459 matches
-
necunoașterea realităților actuale, ci și în subaprecierea tacită de către anumiți poeți a câștigurilor realizate în materie de creație de poeții clasici. Deși, datorită îndrumării înțelepte a partidului, bazate pe experiența sovietică, la noi nu și-au putut găsi loc manifestări nihiliste deschise față de zestrea culturală valabilă a trecutului, de felul celor de la Proletkult și RAPP, din anii formării culturii URSS, în practica de creație a unor poeți - mai ales a unora dintre cei tineri - este vizibilă totuși o anumită atitudine care
PROLETCULTISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
cultivate cu orice preț - proprie suprarealismului ca școală literară. Încrâncenat și imun la orice idealism, poetul „pipăie chiloții străvezii ai istoriei”, denunțând lipsa de substanță a gloriei și promițându-și ca, ajuns pe culmile celebrității, să-și păstreze întreg spiritul nihilist, fluturându-și „ciorapii împuțiți lângă porțile Academiei Române”. Poezia însăși devine obiect al revoltei, actul creator fiind comparat cu operația imundă a scobitului în nas: „să-ți scobești creierul ca pe un nas/ și din adâncuri să scoți mucii triști ai
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Cocteau la Salvador Dalí. Dorința de a provoca și șoca cititorul - considerat, cu maliție, întotdeauna „burghez” - își găsește în insistența asupra unui subiect apreciat până nu demult ca fiind tabu una dintre armele cele mai redutabile. N. asociază, în spirit nihilist, sexul și religia în orgii verbale blasfematorii: „fiecare mătanie e o crispare sexuală/ [...] fiecare clopot e o invitare la obscen/ acum fiecare călugăriță iubește falusul singurătății”. Poeme cu conotații violent erotice se regăsesc și în următoarele două cărți, Libertatea de
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
proiecte, stadiul când se distribuie și se asumă responsabilitățile, când Încă lucrurile sunt confuze și nu s-au stabilit etapele și articulațiile. Strategia lui este să persifleze, să mineze inițiativele, să intimideze, Într-un cuvânt să descalifice. Sirota consideră „descalificarea nihilistă sau perversă” un comportament de uzurpator contra demnității umane, iar pe inițiator un manipulator al unei „ideologii fără scrupule”. Atacul vizează diferite categorii de actori sociali, pe purtătorii unui curent de gândire, pe membrii unui grup etnic, este Îndreptat contra
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
declanșează asupra protagoniștilor un lanț de seisme identitare, fără ca ei să devină simple ființe de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de debut semnalată elogios de Marin Preda, aduce în prim-plan personalitatea acaparantă a lui Troceanu, un student întârziat, filosof nihilist și mizantrop, apatic și antipatic, croit parcă după un calup nietzschean sau dostoievskian. Scârbit de ceea ce el considera „aceeași condiție umană mizeră”, protagonistul declară sfidător: „să te mândrești cu ceva omenesc este de domeniul jalei, și câteodată de cel al
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
un discurs sociologic centrat pe progresul legic (Comte, Marx), care, uneori, e formulat în termenii programatici ai soluționării conflictelor sau crizelor în vederea eliberării forțelor creative, pentru ca alteori să ia forma unor „utopii realiste” (de gen marxist) sau a unor distopii nihiliste. Realismul teoretic este dublat adesea de exagerări ce iau forma unor formule utopice care proiectează construcția socială într-un viitor indefinit al marilor promisiuni sau al unor distopii de tip nihilist, catastrofic sau apocaliptic. Modernitatea consacrării le-a și experimentat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
utopii realiste” (de gen marxist) sau a unor distopii nihiliste. Realismul teoretic este dublat adesea de exagerări ce iau forma unor formule utopice care proiectează construcția socială într-un viitor indefinit al marilor promisiuni sau al unor distopii de tip nihilist, catastrofic sau apocaliptic. Modernitatea consacrării le-a și experimentat pe unele, de exemplu, în forma „socialismului (comunist) de stat” sau a fascismului. După eșecul istoric al acestora, modernitatea și-a reluat cursul istoric capitalist deja consacrat. Deși „proiectul iluminist” al
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
modernismului artistic pentru a demonstra cum etica muncii se erodează încet și sigur în capitalism, iar curentele culturale moderniste, mai ales cele suprarealiste, expun normele burgheze tradiționale unei critici neîncetate și promovează forme de expresie tipice unor abordări iraționaliste sau nihiliste. Aproape tot secolul XX, susține D. Bell, a consacrat opere culturale în literatură, muzică, pictură sau sculptură care, din punct de vedere al expresivității și al conținutului, s-au opus și au ridiculizat normele conformismului burghez, chiar dacă pentru fiecare nouă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de 125 de ani”. Astfel spus, recunoaștem de îndată un gen de perspectivă apocaliptică asupra „declinului Occidentului” pe care Burckhardt sau Spengler nu doar o întrevedeau, dar o și demonstrau. Bell se grăbește însă să se despartă de o „apocalipsă nihilistă”, atât de puternic instituită de Fr. Nietzsche, pentru a dezvolta un „argument sociologic mai complex și testabil empiric”, distanțat astfel și față de filosofiile secolului al XVIII-lea sau al XIX-lea, și de o viziune monolitică, holistă și deterministă asupra
