458 matches
-
ordinii sociale existente, un "nihilist". Iar Bazarov acceptă bucuros un asemenea apelativ: spune că vrea într-adevăr să nege ordinea stabilită și, odată cu aceasta, principiile și valorile vechii generații care trăiește indiferentă la ceea ce i se întâmplă poporului. A fi nihilist înseamnă însă pentru el nu numai distrugerea a ceea ce este vechi, ci și implicarea în misiunea socială pe care a ales-o, cea de medic (va muri din cauza unei infecții contractate în timp ce îngrijea un bolnav). Bazarov este după cum îl definește
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
degete creatorului său declarat și s-a răspândit ca o categorie de critică socială. Dar cum a fost definit termenul "nihilist" în Părinți și copii? Merită recitit pasajul exact din roman în care Turgheniev îl introduce și îi precizează accepția. Nihilist, rosti Nicolai Petrovici, vine de la latinescul nihil: nimic, pe cât îmi pot da eu seama. Cuvântul acesta ar indica, deci, pe omul care nu recunoaște nimic. Spune, mai bine, care nu respectă nimic, replică Pavel Petrovici (...). Care privește toate lucrurile din
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
că fără principii (Pavel Petrovici pronunța cuvântul moale, franțuzește, Arcadie, dimpotrivă, spunea prințâp, apăsând pe prima silabă) credem că fără principii luate drept credințe, cum spui tu, nu poți face un pas măcar, nu poți respira. (...) Cum Dumnezeu vă zice? Nihiliști, rosti Arcadie răspicat. Da... Pe vremuri erau hegeliștii, acum sunt nihiliștii. Să vedem și noi cum veți putea trăi în pustiu, într-o întindere fără aer16. În aceste câteva replici spirituale se condensează tensiunea care animă narațiunea lui Turgheniev și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Anacharsis Cloots pseudonimul lui Jean-Baptiste du Val-de-Grâce, baron de Cloots, membru al Convenției Naționale, și care a fost pe urmă ghilotinat afirma într-un discurs din 26 decembrie 1793 că "Republica drepturilor omului nu este nici teistă, nici atee, este nihilistă"19. Cu toate acestea, dincolo de ocurențele lexicale, ceea ce ne interesează este utilizarea propriu-zis filozofică a conceptului. Referindu-ne la premisele istorico-filozofice generale care îl fac posibil, ar trebui să facem o lungă expunere în legătură cu manifestarea nihilismului înainte chiar de nașterea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
să conviețuiască cu faptul că această libertate ajunge pe urmă să fie o libertate disperată, care suscită mai degrabă angoasă decât deplinătate a ființei. Orizontul speculativ la care fac aluzie aceste câteva fraze, și care se dezvoltă într-un crescendo nihilist de-a lungul intervalului istoric care se întinde de la Pascal până la existențialismul contemporan, ne permite să încadrăm primele apariții ale termenului de nihilism și însăși geneza mișcării într-un context mai puțin restrâns față de cel la care se limitează simpla
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
31. Nu este o întâmplare că într-un alt text, considerat de mulți, datorită ironiei sale caustice și radicale, apogeul nihilismului romantic, Privegherile nocturne ale lui Bonaventura (Nachtwachen des Bonaventura, 1804), autorul anonim reia, în episodul evreului rătăcitor, același motiv nihilist al lui Jean Paul, fără să-l mai atenueze în regatul visului, după cum face acesta din urmă. Întreaga scriere este o înfruntare cu Nimicul, iar profesiunea de nihilism făcută în privegherea a opta nu putea să fie mai întunecată de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
se va întâmpla în Știința logicii (Wissenschaft der Logik, 1812), termenul care funcționează ca punct de plecare pentru începutul filozofiei este nimicul, nu ființa 34. Această primă tematizare a nimicului este fundalul pe care Hegel va descrie pe rând diagnosticul nihilist al trecerii la lumea modernă în termeni precum "moartea lui Dumnezeu", "ateism", "fatalism", "pesimism", "egoism", "atomism", și va declara necesitatea faptului ca dialectica să traverseze negativitatea și "nihilismul", așadar "sentimentul că Dumnezeu a murit", recunoscându-l în același timp ca
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
atitudini de anihilare radicală a tot ceea ce îi delimitează modul de acționare. Își face apariția figura "nihilistului" în ipostaza de liber cugetător care demolează orice presupoziție, orice prejudecată, orice condiție preexistentă, prin urmare și orice valoare tradițională, prefigurând astfel trăsăturile nihilistului anarhico-libertar ce își va trăi vremurile sale de glorie în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Capitolul 4 Nihilismul în sens social și politic și originea sa franceză În fervoarea de a-și regăsi îngerii pierduți, omul urmărește umbre
