii, care așteptau Înșeuați. Afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de satisfacție, se turburase din nou. Ceva cenușiu i se așternuse pe față, ca și cum o sită i-ar fi cernut cenușă pe subt piele. Se săltase pe canapea, sprijinindu-se așa de tare pe un braț, cu toată greutatea trupului nevolnic, că îi simțeai brațul parcă scârțâind. Era în ea o voință de a nu-și pierde cunoștința și, totuși, o turburare care ar fi trebuit din nou să o lase fără cunoștință. Fața asprită, sub ondulațiile oxigenate care încă durau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
haotic și-i sînt ca niște cuie-n talpă... Cert este că și-au proiectat pe verticală, într-o creație inversă imperfectă (nu ca a noastră!) majoritatea defectelor. Au extins la scara abia imaginabilă a cosmosului odihna necesară unei ființe nevolnice, limitate... ori Universului îi repugnă repausul. Mai ales al lor, al celor care degradează timpul! Mai au și alte religii! Încă vreo 20 importante, care au la rîndul lor pînă la cîteva sute de secte și diviziuni... Una în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-acasă. Cu privirile încruntate, doctorul își da avizul asupra celor ce urmau să fie introduși în cămăruță căci, printre împricinați. puteau fi suferinzi. Pe acești nevolnici îi lua în primire maiorul într-un chip atît de fioros încît, pe loc, bietul om se și gîndea de unde ar putea să-și procure un pistol, doar-doar l-a vedea mulțumit. Dacă nu găsea, își aducea cuțitul de tăiat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de râs când ne-o veni rândul.” Rudarul nu se grăbi să răspundă. În tăcerea care urmă, Blondul avu timp să bage de seamă că soarele Își Îmblânzise puterea și că frunzele plopilor tremurau și foșneau ușor. Gropanul era tot nevolnic și tresărea, fricos, din toate ale sale, când vreun prăpădit de broscoi se arunca În apă de pe mal. Apoi unda se liniștea. „Sunteți prietenii mei și de-aia nu vă mint. Aș putea să mă laud, să mă dau mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ascunsă lipsa limbilor. Ucigașă și fioroasă era arma celuilalt. Zgârciul galben era tăiat dintr-o mănușă de crep furată de la un electrician; patul era centrat ca lumea și ața care-l ținea - zdravănă. Tare se mai bucurase când văzuse pe nevolnicul de văru-său cu ce gioarsă venise. Întâi că n-avea cum să fie Întrecut la vânat: așa cum arăta amărăciunea de praștie, nimeni n-ar fi izbutit În veci să nimerească nici de la zece pași o țintă lungă și lată cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gunoaie și a stârv. Talpa unui copil răscoli ouăle dintr-un cuib de șerpi. Celălalt, care venea În urmă, văzu mișcându-se În albușul cleios scurs din pielița ruptă a unor ouă câțiva pui negri de șarpe ce se Încolăceau nevolnic. Le ieșiră În cale dihori și vulpi, un cotoi sălbatic Îi scuipă dintr-o scorbură, un mistreț tolănit În nămol Își repezi către ei râtul lung și negru din care ieșeau, Încovoiați, colții ascuțiți ca două iatagane. Printre hățișurile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vii, În burta ființei iadului, până să fie mistuiți. În așteptarea Întâlnirii cu nemaivăzut de fioroasa căpățână ce avea să-i Înghită ca pe niște musculițe, grozăviile de care se loveau În goana lor li se părură blânde și aproape nevolnice. Ierburile Întruchipau orătănii, frunzele copacilor și tufișurilor foșneau șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc!” strigă Daie Gulu, țigan alb, mâncător de copii și nemuritor, Întinzând mâna către ei și căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hâdă, neagră. Cu greu Îmi deschisei obositele pleoape, cu greu galbena țărână o azvârlii din nas și din amara gură. Nobilu-mi raft cu tomuri Înțelepte se dovedise iar prieten statornic: mă apărase, căzând peste mine, de zidul ce se prăvălea, nevolnic, sub apriga călcare a monstrului de fier. Am năvălit la aer din jalnica ruină și glas am dat durerii și groazei strânse-n mine: la vale, tot pământul era cuprins de moarte și-ardea până la cer. Cu vuiet și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]