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dispune însă de resurse de corectare, întrucât fie în mod natural, fie în mod spontan oamenii generează acele norme sau reguli ce corespund cerințelor de viață și muncă ale lor și evită sau se despart de stările anarhice sau simplu nihiliste. Poziția adoptată de Fukuyama este una a dinamicii culturale lineare, de sorginte evident iluministă. Când se referă la înaintași sau la acei contemporani care analizează tranziția, Fukuyama menționează că aceștia consideră ordinea socială ca fiind un dat imuabil, transmis din
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de Sadoveanu. Prin librării, hârtia de carte suportă orice elucubrație și nimeni nu se împotrivește. Pe străzi, gheretele abundă cu pornografie. Într-o țară de mucava, jurămintele scrise se șterg cu cotul. Totul pare să fie de cumpărat. Sub mareea nihilistă a culturii de consum, vlăstarele patriei au decis: ceea ce nu se vinde nici nu există. „Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înțelege sau cel ce caută pe Dumnezeu. Toți s-au abătut
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradiției, formarea intelectuală necomplexată de modernitate și, mai ales, aspirația neștirbită la desăvârșirea filocalică reprezintă sarcina Bisericii, în ansamblul ei, față de tineretul ortodox. Trăim într-un ceas în care opțiunile majorității tinerilor români sunt niște simple tangente la cercul valorilor nihiliste. Ne place sau nu ne place, ortodoxia pierde teren, iar responsabili pentru această stare de lucruri nu sunt creștinii greco-catolici sau baptiști, ci îndelung băltita noastră nepăsare și nevrednicie. Cum vor înfrunta oare cei încântați de statistici profeția Mântuitorului: „Vai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
masă, isteria atât de populară a radiourilor comerciale pe banda FM, dar și comportamentul civic marcat de cinism și corupție par să infirme ideea că românii ar fi rămas un popor creștin par excellence. În plină eră mediatică, când ideologia nihilistă înscrie milioane de nume pe un pomelnic fără liturghie, conservarea mimetică a religiei strămoșilor rămâne un gest de suprafață. Pentru instituțiile de formare și educație religioasă, un indiciu îngrijorător relevat de recensământ este nu doar sărăcirea în duh a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
co. nu este reconstruit poetic, ci păstrează toate accidentele istoriei. Fără să fie actualizat printr-o practică chenotică a memoriei, acest trecut al Bisericii este amenințat de o tristă marginalitate. Critica eclezială nu este deci degradată la statutul unei deconstrucții nihiliste. Nu sensul Bisericii este pus în cauză, ci problemele girării unui corp ecleziastic într-o epocă macerată de entropie și atrasă de confuzii. Conștienți de propriile slăbiciuni, Nae Ionescu și colegii săi de redacție vorbeau mereu din interiorul Bisericii, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nostru” reprezintă începutul unei rugăciuni rostite într-o biserică și nu într-o sinagogă sau moschee? Mai mult: avem oare nevoie, în opinia lui H.-R. Patapievici, de o biserică în care să putem ieși, mistic și liturgic, din logica nihilistă a modernității? Autorul nu ne răspunde direct, preferând să facă o apologie a spiritului creștinismului aflat sub fascinația pentru ideea imaterialității trecerii Duhului (¬155), chemat să reziste chiar și în fața dispariției formelor clasice de existență ale creștinismului istoric („dogme + instituția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
prieteni, precum și „idolii” lor. Din nefericire, deși multiplicarea separațiilor este însăși logica democrației (ne-o reamintește Pierre Manent în frumosul său Cours familier de philosophie politique)4, lipsa mecanismelor democratice complementare o transformă într-o dezbinare fără sfârșit, toxică și nihilistă, profitabilă marilor partide și coalițiilor de mari partide, care „aspiră” și neutralizează ori transmută toate micile grupuri angajate într-un fel de girardiană „violență circulară”. Merită amintită în acest context frustrarea fostului președinte Constantinescu, provenit din mediul universitar, care s-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Spengler, care nu vorbea decât de Untergang -, bazate în mare pe aceleași date statistice privind demografia actuală și viitoare, leagă strict valorile occidentale de populația albă a Europei, tot mai bătrână și mai puțin numeroasă. Multiculturaliștii radicali cred că abolirea nihilistă a tot ce au dat „bărbații albi morți” e singura cale spre viitor, iar valorile nu se mai găsesc decât în universurile echivalente ale postistoriei, în culturile celor „umiliți și obidiți”, cărora progresiștii le dau o „voce” (de regulă, exact