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care nu erau "nici pentru, nici împotriva Revoluției". După cum s-a amintit, Anacharsis Cloots un membru al Convenției într-unul din discursurile sale din 26 decembrie 1793 a afirmat că "Republica drepturilor omului nu este nici teistă, nici atee, este nihilistă". Și tocmai în Franța iluminismului și Revoluției s-a născut un mod de gândire precum cel al marchizului de Sade, care se constituie într-una dintre formele cele mai radicale ale nihilismului ateu și materialist. În romanele sale, dar și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sale, dar și în cele două dialoguri filozofice ale sale (Dialog între un preot și un muribund, 1782 și Filozofia în budoar, 1795), Sade pune în scenă cu o fantezie debordantă toate consecințele corozive și nefaste pe care viziunea sa nihilistă asupra Naturii și Rațiunii le presupune pentru conduita morală și pentru societate. Chiar de la început, așadar în răspunsul muribundului către preot din dialogul omonim, nihilismul său este formulat ca o consecință metafizică a unui raționalism materialist coerent: Ce sistem, prietene
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
sale? Sexualitatea nu devine oare incinta în interiorul căreia omul își închide propria disperare? Un lucru este clar: când Dumnezeu moare, omul se transformă într-un animal. Opera Divinului Marchiz devine așadar tentativa cea mai coerentă de a construi o antropologie nihilistă în orizontul unei finitudini abandonate de Dumnezeu, și trebuie studiată ca atare. Lăsând deoparte cunoașterea precisă a acestei apariții a conceptului și problemei, ca și a altora, încă de pe atunci era clar că, asemenea Revoluției, "nihilismul" constituia un fenomen de
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care se distruge de la sine și care a mai fost numită și nihilism. De fapt, dacă nu ar exista nimicul, nici nu s-ar mai putea afirma nimic 40. Și într-o anexă a operei notează: În franceză este numit nihilist și cel care în societate, și mai ales în cea burgheză, nu are nici o importanță (care este doar număr, dar nu are nici o greutate și valoare), și nu crede în nimic nici cu privire la chestiuni religioase. Asemenea nihiliști sociali, politici sau
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
decât nihiliștii filozofici sau metafizici care vor să anihileze tot ce există 41. Sursa la care Krug face aluzie referindu-se la utilizarea lingvistică franceză este probabil lucrarea lui Louis-Sébastien Mercier Néologie ou Vocabulaire de mots nouveaux (1801), în care "nihilist" sau "rienist" este definit cel "care nu crede în nimic, pe care nu îl interesează nimic". "Rienismul", ca termen pentru a desemna lipsa totale de credință în opoziție cu diferitele credințe, secte și viziuni asupra lumii este folosit incidental și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este tolerat. Și, ca să adăugăm un alt nume celebru la investigația noastră asupra istoriei conceptului, putem aminti că, mai târziu, "nihilismul" va fi menționat în mod explicit și de Jules-Amédée Barbey d'Aurevilly. În Profeții trecutului (1851), acesta leagă fenomenul nihilist de subiectivismul egologic al filozofiei carteziene care se stă la originile modernității. Fundamentul în aparență indiscutabil constituit de cogito ergo sum al lui Descartes reluat, dezvoltat și dus la extrem în toate formele sale de filozofia modernă este de fapt
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
griji al coțofenei hoațe a lui Rossini. Pura identitate cu sine însuși înțeleasă ca fericirea provocată de o circulație sangvină accelerată beatific 46. Teolog politic intransigent, Schmitt nu aprobă un asemenea imanentism naturalist. Dar este de acord cu consecințele sale nihiliste. Știe că atunci când Dumnezeu moare, omul se transformă într-un animal. Când zeii îl abandonează, Unicul nu mai are puncte de sprijin în izolarea sa orgolioasă și recunoaște doar două adevăruri: "puterea mea" și "splendidul egoism al stelelor". Cea mai
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Teoreticienii nihilismului rus s-au angajat într-o revoltă antiromantică și antimetafizică a "fiilor împotriva părinților", contestând autoritatea și ordinea existente și atacând mai ales valorile religiei, ale metafizicii și esteticii tradiționale, considerate ca "nimicuri", ca iluzii destinate pieirii. Mișcarea nihilistă rusă a fost adesea mai curând dogmatică și rebelă decât critică și sceptică, subjugată de imperativul negării cu orice preț, al acționării în orice condiții, nu contează dacă printre ruine și țăndări. Renega așadar trecutul, condamna prezentul, dar fără capacitatea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
du nihilisme va fi titlul recenziei pe care criticul literar Ferdinand Brunetière o va face traducerii franceze a romanului în prestigioasa Revue des deux Mondes, recenzie pe care Nietzsche o va citi inclusă în antologia Le roman naturaliste 50. Mișcarea nihilistă a anilor șaizeci a fost repede decapitată. Dobroliubov și Pisarev au murit înainte de vreme, Cernâșevski a fost închis la treizeci și patru de ani, în 1862, fiind eliberat doar cu puțin timp înainte să moară, în 1888. Toate acestea nu au împiedicat