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
contemporane. Pentru Bloom, aceste fundamente sunt de recentă sorginte europeană, iar figura centrală a transplantului transatlantic este Nietzsche, fondatorul relativismului valoric, care ne îndeamnă să mergem „dincolo de bine și de rău”, proclamă moartea lui Dumnezeu, ne împinge într-un abis nihilist și antidemocratic. Faptul că Nietzsche este mai popular la Stânga decât la Dreapta nu trebuie să ne înșele; nici fascinația unor egalitariști pentru creatorul „supraomului”. Refăcând „filiera germană” - în care evreii germani refugiați în Statele Unite au jucat un rol esențial -, Bloom
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
necunoașterea realităților actuale ci și În subaprecierea tacită de către anumiți poeți, a câștigurilor realizate În materie de creație de poeții clasici. Deși - datorită Îndrumării Înțelepte a partidului, bazate pe experiența sovietică - la noi nu și-au putut găsi loc manifestări nihiliste deschise față de zestrea culturală valabilă a trecutului, de felul celor de la Proletkult și R.A.P.P. din anii formării culturii URSS, În practica de creație a unor poeți - mai ales a unora dintre cei tineri - este vizibilă totuși o anumită
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
devine evident faptul că fără a studia cele mai reușite creații populare, fără a Învăța de la clasici și de la maeștrii versului sovietic, nu poate exista dezvoltare rodnică a poeziei noastre. O dovedesc lucrările nerealizate ale poeților stăpâniți de o mentalitate nihilistă față de moștenirea literară”. * Pe marginea volumului Zece poeți tineri: „Răsfoind paginile volumului Zece poeți tineri 3 putem face, În primul rând, constatarea că unele poezii publicate În volum oglindesc o serie de succese. (Ă). Astfel, tânărul poet Vasile Nicorovici, În ciuda
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
moment dat, proletcultul s-a socotit un fel de nou partid. (Ă). Dacă la acestea adăugăm că proletcultul a persecutat cu Înverșunare pe scriitorii În adevăr legați de revoluție ca Gorki, Maiakovski, Blok (Ă). Lenin a combătut cu vehemență tendințele nihiliste ale proletcultului față de moștenirea culturală. În proiectul rezoluției Despre cultura proletară, alcătuit cu prilejul congresului proletariatului din ianuarie 1920, Lenin a combătut toate „teoriile” periculoase, dușmănoase, antimarxiste ale proletcultului, de a inventa o cultură proprie proletariatului, total deosebită de cultura
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
asupra unor opere ca Nicoară Potcoavă de M. Sadoveanu, Drum fără pulbere (ediția a II-a), Pasărea furtunii de Petru Dumitriu, Brazdă peste haturi de Horvath Istvan, Bălcescu de Eugen Jebeleanu (...). Lichidând munca sectară, combătând izolarea și individualismul, condamnând desconsiderarea nihilistă a problemelor teoretice, să întărim personalitatea colectivă a scriitorilor și a criticilor literari, colaborarea lor în muncă, să abordăm cu curaj problemele creației literare, pentru a ajuta efectiv la înflorirea ei”. Nu știm în ce măsură Uniunea Scriitorilor și-a îmbunătățit activitatea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
subtili istorici ai fenomenului nazist, profesorul Jeffrey Herf de la Universitatea Maryland, a ilustrat Într-o carte numită The Politics of Reactionary Modernism. Aici stă apropierea - pe care am făcut-o În câteva dintre textele scrise pe această temă - de fenomenele nihiliste ale sfârșitului de secol al XIX-lea În Rusia și de ceea ce mărturisea Într-o carte celebră la vremea ei un fost confident al lui Hitler, Hermann Rauschning, după ce rupsese complet cu acesta. Rauschning a fost la un moment dat
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
un nou atentat? Probabil că va spune la Început că a fost ETA și va Încerca la rândul său diverse subterfugii. Îmi amintesc de o frază din Istoria revoluției ruse, a lui Richard Pipes. Ea se ocupa de rolul intelighenției nihiliste radicale, pe care a surprins-o probabil cel mai bine Dostoievski, În Demonii. Nu e vorba numai de personaje extremiste, precum Serghei Neceaev, ci și de atâția dintre membrii intelighenției ruse, această clasă construită pe resentiment și pe ostilitate față de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mai rafinate critice literare și intelecutale ale lumii contemporane - Susan Sontag. Într-un text apărut În The New Yorker se producea practic ceea ce se numește un transfer de blam. Răspund foarte simplu că avem de-a face cu o ispită nihilistă, cu o recrudescență a nihilismului. Înainte de toate, cum bine l-a identificat Nietzsche, nihilismul echivalează cu dispariția marilor valori. Nietzsche a fost deopotrivă exponentul, dar și detectorul acestei atitudini. Ca și ideile al căror transmițător se face Dostoievski În literatura
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]