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
șaizeci a fost repede decapitată. Dobroliubov și Pisarev au murit înainte de vreme, Cernâșevski a fost închis la treizeci și patru de ani, în 1862, fiind eliberat doar cu puțin timp înainte să moară, în 1888. Toate acestea nu au împiedicat însă ideile nihiliste să se răspândească rapid și să inflameze tineretul rus. Dar fără succese concrete: de-a lungul întregului deceniu care a urmat, au avut loc mari procese însoțite de condamnări și deportări în masă. Pe fondul înăspririi generale a contrastelor sociale
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
-i pe primii de timiditate și pe cei din urmă de conservatorism, el era un nihilist desăvârșit (...). Când petrașevicii au mers la muncă silnică pentru că "vroiau să dărâme toate legile umane și divine și să distrugă bazele societății (...) aceștia erau nihiliști 53. Din acest motiv, abisului deschis de nihilism el i-a opus conștiința limitelor în cadrul cărora s-a manifestat fenomenul: Nihilismul din acele vremuri a căpătat amploare, o mai clară conștiință de sine, a devenit aproape o doctrină, și-a
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ne apare în fața ochilor cu toate consecințele sale nefaste, până la crimă și perversiune. Și cu toate că, pentru el, scopul ultim al exhibării răului este cel de a-i pregăti rechizitoriul, destinul literar al operei sale a favorizat de fapt răspândirea morbului nihilist, contribuind la subminarea unor certitudini inveterate și la pervertirea normelor stabilite. Dintre personajele sugestive ale romanelor sale, care constituie tot atâtea exemple ale modului în care Dostoievski a știut să expună tema nihilismului, dezvoltându-l în toate variantele sale și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
meargă cu mâinile goale" pe pământ, și realismul acestei lumi în care suveran este Răul, "spiritul inteligent și înfricoșător, spiritul autodistrugerii și al neființei"55. Pentru înțelegerea filozofică a nihilismului important este faptul că reprezentarea deschisă de Dostoievski asupra scenariul nihilist în pofida "mâniei" sale teribile și a condamnării categorice a fenomenului în numele unei regenerări a idealurilor potrivit spiritului evanghelic și-a aflat un observator entuziast în Nietzsche și că influența lor conjugată a marcat decisiv literatura și atmosfera spirituală europeană din
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
revendică drept propriu atunci când afirmă că este "primul nihilist perfect din Europa, care însă a deja trăit în sine până la capăt nihilismul însuși pe care îl are în spate, sub, în afara sa"111. Acum, pentru a împlini într-adevăr ipoteza nihilistă după cum exemplifică Nietzsche, printre altele, în amplul fragment despre "Nihilismul european" (Lenzer Heide, 10 iunie 1887), ciuntit în ediția surorii sale și restituit de Colli-Montinari în forma sa integrală 112 este necesar ca noi "să gândim acest gând în forma
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de urgență nihilismului nietzschean: acestea erau în principal imoralismul individualist și concepția elitară și antidemocratică la care ajunsese ultimul Nietzsche în neobosita sa apărare a dreptului supraomului la excelență. Dar această luare de poziție sau altele nu au zăgăzuit valul nihilist care se inspira din Nietzsche și care era în plină ascensiune. Numeroși artiști și literați l-au considerat în continuare ca pe un mit care trebuie privit cu emulație: Gide, Strindberg, von Hofmannstahl, George, Musil, Broch, Klages, Thomas și Heinrich
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
volentem, nolentem trahunt. În loc de o știință a istoriei, Spengler a dat viață astfel unei metafizici a devenirii în tonuri întunecate și apocaliptice, care a alimentat atmosfera de criză în care cultura germană se prăbușise neîndoielnic după Primul Război Mondial. Pesimismul nihilist al lui Spengler a funcționat ca punct de referință, cu aspecte pozitive și negative, pentru o întreagă serie de critici ale civilizației și de "filozofii ale crizei" care au caracterizat atmosfera culturală germană dintre cele două războaie. În bogata literatură
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o întreagă serie de critici ale civilizației și de "filozofii ale crizei" care au caracterizat atmosfera culturală germană dintre cele două războaie. În bogata literatură care a rezultat de aici transpare, alături de Kulturpessimismus, exigența depășirii sale și a vindecării patologiilor nihiliste ale modernității. Deja înainte de Declinul Occidentului apăruse un răspândit disconfort, care în curând se va traduce printr-o reacție deschisă față de cultura burgheză a epocii wilhelmiene, față de viziunea pozitivistă asupra lumii și față de încrederea optimistă în progres, care caracterizau "la
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]